anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:

Cum iti convingi parintii sa-ti ia un catelus?

245 răspunsuri:
| Cena_Jonh_1998 a răspuns (pentru gabrielutzu):

Asta-i buna rau happy happy happy

| Dimitrita_Ursu_1999 a răspuns (pentru anonim_4396):

Bine. Eu tot imi doresc un ciine cihuahua. eu sunt clasa a 8. si vin destul de tirziu acasa pe la 6:00. eu am 2 ciini afara dar imi doresc un cihuahua in casa. traiesc in casa pe pamint. am incercat toate sfaturile de pina acum si nu m-a ajutat. sfaturi va rog!

| Denisa_Todea_1985 a răspuns:

Pai.....si eu m-as intreba acelasi lucru! dar te pot ajuta! in primul rand arata-le ca esti responsabil si ca te poti ocupa de el. daca si atunci te refuza spune-le ca vei fi cuminte mereu si vei asculta orice iti spun ei. daca si atunci te refuza intreabai ce vor sa faci pentru ei. Sper sa te ajut bafta!

| Emmmmmmmmmmmmmmmmmmmm a răspuns:

Mama mea are vointa de fier. De la 5 ani vreau un CATEL.

| Radu_Alexandra_2000 a răspuns:

Uite cum am facut eu: M-am rugat de mama timp de vreo 6-7 sau chiar 8 ani. Orice ii spuneam, orice faceam nu mergea. Uneori o rugam de vreo 5-6 ori pe zi in fiecare saptamana. De fiecare data primeam acelasi raspuns "Cand o sa imi vii de la scoala cu carnetul plin cu 10 si cand o sa fii responsabila (adica atunci cand iti faci curat in camera, casa, hol, baie, etc.) atunci o sa-ti iau un caine!". Bineinteles, eu aveam note mari pe atunci (si acum) si faceam curat in casa ca sa ii arat ca sunt responsabila. Raspunsul era: "PAi nu este de ajuns sa faci doar o zi/doua/trei curat in casa! Trebuie sa faci mereu".
Pe de alta parte, tata imi spunea: "Cand o sa-mi arati ca poti sa ai grija de el, atunci o sa mai discutam". De fiecare data ma intrebam "Cum pot sa am grija de un caine daca nu am un caine?"
Si asta se petrecea mai mereu. Am avut o gramada de ocazii ca sa-mi cumpar caine, si parintii mei acceptau, dar cand ajungeam la o matusa, la o vecina sau la o colega de munca de-a lui mama, sau chiar la telefon, primeam acelasi raspuns: "L-a dat!". Asta ma descuraja mereu pe mine, credeam ca nu o sa am parte de asa ceva niciodata.

Au trecut cativa ani de atunci (vreo 3) si catelusa mea de la tara a nascut doi fratiori (o fata si un baiat). Dupa trei luni de atunci, am spus "Eu o iau acasa pe Lucky! (fata)". Mama nu fusese de acord. Dar la plecare, cand ne-am strans in fata curtii cu toti, eu o aveam pe Lucky in brate. Am vazut-o pe mama ca se uita la mine ca nu o bagasem in curte. Dupa vreo 30 de secunde am intrat cu ea in masina. Nimei nu mi-a spus nimic. Au intrat si ceilalti si am plecat spre casa. Eu eram in culmea fericirii. Acum, ea are 10 luni si mama o iubeste cel mai mult big grin

Nu stiu daca te-a ajutat ce ti-am spus, dar poate te inspira la vreo idee, ceva happy

Întrebări similare