| FrateleTedur a întrebat:


Sunt singur. Asa am crescut, asa sunt si acum. "Prietenii" mei ma cauta si se fac fratii cu mine doar cand au nevoie de ceva. Altfel intorc capul cand dau de mine pe strada, raspund sec la mesaje sau deloc. Imi este din ce in ce mai rau si mai greu. In afara de mama, nimeni nu a tinut la mine cu adevarat vreodata, chiar daca am avut relatii. Toate sau plictisit, si au gasit pe altul mai bun, mai atragator. Aseara am pierdut o fata foarte speciala. Am dat cu piciorul, m-am grabit, si am speriat-o. Ea nu avea nevoie de mine cum aveam eu de ea. Acum am ramas iar singur, doar cu niste casti pe urechi. Nimic nu imi mai place. Nimeni nu ma mai ajuta. La liceu nu mai merg acum ca e vacanta. Nu stiu ce sa fac. Vreau sa ma apuc de droguri, ce conteaza ca ma distrug. Oricum nu contez absolut deloc. Sunt doar eu cu mine. Aceasta nu este o intrebare ci... Vreau sfaturi. Vreau sa va aud povestea. Poate reusiti sa ma ajutati.

9 răspunsuri:
| ROB3RT89 a răspuns:

Salut!
Singurul care te poate ajuta esti tu.
Nu ti se pare mai logic sa faci ceva in plus decat sa stai sa te plangi?!
Daca ai avea diverse activitati,ai cunoaste si oameni noi si ai avea si oportunitati noi sa-ti faci prieteni.
Cat despre fete,e o mica arta sa stii sa starnesti atractie.
Daca nu stii tu,stiu altii.
Si de aici ajungi in situatia asta.
Pentru cultura ta generala,faptul ca esti pesimist si iti plangi de mila si nu ai incredere in fortele propri,e extrem de neatractiv pentru o fata.
Ia incerca opusul si vezi rezultatele apoi.
Droguri? Te cred,e xtrem de tentant.
Vorba multora, daca nu bei, nu fumezi si nu te droghezi, de ce mai traiesti?!
Ia incerca tu sa te schimbi chiar de azi.
Gandeste-te bine ce vrei de la viata, fixeza-ti obiectivele si lupta pentru asta.
Doar iesi putin din zona de comoditate si ai sa vezi rezultatele.
Sa de ce nu, plange-te in continuare.
Succes!

| FrateleTedur explică (pentru ROB3RT89):

Am activitate. Merg zilnic la sala, dar nu imi place foarte mult. Merg doar sa arat mai bine. Deci nu merg pentru mine, merg pentru altii.
Numai fumez, dar beau, cam zilnic. Cat despre droguri... eu am crescut pe strada. Am avut prieteni cu care am crescut. Acum sunt fie morti, fie inchisi la juvenila. Ei s-au apucat. Eu nu inca. Dar nu stiu daca are vreun rost sa continui asa. Intr-o relatie, nu ma plang, decat foarte putin. Adica, nu sunt asa depresiv mereu. In orice caz, pur si simplu nu ma plac. Indiferent ce fac, nu-i destul. Da e ok. M-am lasat. Adica, eu daca nu ma iubesc pe mine, de ce ar face-o altii?

| ROB3RT89 a răspuns (pentru FrateleTedur):

Ultima faza ai zis-o bine!
Mergand zilnic la sala, nu arati bine, si muschi au nevoie de odihna si recuperare.
Exceptii sunt daca iei suplimente si tot felul de prosti.
Perceptia cu mersu pentru altii e gresita, mai bine ar suna pentru sanatatea ta si pentru miscare.
Daca o faci pentru altii, logic sa fi inconjurat numai de superficiali care cred ca aspectu fizic e 100% relevant.
De, unii au uitat de atitudine, caracter si de ce nu, putina carisma.
Daca cresteai pe strada cum pretinzi, aveai cat de cat scoala vietii si un caracter destul de solid.
Nu cred ca mai erai aici.

| FrateleTedur explică (pentru ROB3RT89):

Te inseli la ultima parte. Crezi ca e usor sa mergi la inmormantarile prietenilor tai? Sa auzi ca a mai prins pe cate unu garda cu marfa la el? Lucrurile astea m-au slabit. Adica, e tocmai invers. Daca nu cresteam cum am crescut, nu cred ca mai eram aici, pentru ca nu mai eram deloc. Ma apucam si eu de K si acu eram la 3 metri sub pamant.

| FaraNume1245 a răspuns (pentru FrateleTedur):

Nu ajungi la 3 metri sub pamant de la putin K. Vezi cazul lui Dragonu', de exemplu.
Revenind, de ce nu faci ceva util cu timpul pe care il petreci singur si de ce nu iti faci alti prieteni? Daca tot zici ca ai crescut pe strada, ma astept sa cunosti macar putina lume.

| FrateleTedur explică (pentru FaraNume1245):

Ei bine da. Dar de la a cunoaste pe cineva pana la a fii prieteni a cale lunga. Acuma m-am separat de strada. Ne-am mutat. Am alta viata acum. Insa uneori, mai aud de fostii tovarasi, si ma intristez maxim. Eu am ales un drum ei pe al lor. Ne-am separat, dar ceva inca ne uneste. Daia imi pasa inca si sufar pentru ei.

| m1dn1gh7 a răspuns:

Hei, de ce nu incerci sa faci din asta un plus pentru tine? Decat sa iti petreci timpul cu „prietenii" pentru care existi doar la nevoie, citeste! Alearga, fa mult sport! Petrece timp cu mama ta, discutati pe diverse teme, iesiti sa vizitati un obiectiv turistic din orasul vostru (daca exista), foloseste timpul in care esti singur ca un beneficiu pentru tine. Te inteleg din punctul asta de vedere, si eu ma aflu in aceeasi situatie, exist cand n-au altii bani sa iasa cu ''amicii'' mei, in rest nu exist pentru nimeni. De aceea cam dau delete la personajele negative din viata mea. :-D E greu sa fii singur, acum cateva luni chiar sufeream pe tema asta, insa mi-am dat seama ca e in acelasi timp, si un prilej de a evolua spiritual, fizic, din toate punctele de vedere.
P.S. Nu esti niciodata singur, Dumnezeu a spus asta Evrei 13:5 https://biblia.resursecrestine.ro/evrei/13
- sub verset ai trimiteri pe aceeasi tema.
Multă pace!

| FrateleTedur explică (pentru m1dn1gh7):

Am incercat si eu cu religia. Chiar am crezut o perioada in Dumnezeu. Doar ca... Nu am avut nimic de castigat din asta. Ba chiar m-am si chinuit sa tin post saptamana dinainte de Pasti, anul asta. Degeaba. Ori nu exista, ori m-a lasat si El.

| Legsilativ a răspuns:

Incearca sa fii un om de succes. Daca esti dur rezisti fara prieteni.Informatia pusa in corelatie cu duritatea si experienta poate insemna succesul.Invata sa folosesti aceste cunostinte,"prieteni"(folosestei pe post de pioni) pentru ati reliza scopurile si obiectivele, si aici putem vorbi de pozitivisme sau negativisme.Ca sa concluzionez munceste pentru a ajunge la un nivel mai superior fata de ceilalti si atunci vei avea apreciere fara sa te complici prea mult.