Care este cea mai mare problema a vietii tale?
Care este intrebarea la care nu mai gasesti nici un raspuns?

Bună.
Ai atins un punct sensibil!
Interesantă întrebarea ta!
Cea mai mare problemă este că nu îmi găsesc liniștea sufletească.
Iar ca întrebare de ce durerea lăuntrică apărută după o despărțire apasă pe toată ființa ta simțind că lumea ta este prăbușită și tu nu îți mai revii niciodată la persoana de odinioară?
P. s.: o relație cu cine @bacemi?
Pa, pa.

De ce naibii trebuie sa gandesc mereu si sa ignor ceea ce simt?
De ce nu las pe nimeni sa ma cunoasca?
De ce imi pierd timpul cu niste maruntisuri cand, pe scena alaturata se joaca o pisesa esentiala al carei spectator nu sunt pentru ca descalcesc ite care nu duc nicaieri?
De urmez acelasi drum ca altii?
De ce nu poti spune ce ganesti ca iti pierzi prietenii?
De ce nu intelegem ca degeaba suntem curati in exterior daca in interior e bomba ecologica?
De ce sa mai investim incredere in prietenii de azi cand presimtim ca ei vor fi dumanii de maine?
De ce ma intreb si eu aceleasi milioane de lucruri care s-au intrebat si altii si nu au gasit decat raspunsuri...cuvinte in spatele carora si-au ascuns adevaratele sentimente?

Cum sa fac sa am o relatie?

Multumesc pentru vorbele tale @Contrast. Problema e ca nu pot duce intalnirile de la inceput si sentimentele sincere dintre mine si o fata pana la taramul relatiilor. De ce? Nu stiu nici eu. Nu indraznesc. Am multe proiecte si am nevoie de libertate. Si cred ca o relatie nu ar merge. Ca nu as avea timp pentru ea. Ca mereu as cauta mai mult. Pur si simplu spun ca relatie e ceva prea mult. Ca e ceva superficial dat fiind ca pentru mine conteaza cine sunt si cine pot fi inainte de toate. Cariera conteaza enorm. Si totodata iubesc si am parte de fete deosebite. Doar ca mi-as dori ceva stabil dar fara a o considera o relatie. Nu stiu nici eu cum sa explic.

"Bacemi" :Spune-mi ce cauti intr-o relatie, ce anume astepti de la ea, ce anume nu ai gasit pana acum si ce anume nu-ti iese in cautarea ta...care e piesa de puzzle care lipseste?! Esti un tip inteligent, poate putin prea sofisticat pentru fetele din ziua de azi... dar cu atat mai mult ar trebui sa stii ca aceea care se va potrivi tiparului cautat de tine, va merita asteptarea:" Piesele originale sunt o raritate si automat un unicat!"



"Marina": Totul este frumos..., detaliile in care ne pierdem, fac diferenta intre simplu si mirific, intre banal si senzational, intre nimic si absolut...detaliile dau farmec si frumusete, doar ca noi suntem nerabdatori sa alergam prin viata cu viteza luminii, pierzand esenta si farmecul lucrurilor frumoase, si ne trezim batrani, obositi, goi si cu sufletul pustiit de dorinti ne'mplinite!
De fapt totul e asa cum vrem daca intr-adevar nu ne-ar place "ceva" am face tot posibilul sa-l schimbam...


"Tom": Da, exista ceva dupa moarte..., eternitatea!

"Onutzu": gandesti mereu tocmai pentru faptul ca nu poti ignora ceea ce simti! Ceea ce simti transmite semnale de avertizare catre creier ca ceva nu merge asa cum ar trebui, iar acesta incepe sa studieze situatia, sa proceseze informatii si sa caute raspunsuri la intrebarile pe care subconstientul le emite.

Nu lasi pe nimeni sa te cunoasca pentru ca fac parte din sistemul nostru de autoaparare! Ai impresia ca nimeni nu ar putea sa cunoasca, sa te inteleaga, ca te-ar considera ciudat sau poate doar altfel... dar ai fi mirat sa afli ca aceasta gandesc cei mai multi oameni despre ei insisi! Nu vrei sa lasi pe nimeni sa te cunoasca pentru ca te-ai simti dezbracat, prea expus prea vulnerabil, si sinceri sa fim cine isi doreste asa ceva?! Increderea se castiga pas cu pas... poate in cateva clipe, zile, luni sau poate chiar ani! E normal sa fii asa, si crede-ma cine isi va da seama ca esti un unicat, cat esti de valoros, ca meriti tot interesul si timpul investit, se va lupta sa te cunoasca cu orice pret!


Timpul tau, cu acele "maruntisuri" nu ti-l pierzi, iar pe scena alaturata ceea ce se joaca poate e, poate nu e:"o piesa esentiala" al carei spectator nu esti pentru ca descalcesti ite... Itele pe care le descalcesti sunt poate ganduri ca cele din paragraful anterior, al carui protagonist esti tu sau cineva de care iti pasa! Vreau doar sa iti spun ca poate multe "piese esentiale" nu au avea loc daca nu au exista oameni ca tine care descalcesc ite!


Urmam acelasi drum ca si altii probabil din instinctul de turma.


Putem spune oricand ceea ce gandim, chiar cu riscul ca ne vom pierde prietenii...pentru ca un prieten adevarat va intelege ceea ce am vrut sa spunem si va aprecia sinceritatea, conteaza doar felul in care spunem ceea ce vrem sa se auda!

Pt a constientiza ca exteriorul trebuie sa fie in concordanta cu interiorul, cineva trebuie sa constientizeze ce nu e ceva in regula...si e mai greu pentru unii.


De ce investim in prietenii de azi, daca stim ca ei vor fi dusmanii de maine?! Pt ca avem nevoie de prieteni...sau cel putin de oameni in mijlocul carora sa traim, sa interactionam, sa ne ajute sa ne cunoastem, sa ne dezvoltam!
Investim pentru ca ne e frica sa nu ramanem singuri...investim pentru ca traim cu speranta ca intr-o zi nu vom fi iubit degeaba!


Intrebi si tu ceea ce au intrebat si altii pentru ca oricat am fi de diferiti, toti oamenii simtim, gandim, traim la fel...ne confundam cu aceleasi probleme, doar ca le abordam diferit... dar in esenta nu vom putea decat de putine ori sa avem curajul sa recunoastem cine suntem cu adevarat!

"Sandakassandra":
Viata ta... ce inseamna pentru tine viata ta? O condamnare scrisa de altii, prin care te obliga sa existi, sa fii un suflet viu oropsit sa poarte povara amintirilor, a viselor neimplinite, a esecurilor din fiecare zi, condamnat parca sa fie ceva ce nu reuseste desi timpul isi dapana an dupa an firul?!
Alergi cu pasi repezi spre necunoscut cand ceea ce cunosi azi de fapt este atat de strain pentru tine, pasesti scarbita din ieri spre azi, de azi, spre maine, si cand maine va deveni ieri ciclul se repeta, si mai trece o zi, si inca una, si inc-un an, si viata toata... o viata de om in care ai asteptat sa-i intelegi rostul, pe care oricum nu l-ai gasit in nimic.
Sunt ferm convinsa ca stii ce astepti, stii ce cauti, stii ce astepti, stii de ce ai vrea sa te agheti...doar ca traim intr-o lume prea meschina si cruda, in care fericirea se joaca la mize mari...si unii traiesc o viata intreaga nereusind sa o atinga!
Vreau sa iti spun si tie: poti sa fii orice iti doresti, poti sa ajungi oriunde vrei! Avem atat de mult potential de regenerare si autocontrol in noi incat nu avem nevoie de context ca sa existam, nu avem nevoie de un anumit mediu pentru a ne dezvolta si nici de altii pentru a ne reechilibra, gasim in noi totul pentru a functiona perfect normal, iar daca ceva nu merge cum trebuie, dezechilibrul incepe din interior.
Nu trebuie sa cauti in exterior ceva de ce sa te agheti ca sa iti doresti sa traiesti, sa fii fericit, sa te simti implinit! Daca ar fi asa, cand acel laitmotiv ar disparea viata ta nu ar mai avea nici un sens rational.
Reevalueaza-ti sistemul de valori...vezi pentru ce anume traiesti, fa-ti ordine in mintea ta, in inima ta, in viata ta...invata din nou, ca viata e frumoasa, si trebuie traita ca atare!


"Legiuitoarea":
Linistea ta sufleteasca e acolo, doar ca sunt alte lucruri care s-au suprapus, care au ingropat-o... da timpul inapoi, cauta momentul in care ai luat o decizie care a intrat in nonconcordanta cu ceea ce esti tu de fapt, ce nu contravine cu principiile tale de viata si daca poti impaca-te cu tine insati, iarta ce trebuie iertat, ingroapa ce trebuie ingropat si ia-o de la capat!
Tu nu mai poti sa fii persoana dinaintea despartirii! Durerea de a fi pierdut ceva drag a luat o parte din tine, nu mai poti sa fii cine-ai fost, nu vei mai fi niciodata!
Fiecare investitie va aduce fie un profit fie o pierdere, si nu ai cum sa nu simti lipsa a ceea ce ai pierdut: ti-a fost luata o parte din tine!
Intreaba un proaspat pacient iesit de la o amputatie de membru cum se simte, si daca vei reusi sa intelegi durerea fizica si psihica, furia si frustrarea ca e fost jefuit de ceva al lui si nu a putut face nimic sa opreasca macelul, disperarea ca nu va mai fi niciodata ca inainte si dezgustul pentru ceea ce a ramas... te vei regasi pe tine, pe mine, pe noi!
E foarte greu sa treci peste esecuri sa recunosti ca nu ai fost destul de bun sa iesi invingator, ca ai mizat totul si ai pierdut...sa iti aduni cu ultimul fir de demnitate fasele ranilor si sa pornesti mai departe la drum cand tu nu-ti doresti decat sa ramai acolo si sa mori...
In concluzie, nu iti mai dori sa fii persoana dinainte! Uneori regret si eu inocenta dinaintea "dezastrului", dar trebuie sa recunostem ca fiecare lectie invatata e o victorie in plus, pentru ceea ce nu ne-a ucis, ne-a facut mult mai puternici!

Multumesc tuturor celor ce au raspuns, apreciez foarte mult ca a-ti prins sensul intrebarii, si v-ati oprit o clipa din alergarea gandurilor voastre pentru a cauta propria intrebare fara raspuns... iar faptul ca am ajuns sa constientizam ca exista o "cea mai mare problema a vietii noastre" e un pas inainte spre autocunoastere.
Toti cei carora le pasa meritau o fundita...si imi cer scuze celor carora nu pot sa le-o ofer...

In momentul acesta cea mai mare problema a vietii mele este chiar.viata mea.
Ma chinui sa-i vad un rost in toate partile si nu reusesc.
Ma rog ca fiecare zi sa treaca mai repede si sa vina urmatoarea, desii nu stiu ce ma asteapta.
Incerc sa ma agat de orice dar nimic nu vrea "sa se prinda de mine".
Asa ca duc o viata automata, asteptand ceva...:-s

Bacemi:
Nu cred ca problema ta este ca nu poti, nu reusesty sa ai o relatie, ci aceea ca nu vrei sa ai o relatie. Cel putin nu una stabila.
Vrei sa "gusti viata" dar singur, fara cineva langa tine. Sentimentele nu le comandam noi, se nasc singure sau nu, in functie de situatie si de persoana respectiva dar e nevoie sa punem si noi de la noi. In ceea ce spui tu ca ti-ai dori ceva stabil dar nu o relatie, poate inteleg eu gresit, dar dupa aprerea mea relatia nu are o defnitie "fixa", ci doar cea pe care noie vrem sa i-o dam.
Tu ai nevoie de o libertate foarte mare, pe care consideri ca o relatie ti-ar acapara-o. Dar in acelasi timp tanjesty sau poate doar gandesty la stabilitatea a ceva langa o persoana, la o anumita siguranta.
Imi perrmit sa te intreb care e meseria ta? evident raspunzi doar daca vrei (poti sa-mi lasi un simplu msj)... de iti poate acapara intr-atat timpul.
Da intr-adevar sunt momente in viata, lucruri care trebuie sa vina la randul lor, doar ca viata nu inseamna doar munca, si niciodata efortul fizic sau psihic nu va putea putea umple acel gol din viata ta. Da este foarte important sa fii cineva, este un lucru foarte mare sa fii recunoscut, apreciat, sa - ti vezi implinirile, sa te bucuri de reusitele tale, dar nu e acelasi lucru cand o faci alaturi de cineva.
Da, sunt foarte multi baieti / barbati in ziua de astazi, care se multumesc cu aventuri efemere, dar vine o zi in care iti doresti sa poti sa ai si pe cineva acolo langa tien cu care sa vorbesty, care sa te asculte, care sa te sustina, sa te ajute, sa creada in tine, sa se bucure cu tine de reusite si sa - ti ridice moralul in cazuri mai putin bune.
Da poti iubi ficare fata cu care umbli, dar placerea pe care o simti, stand cu o fata pentru o noapte, 2 saptamani, 3 luni nu se va compara niciodata cu ceea ce simti langa persoana pe care o iubesty cu adevarat.
Nu va exista niciodata acea vibrare, acel tremur, acea tarire...
Pentru ca vine n moment in care placerea imensa pe care o simti in situatiile acelea nu va mai fi de ajuns, iti vei dori sa simti si altceva, iti vei dori sa ai si acea bucurie, implinire sufleteasca.
Nu exista comparatie posibila intre a face sex (ceea ce se intampla de altfel in toate aventurile sau relatiile temporare / de plictiseala) si a face dragoste cu persoana pe care o iubesti.
Si o sa vezi asta.
Pot sa iti spun ca imi place faptul ca tii atat de mult la cariera ta, ca mai crezi in ceva, in timpuriel astea in care se pare ca totul ia o intorsatura inversa... dar ai grija sa nu lasi viata sa treaca pe langa tine:-s.
Cariera nu e totul in viata, cand nu ai si ceva "cu viata"langa tine.
Nu putine sunt datile in care ajungi sa-ti dai seama ca atunci cand lucrarile vietii tale sunt gata (reusite evident) de viata ta s-a ales praful.
Incearca sa privesti si altfel o fata.
Incearca sa "studiezi"si aceasta parte a vietii.
Nu are nicio legatura cu cazul tau dar daca vrei citeste cartea asta "Ïnvitatia la vals" de Mihail Drumes. Cu siguranta de va "misca". Iar in rest.
MULTA BAFTA

Ms pentru cuvinte Contrast.
Doar ca nu sunt chiar asa.adica mereu am vazut in viata cel mai minunat lucru, mi-am imaginat-o in mii si milioane de feluri. am stiut sa ma bucur de lucrurile marunte. Pana acum ceva timp nu as fi schimbat absolut nimic in viata mea.
Totul s-a schimbat acum aproape un an...si nu in bine
iar singurul motiv in mine este un stres continuu. fara inceput si fara sfarsit
nu pot sa dau mai multe detalii aici, si oricum nu cred ca ar exista minte umana sa ma poata intelege pe mine:-s, py ca nu ma mai inteleg nici eu, nu ma mai regasesc.

@Contrast Atat timp cat nu exista o dovada clara in acest sens o pot considera o intrebare fara raspuns.Probabil este cum spui tu dar oricum fiecare va afla la momentul potrivit.

De ce? De ce nu e totul frumos? De ce nu e totul asa cum vrem? De ce ne pierdem in detalii?