Bună! Poate pare ciudat, însă as vrea sa știu motivele pentru care voi v-ați despărțit de partener și idem. Sa nu fie neaparat inselat(cum presupun ca este in majoritatea cazurilor). Mersi!
Ordonare:
După relevanţă
1. M-am despărțit după 9 ani căci mi-am dat seama că lumile noastre, a fiecăruia din noi doi sunt incompatibile și nu va ieși nimic din asta. Apoi ea a trecut prin două divorțuri și a trăit singură. Dacă eram cu ea, probabil urma divorț.
2. M-am despărțit fiindcă era perversă sexual.
3. S-a despărțit de mine fiindcă pe atunci locuiam cu chirie, iar ea dorea un bărbat care să aibă o locuință.
4.S-a despărțit de mine fiindcă spunea ea că am nișțe degete la mâini groase, ca un personaj malefic din desene animate.
5. S-a despărțit de mine fiindcă susținea că eu o interpretez gresit, ea fiind de etnie romă, adică nu o respect suficient.
Aceste cazuri sunt diferite.
Răspunde
1. Sunt totuși 9 ani, cum ai putut trece peste? Ma gândesc la tot ai simțit lipsa persoanei, chiar dacă erați in lumi paralele. ( ma interesează cel mai mult răspunsul la aceasta întrebare ).
2. Interesant ce zici, deoarece mulți bărbați își doresc o partenera cât mai perversa, și sincer apreciez ca asta pentru tine a fost un impediment.
3.Cred ca oricum tu ai avut de câștigat, ea doar a pierdut.
4. Tipa, sincer, cred ca era puțin plecată...
5. Aici nu știu ce sa zic, nu știu ce sintea ea sau ce fel o compătimeai tu și nu pot sa mi dau cu părerea.
Mulțumesc pentru răspunsul tău.
Răspunde
La cea cu 9 ani, o să fac sper, o nuvelă, căci ar avea multă lume de învățat din asta.
Lipsa persoanei o mai simt și acum după cam peste 60 de ani.
Dar nu este pentru povestit aici.
Păstrez acest link, ca să te pot recontacta și te anunț când este gata nuvela.
Ah, daa, o mică parte din poveste este relatată aici.
https://dosarelexsikix.blogspot.com/......ziate.html
La mine cand m-am despărțit de fostul au fost mai multe adunate.
Chiar dacă la început ma înșelat si nu ne-am despărțit pe mine chiar ma "marcat". Adică eram copila atunci si din prea multa dragoste am crezut ca pot sa trec peste dar nu a fost asa.O dată m-a mintit ca pleaca la munca undeva mai departe si s-a intalnit cu o fostă, iar a doua oara i-am gasit mesaje cu te iubesc de la o alta de care el spunea ca ii e ca o soră. Doar ca in momentul in care conjunctura a făcut sa ne întâlnim mai mulți implicid acea persoana iar el a devenit lecalcitrant pe motiv că aia nu sta cu el ci cu restul era evident.Repet,aveam vreo 14/15 ani pe atunci.
Pe urma a devenit rece.Ma dus la el acasă unde era deplorabil si familia lui si casa, bine casa era mare dar încă in constructii si jeg cu duiumul si a început să se comporta anapoda, sa vrea sa ma faca sa plec iar eu din iubire si prostie am incercat sa fac tot posibilul sa nu se întâmple asta.Am invatat sa gătesc si l-am hanit practic pentru ca el nu mai mancase o mâncare gatita de când se despartise a lui (asta însemnând de câțiva ani), am facut curat in toata casa si nu am fost respectată de nimeni, ba din contra până am pus piciorul in prag si mi-am facut bagajele.Atunci el sa activat si nu a mai vrut sa ma lase,ba chiar o perioadă se comportase frumos si a fost de vis,vis ce s-a transformat în cosmar pentru ca el treptat a devenit iar rece,iar absent,Nu prea știa altceva înafara de munca mult pe bani putini, toti bani erau la el (eu eram in liceu inca), eu duceam mâncare și lucuri de la ai mei, nu voia să facă nimic in casa sau pentru mine, ma ignora, nu imi oferea atenție etc iar cand i-am spus asta au început violențele verbale si fizice.Au fost înjurături, imbrancituri, ba chiar mi-am rupt un picior de la munca excesivă pe care o depunem acolo si intr-o seara de un revelion după un scandal monstru in care eu am fost lovită si el sa incaierat cu cineva ajungând la spital s-au mai potolit lucrurile.Am trecut cumva peste si i-am spus că daca vrea sa mai continuăm să ne mutăm de la tatăl lui si dupa 7 ani in care ne-am chinuit acolo am resusi sa mutăm în casa bunici lui unde el a început să nu se mai simtă confortabil.Desi nu avea ce sa imi reproșeze a devenit din nou absent,rece, ignorant, plecat de acasa cu munca pana in noapte (nu ma înșela, dar era lipit de fundul sefului), a început din nou sa-mi aduca pe ai lui pe cap, sa ma oblige sa ii suport si sa devina obsedat pe ideea de as lua casa in satul șefului lui.Nu am fost de acord dar am incercat sa nu fac mare caz pe asta dar problema a fost ca s-au adunat.A da, am uitat sa zic ca in toti ani astea mi sa agravat anxietatea, mi-am format complexe pentru ca el mereu spunea ca eu nu am nevoie sa muncesc, Ca eu nu ma descurc, ca eu nu is buna la nimic, ca eu nu pot aia si aia si nu ma încurajat o data pe nimic.Ba imi scotea ochi.Si evident ca intr-o seara cand si-a adus neamurile la noi am răbufnit, le-am spus ce ma măcinat in tot timpul asta pentru ca nu mai puteam tine in mine si am plecat a doua zi după 8 ani de relație.
Chiar imi pare rau ca ai trecut prin asa ceva 
. 8 ani cu asemena om...ai tras nu gluma. Chiar imi pare rau ca ai patit asa ceva
Sti cum e, chiar am mai spun undeva aici printr-un comentariu.Ai mei evident ca nu ai fost de acord cand au aflat de noi si m-au sfătuit să nu ma avant in treaba asta.Dar eu fiind copil iti dai seama ca mi s-a pus pata si m-am crezut adult si am plecat.Ai mei sa nu fac vreo prostie sau a ma îndepărtez de ei m-au lăsat si asa ca de pe la 14 ani nu am mai fost in întreținerea lor cum s-ar zice.Mergeam pe acasa, stăteam pe la ei dar deja aveam viata mea.Viata ce a început să meargă prost iar eu nu am ami avut curajul sa le spun alor mei, imi era rusine, frica de reproș plus ca am crescut cu omul ala, m-am obisnuit cu el si in mediul ala chiar daca vedem ca nu e bine si plus ca imi era frica de singurătate.Eu chiar si acum am atacuri de panica pe baza asta (si pe altele) ai am zis ca ba, de bine de rau e o siguranta acolo.Plus nah, au fost si sentimente cel putin 4/5 ani din toti 8.
Dar acum ma bucur ca sunt bine.Pe parcursul relației trecute mi-am facut un prieten bun ce azi imi e partener de viață de câțiva ani si m-a ajutat extrem de mult sa vad ca o relație sau viata in sine nu trebuie sa fie asa si sunt happy, apoi ce va fi pe viitor voi vedea.
Fostul a umblat după mine doi ani de zile sa ne impacam si am refuzat.A incercat sa isi refacă viața cu femei de varsta lui si nu a reușit cu nici una c
mai mult de cateva saptamani/o luna, iar acum e cu o copilă cu vreo 12 ani mai mica decat el a caror părinți au bani si de care probabil se teme si trebuie sa si-o asume.Va realiza si ea probabil mai tarziu ce a ales cand se va maturizat ca mine daca va fi suficient de prostuta sa faca greșală de a se muta la el si a începe serios o relație.Dar cert e că eu din relația aia am iesit cu probleme de sanatate si dupa relația aia si posibilitatea ca sa mai am copii a scazut drastic (poveste mai lunga)
Asa ca aveti grija "copii"ce alegeți. 
Auci... Într-adevăr nu-s singurul de pe aici cu o poveste de viață interesantă și trista sa zic asa. Teama asta de singurătate o am și eu într-o oarecare măsură pentru ca am fost singur mai toată viata, mai toți au fugit de mine și m-au îndepărtat ( aici am și eu o vina trebuie sa recunosc ca îs cam dintr-o bucata sa zic asa și zic adevărul dur în față, cu timpul m-am mai cizelat oleacă dar vad ca sâmburele problemei tot acolo este) și îți dai seama ca am căutat pe cineva care sa ma înțeleagă și sa ma accepte, iubească și abia pe la 20 de ani am găsit prima persoană care a făcut lucrurile astea sincere și am tras și am răsturnat munții într-un sistem corupt și infect ca să ma mut în orașul din care era ea ( e oraș mare, mai aproape de casă, dar eu doar pentru ea și pentru noi m-am mutat) și a fost frumos cât a fost dar după ea voia sa iasă mai des din oraș, sa iasă sa se plimbe și eu nu prea puteam din cauza serviciului plus am văzut ca ușor ușor începeam sa ne certăm din orice și eu mai mereu lăsam de la mine ( și ea a făcut la fel, ar fi chiar păcat sa mint) a ajuns ca la nervi maximi sa dea și în mine... Da, eu care m-am bătut mai toată viata am ajuns sa stau sa fiu lovit de "iubita" mea cu toate ca dacă îmi puneam mintea un dos de palma dat fără prea mult efort îmi trebuia și ea "traversa" strada instant ( te pui cu animalu' de 2 m și suta de kile? ) asta nu s-a întâmplat decât de 2 ori, aproape 3 ori în 2 ani și 2 luni ca a treia oara i-am zis ca dacă sare o pun jos în secunda 2. Plus ca exageram amândoi la unele faze, dar mai mult ea ( am niște întâmplări cu ea de ramane oricine mască) și eu văzând ca e asa m-am răcit ușor ușor, nu mai dădeam atâta atenție la ce zicea și nu mai eram asa atent la detalii și după aia s-a ajuns unde s-a ajuns. Recunoscător sa zic asa sunt ca totuși a luptat astea 6 luni cât am fost în Afganistan când putea sa ma lase ( majoritatea ar fi spus stop atunci, dar ea nu a făcut-o plus ca nici nu ne-am înșelat unul pe altul și am tras amândoi pana în ultima clipa pentru relația asta)
Eu sunt o persoana mai anxioasa si nu imi place sa stau la gramada.Imi place sa ies, sa fac călători dar cu iubitul meu nu cu oameni si plini de prieteni.In fond nici nu am prieteni si nici actualul ca asa suntem noi, mai introvertiti si antisociali si atunci e greu sa găsești pe cineva potrivit.Si eu sunt mai directă daca am o alta parere sau daca greșești, nici mie nu îmi place sa ma ascund după deget si nu tac daca începem in subiect."Defectele"mele din relația trecuta au fost astea.Ca nu imi plăcea să ies cu prieteni de ai lui si mai ales către sfârșitul relației si ca in momentul in care nu era ceva cum trebuie țineam morții sa discutam lucru ce lui nu ii plăcea se pare.
Si ala avea 1m85 si 100 de kg dar el iniția violență fizică iar eu logic ca ripostam.La el daca ripostam se mai potolea, daca ma lăsăm moale prindea curaj.Ca eu având doar 1m50 Si acum 50 de kg pe atunci mai puțin si țineam piept si el rămânea surprins si zicea da-o naibi dar nah.
Nu am fost niciodată o persoana lenesa, delasatoare. Facem curat, am invatat sa faca singura de mâncare (ca de la 60/70 de kg a ajuns el la 80/100) faceam saptamanal curatenie generala, schimbam perdelele si asternuturile saptamanal, spălăm calcam si toate astea fara conditii.Nu te gândi ca avem apa curenta si masina de spalat, centrala pe gaz si boilare.Totul era manual atata tot ca aveam frigider si aragaz.Caram apa de la fantana, lemne de foc si de multe ori le facem eu, sapam in grădina țineam o casa de 10 camere (5 erau folosite doar cei drept) dar in care nu locuiam doar noi. Dupa 7 ani doar 3 camere un hol, o baie si o camara dar tot fara conditii.Atata tot ca era casa gata dar sa speli tu in plina iarna geci de la un om de gabaritul si înălțimea aia de mana cred ca e ceva.Ca sa nu mai spun ca, caram cu roabă mizerii din curte cand curatam cate 100 de metri si multe altele.Si pentru ce? Cat timp eram la ai lui tatăl lui ma înjură pe la usi, aduce alcolisti prin casa, fratele lui ma lua la mișto după ce s-a dat la mine si nu i-a mers, matusesa venea din străinătate si facea ordine la noi in casa si ma facea in toata forma.Iar după ce ne-am mutat sa ma duca sa stau singur cuc, ceia ce mi-a plăcut dar el sa ajunga acasa doar seara tarziu, la sfarsit de saptamana sa doarmă sau sa plece iar si eu sa il astept cu masa întinsă si cu toate gata.Iar cand i-am spus că aș pleca la ai mei ca asa poate imi găsesc si eu ceva de munca sa imi zică că nu sunt capabilă eu de lucru si ca nu are cine sa faca treburile in casa daca plec.
Nici eu nu sunt o persoană căruia sa ii placa aglomerația și oamenii asa de tare și de ieșit nu mai zic ca nu am cu cine sa ies ca și eu sunt la fel, adică nu ies decât cu cinevape care cunosc și pe care îl agreez și pot sa zic ca nu multe persoane se încadrează acolo.
Mai na, când greșeam eu unul mergeam mereu pe ideea aia ca comunicarea rezolva și luam lucrurile de la început, pas cu pas, le disecam și voiam sa rezolv problema dar ei nu-i plăcea și sarea de la o chestie la alta asa brusc și nu puteam tine ritmul sa zic asa.
Pfoaiii gandeste-te ca am "meciuri" cu "inteligentul" de taică-meu când vorbesc cu el din an în Paști ca de ce nu-mi iau și eu o fata să-mi facă curat și să-mi gătească și mereu ii zic : Alo, nentu da femeia e vreun obiect sau vreun robot ca să-mi facă mie astea? Adică pana mea, e relație facem amândoi. Bun, când nu pot eu faci tu, când nu poți tu fac eu fără nici o problemă dar nu să-mi facă mie cineva de mâncare ca m-aș simți prost după. Na, nu-s expert da de foame nu mor, asta e clar. Îmi aduc aminte ca atunci când am venit din pregătirea pentru misiune ( am stat o perioada mai lunga de timp în poligonul Cincu de lângă Făgăraș) am găsit în casă ordine curățenie și bilețele drăguțe de la fosta mea iubita prin care zicea ce dor i-a fost de mine, ce mult i-am lipsit și chestii din acestea ( erau mai multe biletele în fiecare camera și eu le "descopeream" ușor ușor și zâmbeam. Și crede-mă sa ajungi acasă la 3 noaptea obosit și sa găsești asa ceva, îți dai seama ca a fost super wow și am apreciat gestul ala la maxim ( centrala a fost oprita cât am fost plecat și în casa a fost un frig de m-am incolatacit în pat și asa am rămas de frig cu toate ca îs eu obișnuit la - 15 grade, flotări la bustul gol și alte chestii din astea, dar cu toate astea am adormit fericit) și am apreciat-o foarte mult. Și după aia vii tu și îmi zici ca faci atâtea și singura și de la o vârstă frageda... Apai scuza-ma dar eu unul dacă as avea o asa iubita parca mai de-al dracului as trage în aceeași direcție cu ea sa facem ceva frumos și as aprecia orice chestie făcută de ea. Chiar păcat ca o fata ca tine s-a irosit atâta timp lângă un idiot ( care pe deasupra mai și iniția violenta fizica...). Consider ca trebuie sa trecem peste chestia aia ca" femeii ii mai trebuie data o palmă din când în când sa își știe locul" și e aiurea sa aflu ca tinerii încă o pun în practica. Ce mai pot spune, se trage dintr-o familie de oameni bătuți în cap și mai needucați asa de fel din câte îmi spui acolo și el se comporta ca atare. Eu unul sunt de părere ca un om de valoare ridica la rândul sau oamenii care au nevoie chit ca e ajutor fizic sau doar o vorba buna sau chiar și un simplu " hai ca poți".
Da... Într-adevăr e trist ceea ce îmi povestești
Probabil daca era mai mult respect si apreciere, nu apărea si violență fizică și încerca să petreacă timp plăcut cu mine nu se ajungea la despărțire.Dar asta insemna sa se schimbe el complet ca om (sau cel putin fata de mine) si asta nu cred ca era posibil.Mereu am avut senzația că el ori nu a fost pregătit pentru relația asta ori chiar nu m-a iubit doar sa obisnuit.
Sa iti mai spun ca o data a venit cu un buchet de flori si m-am mirat, iar cand l-am întrebat cum de a zis ca i-a dat cineva nevestei șefului mai multe ca sărbătorea ceva si mi-a adus unu mie ca oricum erau multe.Bai,mai bine minteai.
Nu neg, ca am avut si momente frumoase.Dar din pacate prea putine si facute din nevoie.De o singură perioadă imi aduc aminte, cred ca într-un an de de mai la început cand ne având conditii, tv si din astea ii citeam de pe net o carte.In fiecare seara citeam cat puteam până sa adormim, iar daca nu băgăm telefonul la o boxa mica si ascultam povești la radio.Dar toate astea dupa ce cu un an in urma a venit in oras si chiar daca avem două zile pe saptamana sa ne vedem el a iesit cu prieteni, m-a mintit ca are nu stiu ce treaba dar el mersese in club.Iar cand s-a intors tot el nervos ca nu stiu ce meandre nu i-au iesit.Ca sa nu mai vorbim ca urmau sărbătorile de paște si el s-a dus la udat cum se zice pe la fete si mi-a facut mie scandal ca il presez sa vina la mine si ca el vrea sa stea cu familia.
Ca sa vezi ironia sorți, ca atunci de revelion cand a fost scandalul si m-a lovit iar el a ajuns la spital dintr-o încăierare eu am stat o săptămână la el fara mâncare și în frig ca sa pot sa fiu acolo, sa pot sa prind pe cineva cu masina sa ma duca pe la el la spital.La el ii dădea sefus-o bani sa aiba sa de-a la asistente si eu acasa nu aveam de pâine, dar am stat sa il astept cand iese si sa il îngrijesc ca tot a fost spart.Intr-un alt an a făcut infecție la ochi si era pansat tot si il ducem la wc de mana, ii făceam banana cu biscuiți si ii dădeam eu sa mănânce.Pai daca sa tăiat la un degetele in ceva si a trebuit să îi fac eu baie.Sau il spălăm eu cand venea de la munca si pe picioare (Nu era de frica sau chestii de genul, ca noi cand ne "bateam" nu era bătaie din aia neapărat cu ochi vineti si coaste rupte dar din drag si respect).
Clar nu a fost pregătit sa "gestioneze" o relație cu o persoana ca tine, pe bune zic. Te-ai comportat mult dar mult prea bine cu un om ca asta, bine măcar ca ai învățat din aceasta experienta și ca acum esti mai bine și cu un om care te merită.
La faza cu florile e de rasu plânsu, adică atât de "sincer" sau bolovan sa fii sa zici chestia asta ?
Mi se pare foarte frumos ca stăteai și citeai ca să adormiți și cu poveștile la radio... Chiar frumos și drăguț.
Ma jur ca cu cât îmi povestești mai multe, mai tare ma mir de cât de prost poate sa fie un om și cât se poate sacrifica un om pentru un asemenea specimen. Naiba, erai tânără ( încă ești, nu ma înțelege greșit ) și poate puteai sa faci și tu altceva sa te simți bine, sa te distrezi, sa investești mai mult în tine, înțelegi tu... Da, unii oameni nu merita ceea ce au lângă ei și ajung sa aprecieze un om la adevărata lui valoare abia după ce îl pierd.
Oricum eram o persoana anxioasa, dar poate daca nu stăteam într-un mediu toxic puteam sa imi revin.Asa m-am închis mai mult in mine, am anxietate sociala, atacuri de panica uneori.Si chiar daca inainte sa il cunosc pe el am avut o luxatie de rotul la la un genunchi încă am fost suficient de apta sa mai pot face cate ceva, dar mi-am folosit aptitudinile si forta sa fac pentru el si am nenorocit si celalalt genunchi, plus dureri de spate nah.Acuma slava domnului ca sunt bine, nu sunt domane fereste cu vreun handicap, dar am o sensibilitate aparte la genunchi la efort fizic intens si evident atacuri de panica de frica sa nu o pățesc iar.
Dar acum aia e.Bine ca mi-am gasit cat de cat liniște și poate o sa imi fac o familie daca pot face copii, daca nu o sa imi iau un cățel si impreuna cu iubitu vom trece cumva bătrânețea 
.
De cele mai multe ori ce/ și când se cauzează aceste atacuri de panica? E bine totuși ca ești mai ok, dacă ești fericita acum este perfect 
Înainte doar in masina la viteze mari sau cand simteam ca exista posibilitatea sa ma rănesc la vreun genunchi ca nah, a fost traumatizată acea durere.Dar treptat si la bufnituri (spre exemplu te enervezi ca nu iti merge ceva si il trantesti sau lovești ceva eu ma panichez), cand am un disconfort fizic o perioadă mai lungă de timp începe si panica, si având în vedere că m-am obisnuit si tratat cumva cu iubitul (ne-am tratat unul pe altul ca ambi avem atacuri de panica si anxietate) in momentul in care stam la distanță timp mai lung (zile, saptamana).
Am înțeles... Hai ca o sa fie mai bine cu timpul, nu îți face griji
De sotul moartea m-a despartit in rest a fost de vina distanta adica nici eu nici el nu a vrut sa renunte la job si la confortul casei si sa inceapa totul de la zero numai pentru a fi impreuna cu partenerul.
Îmi pare foarte rău sa aud asta. Sper sa fiți bine.
Multumesc.acum sanatosi sa fim si in rest trebuie sa nu ne pierdem speranta niciodata ca mai pot veni lucruri bune si frumoase in viata.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
