In regula, am sa incerc sa ma fac cat se poate de inteles si am sa incep cu inceputul. Pe vremuri mie imi placea de o fata si o indrageam foarte mult, eram colegi de scoala, am aflat de curand ca si ea imi impartasea aceleasi sentimente doar ca nu ne-am spus asta unul altuia niciodata. Am ajuns sa fim colegi la liceu, ea s-a bucurat si atunci, ca are sa ma mai vada pentru inca 4 ani. Mereu mi-a cautat afectiunea si ea mi-o oferea pe a ei, iar eu nu eram capabil sa observ. Stateam mai tot timpul apropiati, ne imbratisam dar nu vorbeam prea multe niciodata. Ma ajuta mereu la matematica cu fituici si facea aproape orice pentru mine, se straduia sa-mi fie mereu pe plac. Timpul a trecut in acelasi fel, ne-am inteles mereu bine si n-am avut niciodata ce sa-i reprosez pentru ca ea se comporta frumos cu mine in fiecare moment. S-a inscris in clasa a 11-a la parasutism, doar ca sa ma impresioneze dar a avut o problema la timpan si nu a putut continua. Insfarsit, pe la 16 ani ea s-a combinat cu un tip pe care il cunosteam si eu dar foarte vag (asta se intampla prin clasa a 10-a cred). Pareau sa fie fericiti impreuna si credeam ca e vorba de o iubire adevarata intre ei, dar ea, in tot acest timp, ea a comtinuat sa ma observe asemeni unui pradator, mereu pregatita sa se arunce in bratele mele la cel mai mic semnal al meu. Baiatul respectiv, era mai mare ca ea, si sunt foarte constient ca o iubea foarte mult, dar iubirea asta exagerata pe care el o exprima fata de ea, a creat un fel de bariera, ca ea sa poata vedea doar in fata, fara sa-i ofere vreo sansa de a cunoaste pe altcineva. La 16 ani sa fim seriosi, e bine sa experimentezi dragostea cu diferite persoane si fac abstractie de la sex, ma refer la dragostea aia care are cheia de la cutia cu fluturasi. O tinea bine si strans, iar relatia lor a continuat pe acest drum, il inteleg foarte bine pe tip, nu-si dorea sub nici o forma sa o piarda, a invatat sa o pretuiasca. Ei bine, prin clasa a 11-a eu i-am dat semnalul, totul s-a intamplat cand am fost intr-o excursie impreuna si am dormit in acelasi pat pentru o noapte, imbratisasti. Pe urma, cand ne-am idreptat spre casa de la scoala, avand acelasi traseu, printr-o mica provocare si cat se poate de inocent si nevinovat, ne-am sarutat pe buze, pentru prima data. Imi amintesc si acum de zambetul ei pana la urechi, si de rusinea ce-a cuprins-o incat am refuzat sa o mai privesc pentru a diminua din momentul acela penibil in care ea se afla, probabil. In tot acest timp lucrurile intre ea si prietenul ei nu decurgeau cum ar fi trebuit, ea se straduia sa mentina relatia pe linia de plutire iar el nu-i mai oferea nici un suport, nici moral, nici sentimental, o pierdea, o lasa in urma, totul devenea rece, relatia lor rezista doar de dragul amintirilor pe care le aveau impreuna.
Am chemat-o la mine, o data, de doua ori, pana cand diminetile de miercuri ne prindeau mereu impreuna, dintr-o joaca, am ajuns sa o indragesc. Incepeam sa-i simt dragostea prin fiecare fir de par, a inceput sa isi cladeasca cuib tot mai mare in sufletul meu cu fiecare moment de tandrete, cu fiecare atingere, cu fiecare sarut, a fost prima pentru mine! Vorbeam ore intregi cu ea la telefon si la scoala ne cautam unul pe celalalt pentru a mai putea fura unul de la altul un sarut sau o imbratisare. Tin sa mentionez ca noi in tot acest timp ne ascundeam, tineam dragostea noastra cat se poate de ascuns, dar cei mai multi banuiau ca se petrecea ceva intre noi si ne spuneau ca suntem facuti unul pentru celalalt, de ce nu suntem impreuna? Am ajuns in punctul in care ma simteam vinovat, nu imi doream sa influentez relatia dintre ei, nu doream ca ea sa dea cu piciorul in relatia de trei ani pe care o avea cu respectivul, ma straduiam sa o conving sa incerce sa repare relatia dintre ei, sa poarte o discutie cu el, sa vada ce merge si ce nu merge, sa rezolve lucrurile si pe mine sa ma dea uitarii, dar ea isi dorea sa il dea uitarii pe el si sa fie cu mine. Asadar, eu o lasasem, o respingeam, nu-i mai vorbeam frumos si eram foarte distant, am facut-o sa sufere exagerat de mult, sa verse lacrimi pentru unul ca mine, care nu stia la vremea respectiva sa lupte pentru dragoste. Lucrurile nu au ajuns sa mearga mai bine intre ei si s-au despartit. Liceul era pe terminate, ea inca ma astepta, astepta sa ma intorc la ea, sa-i spun cat de prost am fost si sa ne oferim o a doua sansa, insa asta nu s-a intamplat, chiar daca eu eram constient de ce am avut si ce am pierdut. Am luat-o fiecare pe drumul lui, viata ne-a dus departe unul de celalalt dar am continuat sa pastram legatura, un "buna, ce mai faci?" constituia doza necesara pentru mentinerea prieteniei noastre, dar noi nu ne terminasem inca povestea, sarisem peste un capitol.
Si povestea s-a reluat, un nou capitol a inceput acum cateva luni, mai exact in Octombrie cand eu eram acasa, am intalnit-o intamplator pe strada ca mai apoi sa ajungem sa facem schimb de numere si ca in urmatoarea seara ne prinda imbratisati de 4 ore pe o banca, in parc, in timp ce tot orasul isi vedea de vise. Ne-am intalnit de doua ori pe zi timp de o saptamana, timp in care eram "friends with benefits", dar ea astepta din nou un semnal din partea mea, semnal pe care, de aceasta data nu i l-am mai oferit. Eu nu eram constient de ce imi doream, nu realizam ce simteam pentru ea, nu eram in stare sa-mi insusesc iubirea, sa o recunosc si sa o accept. Am plecat, ne-am luat ramas bun, dar ea in continuare, spera la un semn, il astepta cu toata ravna dar eu eram indiferent. S-a resemnat si a renuntat, dar a renuntat si la demintatea ei de femeie, a gasit un "friend with benefits" pentru care nu simtea nici un fel de atractie, gasea in asta doar distractie si se considara neimportanta, nedorita, ca eu o cosideram ca fiind un nimic, eu, cel pentru care ea devenise o fiinta speciala, nu vedea ca tipul respectiv o considera de fapt un nimic, ca era doar jucaria lui. In tot acest timp, un baiat pe care il cunosc a inceput sa iasa cu ea si la betie ea i s-a oferit, era pierduta deja, se sarutau de fiecare data cand isi luau ramas bun, pana la momentul acesta primul tip disparuse, fara urma. M-am intors acasa in Decembrie si am inceput sa ma vad iar cu ea, sa iesim, sa ne petrecem noptile impreuna la apartamentul matusii sale, un apartament care era doar pentru noi. In timpul acesta in care ea, a gasit din nou dragostea in mine si timp in care am inceput sa realizez ce inseamna ea pentru mine si ce a insemant pana acum, sa ne marturisim dragostea unul fata de celalalt, timp in care efectiv eram fericiti impreuna, ea il mai saruta pe acel baiat la fiecare ramas bun. Ii era teama ca eu sa nu o las balta ca de fiecare data, pe el il saruta, iar cu mine petrecea nopti pline de pasiune, i-am acceptat dragostea si stiam cat e de sincera, simteam, iar dragostea mea era la fel de sincera pentru ea.
Vreau sa spun ca eu, eu nu am stiut de nici o relatie a ei cu altcineva, de cand plecasem din Octombrie si pana azi. Nu credeam ca e in stare sa se lase prada oricui ii iesea in cale. Dar azi am aflat, azi m-am trezit suparat, trist, cu un puls de 120+ dupa un vis cutremurator. Am visat-o exact asa, o bucata de carne vie, in patul a multor barbati, fara pic de demnitate, para pic de jena, in ochii carora ea era un nimic, o carpa, o jucarie de care profitau toti, niste brute, niste sacali, iar ea se complacea in aceasta situatie. Am intrat pe internet si fara nici o retinere i-am povestit ce vis am avut, sperand ca a fost doar un vis. Ea insa mi-a marturisit, mi-a povestit despre cele doua aventuri pe care le-a avut, cu fiecare cuvant pe care il scria, eu eram tot mai speriat in a citi, mainile imi tremurau precum ale unui batran bolnav, sufletul mi se despica in bucati, inima a ajuns la limita batailor, ma simteam foarte trist, eram distrus si imi venea sa plang. Dar nu voaim sa plang pentru durerea mea, nu eram trist pentru mine, eram trist pentru ea, pentru ea, fata care s-a ratacit si si-a pierdut speranta in dragoste, in cineva, se simtea nepretuita si era libertina, instinctele ii erau mai presus de ratiune, iar ea s-a lasat prada instinctelor. Si imi vine sa ii bag pe toti in lagar ma, pe toti cei ce profita de slabiciunea emotionala a fetelor si care vad in ele bucati de carne, cei care aduc o influenta proasta in viata lor, abandonandu-le goale, ca mai apoi ele sa sa nu gaseasca scapare si sa continue pe acest drum josnic, de ****, plin de lacrimi si regrete, plin de suferinta.
Sunt constient ca ea are cea mai mare parte din vina, iar eu m-am simtit aiurea pentru ca stiu ca am facut parte din cei ce au adus o influenta negativa asupra ei, Dar eu nu am profitat de ea, eu o iubeam doar ca nu stiam sa recunosc, eram prezent cu toata dragostea mea.
Si tocmai asta e, ca in ziua in care am ajuns sa realizez ce inseamna ea pentru mine, ca dragostea ce i-o port e adevarata, ca e singura care nu s-a uitat la cati bani am sau nu am, care m-a acceptat exact asa cum sunt, si nu a strambat niciodata din nas in nici o privinta, care era capabila sa mi se ofere din tot sufletul, cu toata dragostea, sa ma iubeasca necontenit si neconditionat, iar eu nu-i dadusem nici un semn... Insfarsit, am discutat azi cu ea despre aceasta problema, am facut-o sa inteleaga, am facut-o sa regrete, sa verse lacrimi, am facut-o sa sufere si sa se simta ca ultimul om, si totul spre binele ei. Aseara puteam sa spun ca o iubesc din tot sufletul, acum ca am aflat nu mai sunt atat de sigur, dar eu vreau sa o ajut. I-am spus ca vreau sa o ajut sa isi recapete demnitatea, sa se simta femeie din nou, sa de-a uitarii acele clipe de cosmar, sa inceapa o noua viata, una in care deciziile pe care le ia de acum inainte sa nu se mai transoferme in regrete, sa gaseasca in mine sprijinul de care are nevoie, sa incerc sa-i fiu calauza si lumina de la capatul tunelului, sa o fac sa se simta speciala si unica, pentru ca e, pentru mine e speciala, pentru tot ce a facut pentru mine, pentru toata dragostea ce mi-o poarta si pentru toate lacrimile ei, isi doreste sa fi fost altfel. Sunt foarte trist pentru ea si nu stiu ce sa cred, dragostea pe care o am acum e o dragoste ce se naste din compasiune, sincer nici nu stiu, ea a fost sincera, in speranta sa o iert, dar atata timp cat nu a fost nimic oficial intre noi, eu nu am ce sa iert, dar ma simt tradat, tin la ea, ii doresc tot binele din lume, as plange pentru ea. I-a si spus la tipu ala ca nu mai vrea sa se vada cu el, chiar azi, sa inceteze cu prostiile, e capabila de orice sacrificiu doar ca sa ma faca pe mine multumit de ea, sa-mi pastrez dragostea nepatata fata de ea si mi-a promis ca se va schimba.
Dar eu sunt pierdut acum, vreau sa o ajut dar nu stiu daca vreau sa o mai iubesc, sa continui o relatie cu ea, nu stiu cum sa o caracterizez si nu stiu ce sa cred despre ea, am incercat sa-i inteleg suferinta si frustrarea, apucaturile astea, ce au facut-o sa renunte la respectul de sine. Dar e o fata buna si eu pot sa uit, dar mi-e teama ca acest repentir are sa-mi dea tarcoale toata viata, eu greu sa-mi castige acum increderea, e nevoie de mult timp dar ea e capabila de sacrificii, iar eu nu mai vreau sa o vad niciodata suferind, sa trag de ea cu dintii, pentru a nu mai ajunge prada.
Ce ma fac?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook