Am fost și nu doar o dată. Vinovăția nu rezolvă nimic. Been there, done that. Scopul trebuie să fie nu vinovăția ci corectarea derapajelor emoționale. Odată ce ai mototolit o hârtie te provoc să o faci iar dreaptă cum era. Nu mai poți. Ce poți în schimb este să vrei să te schimbi ca să nu mai fii o persoană toxică în viața viitoarelor persoane pe care le întâlnești. Și în același timp să înveți să te iubești pe tine. Pentru că dacă te iubeai nu se ajungea aici. Dacă s-ar sinucide mi-aș da voie să sufăr, să urlu, să mă consider cel mai mare ticălos din lume și să îi cinstesc memoria câteva zile. Apoi aș lua viața de guler și aș începe să o iau la rost. Să cercetez fiecare colțișor, fiecare firmitură de informație, de emoție și de minte. Ce este dispariția celorlalți din viața noastră în fond, nu tot o moarte? După ce moare cineva din viața ta e important să încerci să înțelegi ce ai de învățat din experiența aceea. Ce resurse ți-au fost puse la dispoziție. Ce încearcă să îți transmită emoțiile pe care le simți? Ce schimbare trebuie să faci? Apoi îți sufleci mânecile și treci la treabă.
Mi s-a întâmplat să mă simt super vinovat. Chiar eram pe punctul de a spune adevărul acelei persoane dar după mi-am dat seama că de va răzbuna într-un mod sau altul. Acum sincer nu regreți nimic și aș mai face-o daca e nevoie. Oricum nu a fost ceva atât de serios.
pinkyypromise întreabă:
nyoentox2002 întreabă: