Aveti obiceiul sa spuneti o rugaciune inainte de culcare ...sau poate dimineata...sau poate... poate altadata!
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Cand eram, mic nu exista seara in care sa nu-mi fac rugaciunea de noapte. Era ca si un automatism. Nu stiu de ce, acest lucru mi-a iesit. Mi-o fac totusi mereu cand mananc, dar iti spun un citat in care ma regasesc total, si nu stiu daca e chiar bine lucrul asta :
''Nu sunt un om religios. Nu ştiu să mă rog fără să mă tem că fac un gest convenţional.'' [ Octavian Paler ]
Nu chiar, obisnuiam cand eram mai mica ziceam inainte de culcare.Cred ca nu am mai zis de pe la 12-13 ani si nu ma laud cu asta
Buna!
Pai mai demult. ma simteam chiar.
hm.nevoita sa spun o rugaciune seara si dimineata.
Dar acum. din pacate m-am cam lasat de obiceiul acesta 
.
Inainte spuneam... dar acum nu!
mai spun rugaciuni... ziua cand sunt la serviciu, asa in gand!
Da, seara inainte de culcare... daca nu prea dau pe la biserica foarte des spun macar o rugaciune pe zi... 
Ete da 
nu imi fac nicio rugaciune niciodata din simplul motiv ca niste oameni (nu foarte sanatosi la cap) au inventat toata povestea cu Dumnezeu 
poate ca Dumnezeu nu exista dar o forta peste noi tot exista, fara un istoric atat de mare si de plictisitor
Dumnezeu ne ajuta atunci cand crede el ca este nevoie, nu atunci cand ne rugam ca doar nu au existat minuni si nici nu vor exista, si cum am mai spus este o poveste si atat, Iisus nu a inviat printr'o minune, asta este doar imaginatia bolnava a unor niste oameni
By Dy
Xo~Xo
Da.in fiecare seara inainte de culcare imi fac rugaciunea.si cand mai uit, seara urmatoare o zic de 2 ori
Cand eram mic obisnuiam sa spun o rugaciune inainte de culcare dar acum nu.
Nu chiar, doar cand sunt suparata, ma rog ca sa ma ajute...Cand eram mai mica ziceam zilnic ugaciuni si mergeam duminica la biserica, dar acum, si cand trec pe langa biserica uit sa imi fac cruce!
.
interesanta intrebare!
Desi probabil ca si majoritatea, atunci cand eram mici si inocenti inca, era pentru noi un lucru sacru. Acum, in general, ne amintim de rugaciune doar cand avem nevoie de ceva .
Unii simt nevoia sa mearga la biserica si sa se roge, altii doar sa mearga la biserica, altii doar sa se roge, altii. nici una, nici alta.
Eu unul stiu ca am fost ajutat nu o data! Chiar daca nu m-am rugat, de cele mai multe ori aparea cineva sau ceva in cale care sa ma scoata din impas.
Probabil ca nu exista nici o divinitate, indiferent cum o fi ea numita, Dumnezeu, Buda, Allah sau. dar probabil e bine pentru sufletul nostru sa avem ceva in care sa credem. Uneori stau sa ma intreb daca nu cumva constiinta noastra este divinitatea, care intr-adevar este pervertita de ganduri rele, dar de care putem scapa cu cateva cuvinte pe care le putem zice in gand cand stam la semafor sau asteptam cuminti in autobuz sa ajungem la destinatie.
Eu unul stiu ca atunci cand nu pot sa dorm, si deja a trecut o gramada de timp (sa zicem o ora), incep sa spun o rugaciune (de obicei Tatal Nostru) si nici nu imi dau seama cand am adormit. Dar aceasta rugaciune trebuie sa fie sincera si cu gandul acolo, nu doar o insiruire de cuvinte spuse in gand sau cu voce tare.
Consider ca rugaciunea in sine aduce un oarecare echilibru, indiferent cat de des sau de rar o spunem si indiferent de locul unde ne aflam.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
