anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:

Am urgenta nevoie sa aflu de la voi...mai bine zis sa-mi scrieti cateva strofe din cartea : "cartile cu apolodor" de gellu naum. va rog ajutati-ma!

2 răspunsuri:
anonim_4396
| anonim_4396 explică:

Si tu de unde vei stii ca versurile pe care ti le voi fi scris -daca o sa-ti le scriu- apartin poetului respectiv?

| razvi00 a răspuns:

O, daţi-mi voie să descriu,
Măcar o parte din pustiu,
Să spun în cîteva cuvinte,
Cît e nisipul de fierbinte
Şi cum nu vezi măcar un cort,
Cum n-ai un mijloc de transport,
Cum nu zăreşti un baobab
Sau o colibă de arab
Şi cum, pe-ntinderea pustie,
Nu-i urmă de cofetărie
Şi nici n-a existat vreodată
Măcar un chioşc cu limonadă,
Un Cico, o răcoritoare...
Atîta doar: nisip şi soare.


20

Şi cum mergea Apolodor
Şi se gândea, cuprins de groază:
"Aicea îmi e dat să mor!"
Dădu în calea lui de-o oază
Cu umbră multă şi răcoare,
Cu arbori năpădiţi de floare,
Cu tufe mari, de iasomie,
Cu apă bună, de izvor.

Şi a băut Apolodor
Şi a cîntat de bucurie.


21

De sus, ascunsă lîngă cer,
Pe creanga unui palmier
L-a ascultat, întîi cu frică,

Iar el cînta fermecător,
Cu glasul-i dulce, de tenor...

Şi ea simţi un început
De sentiment necunoscut,
Ceva între alean şi dor,
O tulburare, un fior,
Acel ceva, profund şi mut
(În orice caz foarte plăcut)
Pe care îl numim amor.


22

Ţinîndu-şi coada graţios
Ea coborî pe creangă, jos,
Şi, înclinîndu-se uşor
Îi dărui trei portocale,
O pungă plină cu migdale
Şi-i spuse cu sfială: - Ia-le!
Sînt toate, toate, ale tale...

Apoi aceeaşi maimuţică
- De data asta fără frică
Dar cu sfială şi mai multă -
Îl întrebă cum se numeşte,
(Ca orişice persoană cultă
Vorbea, fireşte româneşte.)

Şi el a spus: - Apolodor...

Şi-atunci, aceeaşi maimuţică
Şopti, roşindu-se uşor,
Dar fără urmă de sfială:
- Deşi sînt încă foarte mică
(Abia la toamnă merg la şcoală)
Nu am decît un singur dor:
Să fiu soţie de tenor.
Deci, dacă dragostea există
Şi dacă nu doreşti cumva
Să vezi o maimuţică tristă,
Aş vrea să fiu soţia ta...

Şi i-a răspuns Apolodor:
- N-aveam de gînd să mă însor,
Dar, fiindcă dragostea există
Şi nu mi-ar fi plăcut nici mie
Să văd o maimuţică tristă,
Sînt gata pentru cununie...


23

Apoi, ca doi copii cuminţi
Ce vor să facă totul bine,
S-au dus şi ei, cum se cuvine,
Să ceară voie la părinţi.

Şi tata, domnul Cimpanzeu,
- Altminteri, o persoană cultă
Deşi se exprima cam greu -
A spus: - Fetiţa mea, ascultă
Un sfat de tată iubitor:

Ştii că stimez nespus de mult,
Profesiunea de tenor,
Am, pentru muzică, un cult
(Visam, pe cînd aveam un an,
S-ajung şi eu măcar sopran),
Îmi place şi Apolodor

Şi nu mă port ca un tiran,
Căci nu prea sînt, din fire, crud
Deci aş putea fi de acord -
Dar dînsul, după cîte-aud,
Venind încoace, dinspre nord,
Se duce către Polul Sud
Şi-acolo e un ger cumplit.
N-ai să rezişti! Nu-i cu putinţă...
Vrei să te am pe conştiinţă?

De-aceea n-am să te mărit.

Pe urmă, doamna Cimpanzeu:
Gîndind ca mamă şi femeie
Găsi cu cale să încheie
- Eu, dragii mei, nu pot să spun
Decît atîta: Mă opun!


24

Şi ei, ca doi copii cuminţi
Ce vor să facă totul bine,
Au ascultat, cum se cuvine,
De sfatul scumpilor părinţi.

Şi a plecat Apolodor.

Şi a rămas pe-o rămurică,
Departe, suspinînd de dor
O foarte mică maimuţică...