Compune cineva poezii? vreau sa citesc niste poezii.

K mersi

Da scriu eu cite ceva in timpul liber.
Daca doresti iti dau sa citesti cite ceva

Pagini din Jurnal.

Draga jurnal asculta ceea ceti spun
Tu-mi esti singuru prieten, cel mai bun
Tu mereu asculti ceea ce am eu pe suflet
Si toate bataliile mi le asculti atent.

De ceva timp am inceput sa plac o fata
E foarte frumoasa, draguta dar si simpatica
Si i-am spus de toate sentimentele ce simt
Dar ea are inpresia ca vreau sa o mint.

Eu stiu ca nu ii place de cei cu nasul pe sus
O inerviaza prostii ce cred ca ca ei altii nu-s
E vrea pe cineva care sa-i fie alaturi sa o pazeasca
Care mereu a sa o sustina si a so iubeasca.

Si nu stiu ce sa mai fac, cum sa lamuresc
Ca-mi place de ea tare, si vreau so iubesc
Ce nu as face, si ce nu i-as spune
Am impresia ca mereu fuge de mine.

Asa mi-ar placea si ea sa inteleaga
Ca dragostea mea nu exista pentru alta fata
Si de-as putea macar cumva sa-i dovedesc
Ca intr-adevar numa pe ea o doresc.

Eu de dragul ei as face totul
Mas porni pe jos sa înconjor pamântul
De dragul ei as cutreera cerul
Si i-as demonstra ca dragostea e mai dura ca fierul.

Si chiar de se-ntampla sa nu am tot timpul noroc
Eu stiu ca dragostea mea fata de ea nu este un joc
Si de ar simti si ea ceia ce simti si eu
Ea ar intelege ca dragostea invinge mereu.

Catansus Mihai.

Pentru tine 1

In clipa cind pe tine tiam vazut
Inima mi sa inplut
De iubire si speranta
Si de o noua sansa la viata

Ochii tai ma fac sa iut
De problemele ce le-am avut
Iar respiratia, si a ta privire
Sunt ca un drog pentru mine

Sunt nebun de saruturile tale
Si bucuros de dragosta ta p-u mine
Imi place mereu cum ma alinti
Simi place faptul ca nu minti

Te port mereu la mine in gind
Simi place ca sa te alint
Vreau mereu sa fii frumoasa
Si ca sa te bucuri de viata

Vreau mereu sa fii fericita
Sa fii vesela si iubita
Iata ce eu am sa-ti spun
Vreau sa ai tot cei mai bun.

Catansus Mihai.

Pentru tine 2

Puiule cind ma gindesc la tine
Parca perd ceva din mine
Cand iti vad chipul frumos
Imi vine sa cad jos.

Ochii tai senini ca marea
Ma fac ca sa-mi pierd rabdarea
Vreau mai repede sa ne vedem
Si cald sa ne inbratisam.

Vreau sa te tin strins in brate
Si sa te mingii pe fata
In ochisori sa te privesc
Sati soptesc ca te iubesc.

Si chiar cind vei fi suparata
Eu n-o sami doresc alta fata
Tu si cu lacrimi pe fata
Esti dulce si plina de viata.

Cand tu de mina ma apuci
Si vrei ca sa ma seduci
Asa ma ia un frig si o teama
Ca in prima zi la scoala.

Iar cand ma apropii de tine
Simt ca trece ceva prin mine
De parca e o sageata fierbinte
Ceva ce nu se reda prin cuvinte.

Ma mindresc ca am asa fetita
In obrajori cu o mica gropita
Cu a ei suflet bogat
Ea pe mine ma alintat.

Si cand mie mi-a fost greu
Ea ma sustinut mereu
Si imi doresc sa fiu cu tine
La rau si la bine.

Catansus Mihai.

O zi trista

Si de ce azi? Pe zi de soare
Pe obraz imi curg lacrimi amare
Si de ce anume tu
Dragostei mele ai spus nu.

Eu doar am fost baiat cuminte
Ca un copil ce nu stie sa minte
Eu mereu te-am sustinut, si te-am iubit
Dar tu opusul mi-ai daruit.

In timp ce eu eram cu gindul la tine
Tu nici nu-ti aduceai aminte de mine
Si cand te sunam, buna iubita ce faci?
Tu imi spuneai, eu dorm lasa-ma in pace.

Nici la mesajele care ti-am scris
Tu nu mi-ai dat nici un raspuns
Si cind te-am sunat sa-ti spun te iubesc
Tu mi-ai raspuns, acum is ocupata nu vreau sa vorbesc.

Macar bine ca cea mai buna prietena a ta
Mi-a zis, nu te supara, dar ea are pa alt cineva
Si ma enerveaza ca nu ai avut curaj sa-mi spui
Ca-ti doresti sa fii iubita lui.

Si-mi amintesc de acea seara cu luna plina
Cand te saruta-m si te tinea-m de mina
Si tu mi-ai cerut sa-ti promit ceva
Ca ori ce nu s-ar intimpla, o sa ramii iubita mea.

Iar acum ca esti cu el, imi doresc sa ajung la cer
Si de sus mereu sa te privesc, si de rau sa te pazesc
Si noptile reci cand imi apari la mine-n gind
Eu stau strist ascult muzica si pling.

Catansus Mihai.

Difinitia dragostei.

Dragostea cel mai frumos cuvint
Pe toti ii auzim, despre ea vorbind
Dragostea este ca un vis frumos
Si e mereu ferbinte ca un foc aprins.

Pentru a iubi, nu trebuie sa ai talent
E de dorit so vrei, si sa fii atent
E singurul cadou, ce poate fi facut
Si daruit din suflet, fara sa coaste nimic.

Ea este cel mai nobil, al nostru sentiment
Si cel mai frumos cadou, aiciea pe pamint
Ea e ca focul vesnic, ce nu poate fi stins
Si e mereu practicata, de toti in adins.

Ea in mai multe tipuri, este inpartita
Dragostea pentru mama, si fata iubita
Dragostea e tristete, un riu de suferinta
Dar e si pasiune, izvor de biruinta.

Ea este un sarut, un zimbet inocent
O inbratisare calda, un suflet smuls din pept
Ea e ca un cadou, frumos si colorat
Odata ce fost dat, nu trebu sa fie uiotat.

Deci ea este izvorul intregii noastre veti
Mereu disponibila, pentru fete si baieti
Ea e o batalie, dragostea e un razboi
Care mereu invinge, si nu da inapoi.

Catansus Mihai.

Ganduri in Intuneric.

Astazi 17 aprilie, o zi ca toate celelalte
Afara e cam frig, ca e deja noapte.
Pe drumurile lungi, stau felinarele aprinse
La mine-n cap sunt ganduri, ce nu pot fi cuprinse.

Si ma iut la lumea, ce e mereu grabita
Ei pleaca nicaieri, de rau e-ademenita.
Si stau mereu pe faza, ca niste lei la vanatoare
Ce sunt merau pregatiti, gata sa ne doboare.

Suntem mai rai ca lupii, ce sunt gata sa atace
Pamantul nostru plange, ca nu exista pace.
Unde au disparut dragostea, fericirea
De ce toti se compoarta, asa de aiurea?

Vor cu totii bani, vor faima bogatie
Si cu regret s-a uitat, de-a cel cuvant omenie.
Ei se privesc cu ura, raul ne domina
Lumea nu mai este, la fel de crestina.

Dragostea e violata, intr-un mod barbar
Tot cea fost mai dulce, a devenit amar.
Singele s-a facut negru, si este otravit
Linistea si pacea, totul a murit.

Unde sunt cei intelepti, sa ne reaminteasca?
Ca pe pamant e bine, binele sa domneasca
Pana vom intelege, ca ce facem nu e de bine
Atunci deja totul va fi, transformat in ruine.

Catansus Mihai.

Foarte bune, bravo.

Multumesc ma bucur ca tiau placut

Clipe tristete

Am ochii tulburati si plini de lacrimi, si asta ma doare
De saptamini intregi nu am mai scris nici o scrisoare.
Si incerc sa infrunt clipele reci cu un zimbet cald
Dar simt ca nu mai am putere sa ma ridic si cad.

As vrea sa uit de intreaga omenire, caci este rea si egoista. 
Visez un strop de fericire, dar fericirea nu exista.
Si vreau sa plec cat mai departe, sa ramin in singuratate
Vreau sa plec sa dau de bine, raul sa il las inspate.

Lumea a devine egoista, este rea si idioata
Si nu mai crede in iubire, nu mai e cea fost odata.
Traim intr-o jungla, plina de blocuri si masini
Acolo unde toti sunt pe cale sa devina asasini.

Imi pare rau ca nu pot schimba nimic din trecut
Oricum ce a fost comis deja s-a uitat si a trecut.
Incerc sa merg mai departe, sa imi infrunt temerile
Si cu respiratia taiata mereu petrec apusurile.

Si e ciudat cand stii ca poti schimba cite ceva
Si incercand s-o faci nimeni nu apreciaza asta.
Am inceput sa vad totul in alb, si negru intunecat
De culorile frumos aprinse, de mult le-am iutat.

Am crescut intr-o lume plina de ura si gelozie
Unde toti au uitat de buna intelegere si bucurie.
De-ar fi sa vada toti ceea ce vad eu cu ochii mei
Ar intelege ca in viata nu-i mereu cum vor ei.

Catansus Mihai.

Cum ti-am mai spus sunt foarte bune, chiar foarte bune.ma bucur ca mai exista oameni ca mine.

Eu compun poezii

Eu compun... am multe poezii publicare pe agonia.ro

Uneori stau și mă gândesc,
Cum oare pot să prețuiesc
Și să conserv în vis etern
Frumosul cerului patern...

Acolo sus, privind mereu
Observ cum timpul trece greu,
Și miile de stele calde
Stau strajă, zorii să le scalde.

Și le vedem, dar ele nu-s.
S-au stins ușor acolo sus,
Iară când noi nu le zăream
Ele erau dar nu știam.

Pentru că de la noi la zare
E-o cale lungă, foarte mare,
Iar timpul scaldă în uitare
Tot ce-a trăit... orice suflare!

Și ne-ntrebăm de multe ori
De ce dispar toate în zori?
De ce se sting de dimineață?
De ce se pierd ușor în ceață?

Și de ce noaptea, la apus,
Când soarele ușor s-a dus,
Ele renasc din întuneric
Mereu acel superb generic!

Și-n jocul lor cel sclipitor
Se-adună-ntr-un bogat decor
Ce fascineaz-orice ființă,
Ne dă iubire si credință!

În lumea lor cu unde reci
Ele se nasc si pier pe veci,
Iar noi rămânem în apus
Cu trupul jos, dar gândul sus.

Și nasc în noi mii de idei,
Mii de răspunsuri, mii de chei,
Sute de pagini și de gânduri,
Și muze ce inspiră rânduri!