Dragostea mea imi da o speranta
Poate v-ar parea ciudata povestea mea de dragostea, dar asta e!
Dragostea este acel sentiment care te aprinde, te arde, dar tu nu poti face nimic. Asa e si cu mine!
Il am in inima mea pina azi, si cred ca v-a ramine pentru totdeauna, cu toate ca sunt la o virsta inca frageda!
Este un baiat, care are (dupa parerea mea ) totul : blindete, este dragut, mingiietor! M-am indragostit de el de la prima intilnire.As putea zice ca a fost o dragoste de la prima vedere. In inima mea am simtit cum s-a aprins o flacara-flacara dragostei.In acea clipa, el pur si simplu discuta, ca si cum ar fi cu orsicare fata.M-ai apoi imi telefona. Discutam ore in sir.Dar nu eu conduceam discutia, ci el! Intr-o zi mi-a telefonat si a inceput sa spuna ca ma iubeste, ca noptile nu doarme, gindindu-se la mine! Mi-a propus sa incepem o relatie. Eu nu l-am crezut. De ce? Eu nu stiu.La acea intrebare nu i-am raspuns, i-am zis ca vreau sa ma mai gindesc! Gata, din acel moment a disparut.Nu l-am vazut, nu l-am auzit aproximativ 2-3 luni.Am inceput sa-l uit, cu toate ca mi-a fost foarte greu. Dar nu! Iarasi a aparut in viata mea. Venea pe la mine, o data chiar am iesit impreuna.M-a luat de mina.Ma tinea atit de strins, incit credeam ca nu-mi v-a da drumul niciodata.Am vorbit despre totul.M-a petrecut acasa. Si iar a disparut.Stiu ca m-am suparat nespus de tare. Chiar am si inceput o relatie noua, insa nu, mienu-mi ajungea ceva.De atunci, ne vedem rareori, putem sane ciocnim prin oras, si anume cind nici nu ma astept.Ma saluta, insa parca am fi prieteni vechi. Odata chiar ne-am ciocnit in rutiera(acesta a fost nu demult), nu ma salutat, poate ca nu m-a observat.
Il iubesc nespus de mult, insa nu sunt sigura ca si el ma iubeste.As vrea sa-l uit, pentru ca sufar nespus de tare! Dar apare pe neasteptate si iarasi ranile trecutului apar!
Oricum cred ca se v-a intimpla ceva in viitor-vom fi impreuna sau mai mult nu ne mai vom vedea! Insa totusi eu am o mica speranta ca vom fi impreuna- asta imi striga inima!