Buna va rog mult ma puteti ajuta cu o poezie despre sol...Dau funda

''Noi vrem pământ!

Flămând şi gol, făr-adăpost,
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Şi m-ai scuipat şi m-ai bătut
Şi câine eu ţi-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul legământ
Să-ţi fim toţi câini, loveşte-n noi!
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi
Şi ham de cai, şi jug de boi
Dar vrem pământ!

O coajă de mălai de ieri
De-o vezi la noi tu ne-o apuci.
Băieţii tu-n război ni-i duci,
Pe fete ni le ceri.
Înjuri ce-avem noi drag şi sfânt:
Nici milă n-ai, nici crezământ!
Flămânzi copiii-n drum ne mor
Şi ne sfârşim de mila lor -
Dar toate le-am trăi uşor
De-ar fi pământ!

De-avem un cimitir în sat
Ni-l faceţi lan, noi, boi în jug.
Şi-n urma lacomului plug
Ies oase şi-i păcat!
Sunt oase dintr-al nostru os:
Dar ce vă pasă! Voi ne-aţi scos
Din case goi, în ger şi-n vânt,
Ne-aţi scos şi morţii din mormânt; -
O, pentru morţi şi-al lor prinos
Noi vrem pământ!

Şi-am vrea şi noi, şi noi să ştim
Că ni-or sta oasele-ntr-un loc,
Că nu-şi vor bate-ai voştri joc
De noi, dacă murim.
Orfani şi cei ce dragi ne sunt
De-ar vrea să plângă pe-un mormânt,
Ei n-or şti-n care şanţ zăcem,
Căci nici pentr-un mormânt n-avem
Pământ - şi noi creştini suntem!
Şi vrem pământ!

N-avem nici vreme de-nchinat.
Căci vremea ni-e în mâni la voi;
Avem un suflet încă-n noi
Şi parcă l-aţi uitat!
Aţi pus cu toţii jurământ
Să n-avem drepturi şi cuvânt;
Bătăi şi chinuri, când ţipăm,
Obezi şi lanţ când ne mişcăm,
Şi plumb când istoviţi strigăm
Că vrem pământ!

Voi ce-aveţi îngropat aici?
Voi grâu? Dar noi strămoşi şi taţi
Noi mame şi surori şi fraţi!
În lături, venetici!
Pământul nostru-i scump şi sfânt,
Că el ni-e leagăn şi mormânt;
Cu sânge cald l-am apărat,
Şi câte ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am vărsat -
Noi vrem pământ!

N-avem puteri şi chip de-acum
Să mai trăim cerşind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreau
Stăpâni luaţi din drum!
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa
Nici în mormânt!''
(G.Coșbuc)
-Poezia mea preferat.


''Descui ruginit

descui ruginit
o fereastră ştirbă de cheia sol
să văd înăuntru şi-afară
ce uitare de vremelnică clipă
cutreieră printr-o pădure
străină de crengi şi şoapte
vis. vis. vis. vis.

n-am cretă-n buzunar
să mai răscolesc un şotron
din cifre uitate-n derivă
pe-un caldarâm
rănit de o creangă
plâns de-o furtună

număr cele şase boabe
rămase dintr-o săptămână
fără duminică
şi cred că am uitat demult
că o viaţă se numără-n
şapte.
boabe.
zile.
roşii.

pe-o săptămână
străină de cheie sol
ruginită afon...
rămasă şapte,
şase,
sau poate
... doar şoapte... ''
''Este pământ

Este pământ până sus în cer,
Atmosfera e de pământ
Pentru că e a pământului,
Pe burlanele gravitaţiei
Plouă-napoi pământul,
Icari şi Meşteri-Manole de pământ
Cad de pe acoperişul pământului,
Gravitaţia e pământ.

Noi trăim în pământ.

Cu timpul devenim mai grei
Şi fruntea ne intră mai jos
În pământ.

Şi nu există moarte
Pentru că nu contează dacă eşti
Mai în nori sau mai în uitare
În pământ.''

Sunt pământ

''Sunt pământ şi
de el mă dezbrac
ca de tot eul meu,
să rămân acelaşi
sărman pribeag,
ce am iubit şi
iubi-voi mereu.
Nu am timp şi
nici vârsta seculară,
dar sunt pământ
şi în pământ o să,
mă întorc iară,
cu iubiri de o zi sau,
cu iubiri de o seară.
În lumea asta mare,
plină de tot ce e rău,
eu sper şi cânt iubirea
uitând de neant şi greu
aşteptând clipa când
o să mă întorc din nou
în pământul meu.''


''Prin iarba înaltă scânteiau adâncile cărări
Şi gândurile mă chemau în albe depărtări.

Un corb bătrân pe un molid căzu - şi nemişcat
Părea, în noaptea ce curgea, un sol neaşteptat...

Am întrebat molidul alb, de soare nepătruns:
"Pe cine-aşteaptă tristul corb?" - Şi nimeni n-a răspuns.

"De unde vine?" am întrebat şi vântul ce trecu,
Şi-n noaptea umedă şi grea şi vântu-atunci tăcu.

"Lumina ce-o ascunde-n ochi - pe lună-am întrebat -
De unde-a rupt-o negrul corb?" Şi luna s-a-ntristat.

Şi sufletului meu i-am zis: "De ce nu cântă, să-l ascult?"...
Şi mi-a răspuns tăcerea lui: "Fiindcă-a murit de mult!" ''

(''Un sol neaşteptat '' de Constantin T. Stoika)

Sper ca de sol=pamant vorbesti, ca mai exista nota/cheia SOL, un trimis/mesager care se numeste sol. (omonime= cuvinte care se scriu/pronunta la fel, dar au intelesuri diferite). Sper sa-ti fie de folos, bafta!

Plouă
Plouă-ncet din sfori latente
Şi pe umeri mi se cern
Amintiri intermitente
Risipite în etern

Şi de burniţă măruntă
Plouă cu păduri de brad
Că s-a rupt ultima punte
De iubire, dinspre vad

De trei zile trec prin sită
Norii, ploi în sol jilav
Plouă ca dintr-o ursită
De Bacovia bolnav.
(Ion Untaru)

1. Solul golgotei
http://www.poeziile.com/autori/Mihai-Codreanu/solul-golgotei.php

2. Batranul sol
http://www.poeziile.com/autori/Mihail-Cruceanu/batranul-sol.php

3. Un sol neasteptat
http://www.poeziile.com/autori/Constantin-T-Stoika/un-sol-neasteptat.php

Mersi dar eu vream anume despre sol...sa fie in poezie cuvintul sol,,, nu pamint!