Unui copil foarte mic, ii atragi atentia, fara duritate, indiferent unde te afli. Pentru ca, daca amani pana ajungi acasa, copilul nu mai tine minte ce a facut si nu intelege de ce este certat/pedepsit.
Unui copil mai mare (peste 6 ani) ii poti atrage atentia discret, pe loc, iar acasa, poti discuta mai pe larg faptele.
Ideea e ca trebuie sa iti adaptezi reactiile la particularitatile de varsta si personalitate ale copilului.
Au trecut vremurile in care copilul era batut pentru ce facea, acum trebuie sa ne ocupam de copil mai mult sa îi explicam de ce a gresit, ce e bine si ce e rau, sunt desene animate in care poate vedea diferite situatii in care putem sa îi explicam personajele negative.
Eu cred ca este un lucru gresit, insa nu pentru ca l-ar marca psihologic sau altceva...insa pur si simplu este mult mai usor sa-i atragi atentia acasa fata-n fata tu si el, pentru ca in public ar putea iesi urat...adica,la fel ca si barbatii copii tind sa fie foarte orgoliosi in public, se vor simti raniti si atacati si vor raspunde negativ, vor comenta sau vor tipa mai rau, sau va continua cu gesturile lui.Nu trebuie intelese rau aceste atitudini, pur si simplu se apara cu un bun atac, cu totii stim ca parintii se transforma mai ales dupa o varsta in inamicul nº1...
Asa ca eu prefer sa vorbesc cu un copil.sau cum am mai zis cu prietenul
dupa, cand suntem singuri, cu timpul pot chiar ajunge sa aprecieze gestul tau tolerant. Iar, atuhnci cand nu vei avea alt remediu decat sa-i atragi atentia in public, i se va parea ceva ciudat ca esti lipsita de finitate, asa ca va intelege mai repede ca a trecut de limita impusa de comportari iregulare.
Nu am copii, insa am avut trei ani grija de ei, asa ca mi-a functionat foarte bine metoda...eu o folosesc, aceeasi metoda si cu prietenul meu, si stie sa aprecieze aceste lucruri, nimanui nu-i ploace sa fie ridicol.
La fel procedezi si cu tipetele, nu tip si nu ridic vocea numai daca este complet necesar, si-mi cer scuze intotdeauna pentru asta.
Eu cred ca frica nu inseamna respect...niciodata,iar ceea ce toti vrem este respectul si admiratia copiilor si a sotilor, cred ca nu te vor respecta tipand si certandute in public, ce exemplu le dai?
Da este foarte normal sa atragi atentia copilului atunci cand greseste.nu conteaza ca toata faza se petrece in public.Atata timp cat este vorba despre un copil, pe care se presupune ca trebuie sa il educi trebuie sa ii arati, explici ce este bine si ce nu.doar nu vrei sa astepti pana ajungi acasa, ca sa ii explici ce a gresit?! este copil...pana acasa a si uitat! Acum, mai depinde si de varsta copilului.
Educatia se face acasa, nu in public. Nu cred ca un copil trebuie certat de fata cu alte persoane. Acasa ii spui ce a gresit, ii explici cum ar fi trebuit sa se poarte si eventual ii dai o pedeapsa daca e necesar. Il inveti pe copil sa manance frumos acasa, de pilda, si felul tau ca parinte, de a manca este exemplu. Dar daca nu ii spui explicit si nu ii arati cum se mananca nu poti in societate sa ii faci observatie si sa il umilesti, pentru ca este vina ta de parinte.