Hei!
De 3 zile sunt in proba la un Fast-Food și de multe ori mă pierd și am emoții...
Azi a venit șefa și a vorbit cu mine, spunându-mi că în 3 zile nu a văzut progresul și că mă mișc cam lent, dar totuși mi-a mai dat o șansă pe mâine.
Eu i-am zis ca sunt o fire mai emotive, care se panichează mai din orice si i-am zis ca am putina nevoie de timp si m-a inteles, dar ea mi-a mai zis ca e vorba de mine aici, daca o sa rezist, ca e foarte multa căldură, sa nu mi se faca rau, plus ca este si foarte multa lume rea care se uita urat la tine, nu ii convine cate ceva, etc. A zis ca nu vrea ca mai tarziu sa ma vada suferind din cauza asta...Si ca isi dorește sa imi dau mai mult interesul, însă mi-e greu din cauza emoțiilor. Sunt momente in care ma blochez in fata oamenilor, dar vreau sa scap de asta. Mi-a si zis ca colegii nu prea ma vad pregatita pentru acest job si ca meseria asta nu e pentru oricine...
Dar intrebarea mea ar fi...
Cum as putea scăpa de aceste emotii si cum as putea sa ma misc mai repede? Ca eu as vrea sa raman aici, dar a zis ca ma misc prea lent.
Nu vreau sa pierd aceasta sansa, căci nu prea mai gasesc alte job-uri...
Deja mi-e frica si ma gandesc ca nu voi mai avea sanse...
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Răspunde 
Dacă este prea multă căldură acolo nu ar trebui să mai stai. Poate să ți se facă rău.
Nu te mai concentra pe tine și emoțiile tale.
Fii concentrata sa faci ce ai de făcut, sa mulțumești clienții.
E cumva ca o recompensa.
Fa-ti treaba bine și fii mulțumită de tine.
Mai uita-te și în stânga, dreapta, destinde-te.
3 zile de probă?!
Nu! Nu e ok deloc. Își bat joc de tine, sincer.
În legislație nu există zile de probă. În noua legislație angajatorul nu are voie să bage oameni fără contract nici măcar o zi într-un loc al muncii.
Dacă cineva știe asta și mai are și pică pe șefa ta, acum îi putea face plângere și primea o amendă usturătoare pentru un simplu om la negru.
Tu practic acolo ești de 3 zile la negru.
Nu e ok, măi, fată.
Unicul adevăr spus acolo de șefa ta, e da, întradevăr, lumea gastronomiei și din zona asta a servirii și bucătăriei este un iad și dacă nu ai boașe suficiente și ești mai păpădie plăpândă, mai bine nici nu încerci, zic asta pentru confortul tău psihologic de a nu ajunge la un colaps în timp. Mai ales dacă ești și o păpădie care nu faci terapie. 
Pentru că tot ai întrebat de cum poți scăpa de felul tău de a fi, eu una zic că nu poți. Și ți-o spun din proprie experiență. Oamenii domoli în mișcări, vor muri așa, oamenii nevrotici sau sensibili, păpădii cum îmi place mie să-i numesc, vor muri tot păpădii. Și nu e nimic în neregulă cu asta, ci doar trebuie să găsești un job pe calapodul tău. Dar clar și să faci terapie.
Deci pe final, atât mai am de zis. Eu una, nu te descurajez, dacă tu simți că merită jobul ăsta și pe tine te împlinește oarecum și ești safe că măcar ai un venit e ok, încearcă și luptă, dar clar cu terapie pe lângă, pentu că o să ai nevoie într-un domeniu de tipul fast-food și gastronomie. Poți încerca n chestii, dar în realitate tot terapia e baza. Și faza e că, tu te duci, poate de mâine la terapie, dar în realitate tu la început acum, tot aia emotivă și anxioasă la cote maxime vei fi la job, deoarece terapia funcționează în timp. Adică ce vreau să-ți spun e că, tu acum că ești și la început oricum la job, dar și de acum înainte pentru măcar un an, 2 tot așa vei fi, căci terapia abia după 1 an, 2 o să se resimtă și chiar și cu ea, tu dacă structural ești mai emotivă, mai păpădie, tot vei avea recidive sau nu știu, să zicem că la orele de vârf, în care client dupa client vine la voi acolo în fast-food și unii mai și fac fițe, mai ai poate și un coleg cu capsa pusă pe tine toate astea te vor copleși și vei colapsa cum spuneam.
Deci eu una, atât îți spun, gândește-te serios dacă merită jobul. Mai ales după ce te mai și țin la negru 3 zile. Nu e ok.
Deci, eu una zic să te gândești serios dacă merită jobul. Apoi ți-aș sugera clar terapia, dacă deja ești la vârsta adultă și simți că deja emoțiile te copleșesc e semn că trebuie să fii cu un terapeut pe fir și să te ții de terapie, deoarece ăsta e primul semn, că dacă nu te ții de acum de terapie, mai târziu va fi nociv și dacă vei avea și o viață greuță sau traumatizatoare psihicul tău sensibil se va bifurca și o vei da în altele mai târziu. Așa că, noi păpădiile avem nevoie de acea mângâiere a terapeutului, pentru a ne echilibra după ce primim și multele palme ale vieții și pare că ne scutură.
Iar pe termen scurt, ajută și pastilele, de genul anxioliticelor și al celor tip drog care te calmează și-ți calmează stările astea nevrotice, deci dacă nu poți ajunge cumva la terapie și vrei și să rămâi la jobul ăsta solicitant, recomand și calea mai ușoară, cea farmacologică, însă nu uita, nu pe termen lung, ci doar pe termen scurt. La origine tot terapia e baza.
Cât de job, eu una repet, mai gândește-te. Dacă ai măcar minim 12 clase terminate, ai poate și un bac luat, de ce să te vezi doar la un fast-food? Nu mă înțelege greșit. Eu nu am nimic cu jobul ăsta, oricare e un job și e nobil dacă tu-l faci cu brio, dar dacă nu-ți place nici ție, nu dai nici randament și stai și să te certe șefa mereu și pe deasupra mai te și țin la negru de 3 zile, și simți și că te iau apele la fiecare comandă sau întors de cartof ori de făcut shaorma, eu una zic mai bine să începi să te aduni și să mai cauți. Nu cred că unicul job pentru tine e fast-food-ul. Mai greu ce-i drept și asta, că în secolul 21 găsim joburi pentru solitari, introverți și emotivi mai greu, pentru că sunt mai puține, dar totuși vei mai găsi poate câte ceva, dacă vei mai căuta.
Da, poate ai dreptate cu tot ceea ce ai spus...Sunt si chestii care evident nu-mi plac, (aglomerația, căldura de acolo, statul în picioare mult, pauze mai deloc, doar ca nu sunt clienti, o singura masa pe zi, in jur de 20 de lei, program de la 11:30, pana la 00:30, de luni pana vineri si de sâmbăta si duminica, de la 14:00, pana la 00:30. E pe ture, dar eu in astea 3 zile, mai ales aseara, am simtit dureri de picioare, oboseală, dureri mari de cap, greturi, de nici cu somn de 40 de minute si pastile de dureri nu a trecut, abia dupa ce am adormit pana acum dimineață a mai trecut si m-am trezit molesita si dimineața asta, de imi era si foame), mna...ma gandesc sa raman aici si sa incerc astăzi sa fiu mai rapida, pentru ca aici, in orașul meu, ce-i drept, nu prea se gasesc locuri de muncă. Asta e cam tot ceea ce am gasit intr-un an, de cand am terminat scoala.
Nu, am diploma de calificare in domeniul Estetică și Igiena Corpului Omenesc, plus un curs de Lucrător Comercial la bază, făcut 3 luni, dar în domeniul acesta, încă nu mi-am găsit de muncă, și ca să fac ceva în domeniul de Estetică, trebuie sa imi strang bani de vreo 2 cursuri macar si asta ar insemna sa muncesc pe unde apuc.
Da, sa stii ca si la partea cu psihicul m-am gandit si eu si cred ca mai mult tine de partea emoțională, modul in care noi ne mișcăm la nivel fizic in viata de zi cu zi. Am depresie, anxietate, tulburare obsesiv-compulsivă si asta ar inseamna cam pe langa faptul ca imi trebuie terapie psihologica, trebuie sa cam depind si de Alprazolam (XANAX-uri) mai toata viata mea, ca starea mea psihica sa fie macar echilibrata, dar costa bani si alea, draga mea.
Eu daca doamne ferește si azi dau gres la job-ul asta, eu m-am cam dus dracu, sincer. Mai crecă cateva luni pana imi gasesc ceva de lucru. Idk.
Măi, să știi ca nu-s întotdeauna "păpădie". Mai am și zile în care am energie, dar și depinde de stările mele; nu întotdeauna țin de mine.
Mna, eu nu stiu, e prima data cand practic un astfel de job si e primul la care chiar m-a băgat in proba, de fapt era si la un bar, anul trecut, dar nu mi-au placut condițiile si mirosul de acolo si am renunțat. Daca spui ca nu e ok ca in 3 zile sa nu ma fi plătit, nu stiu, poate ai dreptate. Dar a zis ca in cazul in care renunt, imi va plati aceste ore la care am fost pana acum.
Nu e vorba ca nu vreau sa dau randament sau sa fac totul cu brio, dar sincer, pentru mine, in primele zile e mai greu sa ma integrez, mai ales ca am emotii si nu scap asa repede de ele, sunt si oameni in fata mea, sunt momente in care eu ma incurc, dar de placut, mi-a placut din prima zi. Nu zic nu. Dar imi tot este frica sa nu fau gres si sa isi faca acea sefa o parere tot mai proasta despre mine si de aceea am cerut un sfat despre cum as putea sa progresez putin, macar pe ziua de azi, fara ca eu sa mai tremur si sa mai am emotii.
Crede-ma ca nu prea am unde in alta parte...In zona Moldovei, mai ales, e mai greu cu job-urile. Si ca sa iti iei o chirie in alt oras si sa iti cauti acolo, iti trebuie bani, iar mie mama nu imi mai da bani, mi-a si zis. Plus ca nu te tine nimeni degeaba in casa (prieteni, rude, cunostinte). Iti vor scoate ochii cu timpul ca te-au pus la masa lor si acum tu te-ai facut "doamnă" de pe urma lor. Daca ar afla ca nu ma mai accepta femeia asta la job, mama cred ca m-ar omorî. Dar eu macar incerc. Nu cer nimanui sa ma inteleaga.
Ba eu cred ca te poti schimba. "Păpădia" asta nu poate să țină chiar așa mult, dacă ești pe o medicație adecvată și pe terapii psihologice, dar gratis nu te ține nimeni, și acolo trebuie să scoți banii din portofel și e greu, mai ales cu legile și cu toate funcțiile sanitare din România. E greu, mă. E greu.
Mie îmi place, mai ales ca trebuie sa fac mancare si mie imi place mult sa gatesc, dar daca sunt tot felul de clienți si șefei nu ii place, eu atunci ce ramane sa fac, decât sa ma arunc de la nu stiu ce etaj sau înălțime si sa mor dracu odată.
Apropo. Îți mulțumesc pentru sfaturi și bine ai revenit și tu înapoi pe TPU! Știu cine ești
Daca vrei, ne mai auzim pe WhastApp, la telefon sau chiar aici. Te îmbrățișez și îți mulțumesc pentru timpul acordat! Sper că tu ești mai bine, nu am mai vorbit de vreo lună, cred. (:
Gata! M-am prins. 
)
Da, vorbim.
Mă gândeam că tu ești...
Nu e mare lucru dacă nu te angajează. Mai sunt și alte locuri de muncă.
Ai semnat un contract înainte să fii în probă? Că așa fac unii șefi „șmecheri" - zic că te țin în probă, iar peste câteva zile te dau afară fără să te plătească.
Nu, a zis că de luni face contractul, în caz de rămân. A zis din prima zi, că îmi plătește orele acestea pe care le-am făcut până acum.
Atunci sunt niște țepari. Nu e normal să lucrezi pe gratis atâtea zile. Eu nu aș munci nici 5 minute pe gratis.
Oare?
Dar a zis ca imi da banii la final, in caz de nu mai raman. Sa calculez orele la care am stat pana acum acolo si imi va da banii. Dar mi-a mai dat o sansa, ca vrea sa vada progrese (sa ma misc un pic mai repede).
Daca afla mama ca nu sunt toti cei de acolo multumiti de mine, automat ma "omoara" si va fi vina mea.
Mama ta nu are de ce să se supere pe tine dacă nu primești locul de muncă. Sunt lucruri mai importante în viață decât un loc de muncă. Important e că vrei să muncești și asta e tot ce contează.
Apropo, nu te-ai gândit să dai la o facultate?
Păi da...
Îmi doresc să muncesc si visez sa am banii mei, ca de la ea chiar nu mai primesc deloc.
Nu vreau sa fac facultate, ca nu ma intretine nimeni pana la 25 de ani... Vreau sa imi fac totuși viata mai devreme, dar deja parca ma simt descurajata. Sper sa nu mai gresesc maine si sa ma primeasca...Ca nu prea mai gasesc locuri de munca.
Eu deja stiu sa fac Sandwich-uri, dar nu le convine ca sunt lentă.
Acele emoții o să se ducă încet încet și, sigur, o să devii mult mai rapidă pe măsură ce trece timpul. Eu vreau să mă angajez la o cafenea și, înainte de a mă angaja, vreau să studiez fiecare componentă din espressor, cum se folosește, și să exersez să fac latte art. Mai ales că știu deja să fac latte art, numai că varianta de buget cu capsule... E un început, până la urmă. Nu te mănâncă nimeni, îți zic eu. O să te și împrietenești cu persoanele care lucrează acolo. O să te simți tot mai puțin stresată pe măsură ce trece timpul. Și eu cred că o să reacționez la fel, tremur din când în când de emoții, parcă ies dintr-un bazin cu gheață. Așa a fost și în prima zi de liceu, dar m-am împrietenit cu lumea. Dacă faci greșeli, înveți până la urmă. Nu ești un robot Mă aștept și eu să reacționez așa la prima zi, dar măcar am încredere în mâini și în ceea ce fac. Oricum, pasul pe care l-ai făcut este unul destul de mare și, după ce treci de stadiul ăsta, o să fie totul ok și fără stres când te obișnuiești.
Mulțumesc mult...Nu stiu, dar din spusele șefei, parca ma simt descurajata si nu stiu daca voi reusi sa evoluez in chestia asta, deși vreau sa iasă totul bine. sper sa ma păstreze acolo...
Si mult succes iti doresc! tu cu siguranță vei reusi si vei evolua super bine.
Mie imi este cam rau, imi "pusca" capul de durere si mai sunt si obosită..am ațipit cam 40 de minute in seara asta si m-am trezit tot la asa. Deci ma scuzi, daca scriu ceva greșit sau mai puțin.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
