| Hamilton a întrebat:

Bună, TPU! Am o întrebare, în mare parte dedicată psihologilor sau medicilor psihiatri, referitoare la o persoană apropiată mie. Aș aprecia dacă ați putea să-mi spuneți, cât mai detaliat și cu deschidere, ce tulburare psihică credeți că ar putea avea această persoană.

Prietenul meu, D., poate fi un băiat foarte sociabil și prietenos și se înțelege bine cu copiii, atâta timp cât nimeni nu îi greșește cu ceva sau nu îl face să se simtă inconfortabil din anumite puncte de vedere — cel mai des prin glume nereușite.

Este o persoană mai introvertită și retrasă. Îi place să stea mai mult singur, să se joace pe calculator aproape toată ziua. Rareori vorbește sau iese afară, și doar cu persoanele lui preferate, atunci când are chef de socializare sau de distracție — inclusiv cu mine.

Părinții mei spun despre el că este „ciudățel", ceea ce, într-un fel, este adevărat, pentru că și eu am observat asta.

Cu câteva luni în urmă, în noiembrie, a lipsit toată luna de la școală, deoarece avea dificultăți în a înțelege profilul mate-info. Nu se descurca cu matematica și informatica și, pe lângă aceste probleme academice, cred că avea și unele probleme în familie, dar și de natură psihică.

După ce s-a întors la liceu și am reluat legătura, mi-a povestit că a trecut printr-o perioadă de introspecție. (Introspecția, în înțelegerea lui, este momentul în care îți amintești de trecut, analizezi ce s-a întâmplat și încerci să te perfecționezi și să înțelegi suferința pe care ai provocat-o altora.)

Însă, pe măsură ce lunile au trecut, am observat că este o persoană imprevizibilă: tace când vrea și vorbește doar când simte nevoia. Sunt luni întregi în care nu spune nimic, deși este vară și am putea ieși afară. Preferă să stea în casă, ca și cum ar avea o problemă emoțională.

De exemplu, se supără destul de tare din lucruri mici, mai ales când i se spune „nu". Nu reacționează ca un copil răsfățat — nu face scandal, nu se tăvălește — dar supărarea lui este vizibilă. Apoi, revine la normal după o perioadă mai lungă de tăcere.

Voi ce credeți? Ce fel de problemă ar putea fi? Este o boală psihică gravă sau doar o problemă de comportament?

Mi se pare că este o persoană care a trecut prin multe, mai ales că mi-a spus la un moment dat că „la Bălăceanca merg mai mult bătrânii, iar la Obregia – tinerii". Această afirmație m-a pus pe gânduri: poate că a avut probleme psihice mai grave în trecut și chiar a luat medicamente. Mi-a spus că nu e bine să iei pastile de capul tău și nici să faci supradoze, dar nu știu dacă a fost doar un sfat general sau o referire la o experiență personală legată de depresie.

Din punctul meu de vedere — și poate am și dreptate — cred că el suferă de o lipsă de serotonină acumulată în timp, mai ales având în vedere că a avut și neînțelegeri în trecut cu foști colegi și prieteni din gimnaziu.

Aștept răspunsuri sincere și variate. Vă mulțumesc!

Răspuns Câştigător
| Fatamuntilor a răspuns:

Aici nu avem medici de nici un fel
putem sa ne dam cu parerea din expente personale sau fapte similare
Poate prietenul se confrunta cu depresie.E bine sa stie ca se poate baza pe faptul ca exista cineva care sa il aculte, chiar si cand tu nu ai chef de asta. Puteti sa faceti impreuna care lui ii fac placere.Dar atentie, nici tu nu te poti incarcacu problemele lui la nesfarsit, ca sa nu ajungi si tu in situatia lui.
Ca atare tot ajutoorul unui specialist e solutia.

14 răspunsuri:
| sierra1 a răspuns:

Nene, dar de ce de fapt te frământă (ca să nu zic altfel...) grija față de altul?

| Hamilton explică (pentru sierra1):

"De"?
Ce-ai făcut cu limba română?
Te-ai murdărit cu ea?

| sierra1 a răspuns (pentru Hamilton):

Vaaaaai, ce lovitură ai aplicat!

și totuși, de ce te frământă grija (cum spuneam: să nu zic altfel) altă persoană?

| Hamilton explică (pentru sierra1):

Eu nu am nevoie de răspunsuri care să fie de fapt întrebări.
Așa că aș prefera să mi se răspundă concret la întrebare.
Dacă nu ești cunoscător/cunoscătoare consider că poți evita întrebarea mea.
Probabil că prietenul respectiv îmi este apropiat.

| sierra1 a răspuns (pentru Hamilton):

Aaaaaa, erai intre două partide (auto-)amoroase... iți ințeleg acreala!

https://www.tpu.ro/......-de-hobby/

| Hamilton explică (pentru sierra1):

Nu.
Nu eram.

| Hamilton explică (pentru sierra1):

A fost chestiune de situație!
O întrebare despre un caz anume.

| MAteiLaAjutat a răspuns:

Spune-i sa incerce tuica.

| Hamilton explică (pentru MAteiLaAjutat):

XDDDDD.
Hai că a fost bună.

| StoicAnalysis a răspuns:

E doar neadaptat social. Genul de persoana care nu iese din zona de confort. Pare ca il atrag unele lucruri, dar are dificultati in a le aplica. Cel mai probabil datorita interactiunilor cu alti oameni. Solutia pentru el ar fi sa iasa cat mai des afara si sa incerce treptat sa interactioneze si cu alte persoane din afara cercului lui de cunostinte.

Totusi, nu strica o evaluare psihologica de catre un specialist, fata in fata. Si de niste vizite la psihologul scolii.

| Hamilton explică (pentru Fatamuntilor):

Da, într-adevăr, așa este.
Mă bucur în special să observ că părinții lui sunt foarte blânzi cu acesta și de partea lui.
Eu încerc să fiu foarte deschisă cu el...
Numai el poate știi cui să îi se destăinuie.

| Hamilton explică (pentru StoicAnalysis):

A făcut asta întrecut.
S-a plimbat deseori prin cartierele Bucureștiului...
Însă presupun că s-a săturat până-n într-un anumit moment.
Depinde și pe cine și ce căuta la aceea vreme.

| Fatamuntilor a răspuns (pentru Hamilton):

Amicul tau este copil /adolescent? ma tem ca nu vei putea gestiona situatia.E greu si pentru pentru un adult din anturajul lui.
Poti fi alaturi de el si atat.

| Hamilton explică (pentru Fatamuntilor):

Este adolescent.
Vara asta a împlinit 18 ani.
Suntem de fapt amândoi tineri.
Voi fi alături de el indiferent de situație sau neînțelegeri.