Salutare.
Am o mica problema, si sper ca voi sa judecati mai bine.
Cunosc o fata care mi-a fost alaturi prin multe momente patru ani buni, dar in mediul online, cumva am intarit relatia in timpul asta. Apoi acum 3 luni a avut loc prima cearta unde recunosc am gresit si asa, urmatoarea zi mi-am cerut scuze si am realizat ca nu ar fi trebuit sa spun niste lucruri. A trecut ceva timp, de cand nu ne-am mai vorbit apoi am intervenit iar si am hotarat sa o luam de comun acord de la 0.
A fost ok pana cand mi-a cerut o parere daca pot sa vad niste poze, iar eu am spus ca ok, dar cum aveam scoala si eram ingropata in teme și portofolii am uitat sa ma mai uit, in fond aveam mesaje multe.
Iar apoi am vrut sa-i cer o parere asupra unui obiect, ea mi-a spus nu ca nici eu nu i-am dat parerea la ceea ce a pus ea.
Mi-am cerut scuze, am explicat cu calm situatia si a spus ok simplu, iar de atunci vorbeste sec.


Eu nu am idee ce sa mai fac, unde am gresit mi-am asumat vina, iar acum pur si simplu s-a intamplat fara sa vreau.

Pana la urma ti-ai mai dat cu parerea?

Buna!
Am trecut si eu prin ceva similar, cu un prieten de-al meu (ne cunoastem din clasa 1, suntem intr-a 10-a). De multe ori si eu ma aflu in situatia de a nu putea sta cu prietenii si de a fi nevoit sa invat sau sa imi fac temele. In trecut, nu primeam aceasta intelegere, dar cu anii, m-au inteles si au inceput sa imi dea dreptate, nemaifiind suparati pentru banalul motiv ca nu am reusit (de abia printr-a 9-a...) sa stau si cu ei ca sa ma joc, desi inca mi se mai fac mici observatii subtile precum ''sa nu-mi zici ca ai teme''.
Era colegul meu in generala, dar de cele mai multe ori ne vorbeam pe net. Este un om destul de special, care ma inveseleste uneori cu bunele si cu relele lui . Ar fi pacat sa nu rezolvati aceasta problema, care e de fapt o mica neintelegere. Poti discuta cu ea prin viu-grai (privat) si sa o lasi sa iti spuna exact ''of-ul'' ei, iar tu vei fi nevoita sa ii dai dreptate (cu conditia sa stii ca are, si ca nu greseste), ai putea sa spui ce gandesti si cum vezi si tu lucrurile in viziunea ta si sa mai incerci odata sa ii spui ca iti pare rau si ca vei incerca sa petreci mai mult timp cu ea (va trebui sa o faci), dar fara sa o ranesti moral. Nu doar ca va veti rezolva neintelegerea (cred), dar va veti dezvolta si prietenia. Inca un lucru, atunci cand iti ceri scuze, fii explicita si intra in detalii de ce o faci (mie unul imi vine mai usor in scris fiindca acolo pot scrie cat vreau, fara sa fiu intrerupt, dupa cum bine vezi si tu , normal lucrurile importante se discuta cu vocea, nu prin scris, dar poti si asa in cazul de fata).
Ai putea incerca, de asemenea, varianta sentimentalista, prin care ''plangi'' (dar sa se simta emotiile si sa nu fie FALSE, altfel se va observa cu usurinta) si sa incerci sa ii vorbesti cam in genul: ''Imi pare foarte rau pentru MOTIVUL SCUZEI INDETALIAT, nu am vrut sa te ranesc si stiu totusi ca am facut-o (puncte, puncte) ai tot dreptul sa fii suparata pe mine, dar sa stii ca eu tin la tine si nu as vrea ca aici sa se termine prietenia noastra (puncte, puncte) te rog, iarta-ma, am gresit (puncte, puncte) voi incerca sa iti raman alaturi atunci cand ai nevoie de mine cel mai mult pe cat se poate si voi incerca sa te sustin in tot ceea ce voi considera ca este mai bine pentru tine, dar trebuie sa intelegi anumite lucruri si schimbari in viata: eu una sunt preocupata cu studiatul si acord o seriozitate maxima invatatului, tin nespus de mult la viitorul meu; te inteleg si pe tine si nu am vrut sa dau impresia ca incerc sa te evit in vreun anumit fel, tu ma intelegi? Daca ai putea sa ma ierti si sa redevii TU, cea energica si plina de viata, ar insemna nespus de mult pentru mine. Sincere scuze! ''
Uite o postare ce ar putea sa te ajute mai indetaliat in arta de a-ti cere scuze: https://psychcentral.com/lib/what-to-do-when-im-sorry-doesnt-work/
Spune-mi, te rog, parerea ta! Sunt foarte nerebdator sa aflu ce crezi. :3