De ce? De ce inca ii simt prezenta, ii gasesc calitatile si defectele la toate persoanele pe care le intalnesc? Mi-e dor, mi-e dor de noi, de discutii pana noaptea tarziu, de certurile care se transformau in cele mai frumoase momente. Dar mi-e frica, imi este foarte frica sa iubesc din nou, imi este frica sa ma mai incred in altcineva cu gandul ca o sa am grija sa nu se repete greseala.care greseala? Nu stiu, prefer s-o numesc asa dar ne-am despartit pe cai amiabile? Oh da, de parca exista asa ceva! Exista, am fost impreuna, ne-am iubit, ne-am despartit, am ramas amici, acum el iubeste, nu pe mine sau poate si pe mine dar nu mai vreau.Adica as vrea sa-l iubesc, de fapt il iubesc, asa-mi spune mintea, inima imi plange uneori, alteori rade cand intalnesc o persoana care are mainile ca ale lui, ochii, ba chiar si modul de a se exprima sau de a se imbraca dar nu e tot, da, nu e el, e doar o asemanare pe care mintea mea se incapataneaza s-o vada in oricine.De ce? De ce trebuie sa suferi ca sa iubesti? De ce nu pot fi cu altcineva si daca incerc sa fiu, ma gandesc nu la el, la clipe petrecute impreuna, gasesc asemanari acolo unde nu sunt...De ce eu cred ca l-am uitat dar (...)inima-mi spune altceva? De ce nu-l pot uita? De ce nu pot accepta pe altcineva langa mine, asa cum a facut-o el? Voi stiti? V-am innebunit cu intrebarile? Asta se petrece pe scurt in capul si in inima mea.
`Doctorul mi-a spus sa nu-mi fac griji ca nu-s nebuna dar vocile din capul meu spun altceva`. Fac haz de necaz, altfel n-as putea ca din 3 vorbe, 4 sa nu fi despre el, de parca m-ar interesa.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook