Care sunt cele mai bune 10 carti pe care ar trebui sa le citesti inainte de a avea un copil?

Pentru că ne-au plăcut filme ca Felicia înainte de toate şi Cea mai fericită fată din lume, iată o listă cu cele mai interesante scenarii literare cu părinţi şi copii. Până la urmă ficţiunile spun destul de multe despre tensiuni, reverii, deveniri în contextul conflictului şi uneori a prăpastiei dintre generaţii.

Corecţii, de Jonathan Franzen, este o radiografie americană a fărâmiţării unei familii, ai cărei membri îşi înfruntă cum pot propriile depresii. Iar locul întâlnirii tuturor petelor negre din trecut şi prezent este, nici că se putea mai corect hollywoodian, masa de Crăciun. Corecţiile care se impun familiei Lambert vin din confruntarea cu deriva pe toate fronturile (social, economic, profesional, personal), iar bunele moravuri nu mai folosesc acum la nimic. 

Dinţi albi, de Zadie Smith. Tot despre familii ale căror principii şi ambiţii se ciocnesc dureros cu noile vremi în contemporana Anglie. Archie Jones, tipicul englez mediu se căsătoreşte cu mult mai tânăra jamaicană Clara. Iar prietenul său indian de arme, Samad Iqbal, emigrează în marea metropolă cu tânăra sa soţie indiancă, hotarât să nu se dezică de tradiţia islamică. Ciocnirile multiculturale încep, iar copiii lor încearcă să-şi croiască un drum în afara obsesiilor culturale, naţionale şi familiale. Şi până la urmă reuşesc, chiar dacă cu preţul unor dinţi sparţi uneori!

Cruciada copiilor, de Florina Ilis, vorbeşte despre revolta pură a copiilor mânaţi de propriile lor idealuri într-o lume incapabilă să-i asculte şi să-i înţeleagă. Toate impulsurile, idealurile şi contradicţiile unor adolescenţi în formare îşi impun tirania asupra lumii care lor nu le spune nimic. Numai că, în final, părinţii şi autorităţile îi smulg din lupta lor idealistă pentru încă o porţie dureroasă de realitate fără magie, vise, libertate, doar cu reguli prestabilite.

Un alt copil expus cruzimii realităţii mediatice şi virtuale este cel din Cum mi-am petrecut vacanţa de vară, de T. O. Bobe. Luca devine un prototip al copilului uitat în faţa ştirilor de la ora 5 şi a monitorului pe care joacă la nesfârşit Counter Strike. Scenariile la care ajunge sunt suficient de agresive, de crude pentru a ne pune din nou mai serios problema asupra efectelor media experimentate de un puşti de 10 ani. 

Totul despre băieţi, de Nick Hornby. Sau cum să reacţionezi atunci când un copil are propriile lui planuri de a-şi salva mama de la depresie, riscând să pice şi mai tare în dizgraţia puştilor mai cool, care-l văd ca pe un tont neadaptat. Păi, îl laşi să se instaleze uşor uşor în livingul tău, îi cumperi bascheţi trendy, îî explici că Kurt Cobain nu e fotbalist şi uşor, uşor şi copilul, şi mama revin la zile mai bune. E foarte  funny şi e şi film deja!

Gabriel, din Darul lui Gabriel, de Hureishi, este şi el într-o aventură de reconciliere: a părinţilor proaspăt despărţiţi. Un tată fost chitarist într-o trupă pop, care de mult nu mai face nici un ban, o mamă chelneriţă care nu mai are răbdare şi un copil care falsifică schiţa faimosului Lester Jones (cu care pe vremuri cântase tatăl lui), păstrând originalul şi dând câte o copie fiecărui părinte ce visează să scoată ceva bani de aici. Gabriel e în mod clar terapeutul acestor doi hippie simpatici, dar pierduţi în tranziţie, pe care reuşeşte să-i împace în final.

Fata din casa vagon, de Ana Maria Sandu, sau despre tensiune. Cum se simte tensiunea unei familii în faţa trecutului încărcat şi a prezentului precar. O carte frumoasă şi dură despre relaţiile şi istoriile mamă-femeie-copil, care se luptă între ele să rămână la o suprafaţă cât de cât luminoasă.

Inei din Casa Vagon i l-aş alătura pe Doru, din Trickster, un copil al cărui răspuns este muţenia în sânul unei familii care trece printr-o tranziţe dureroasă, de la sat la oraş şi prin regimul comunist. Centrul unde Doru ajunge ca să fie tratat şi sensibilitatea extraordinară a prietenei sale ce va muri aici, se transformă în imaginea unui lagăr pentru toţi copiii neadaptaţi sistemului măreţ care se construieşte eliminându-i.

Exuvii, de Simona Popescu, sau despre iubirile, poveştile şi mofturile vrăjitoarelor mici. O carte extraordinară despre vârsta complicată a copilăriei, când inocenţa şi curiozitatea înseamnă intrarea într-o realitate paralelă, ale cărei imagini şi sensuri sunt greu de păstrat odată cu trecerea timpului. Dar cine reuşeşte să o facă, se va scălda mereu tânăr şi zglobiu în apele inocenţei pure. 

De veghe în lanul de secară este despre visătorii incurabili la tinereţe. Holden Caulfied este pe punctul de a-şi pierde vârsta inocenţei, iar sentimentele terifiante ale maturizării împotriva căreia nu poate face nimic vin ca un şoc. Holden este tânărul alienat, care-şi trăieşte transformarea dezorientat, speriat că nu va putea fi apărătorul copiilor care zburdă prin lanul de secară. Încă o dovadă că adolescenţa şi mai ales maturizarea sunt problematice rău.

Mădălina Georgescu,

editor bookaholic.ro