Ce te faci atunci când nici pe familie nu te poţi baza? Le-am spus părinţilor (pe ei cade măgăruşul) că de-ar fi să dau ortul popii, de-ndată ce mi se va face autopsia (şi, da... am să-i "bântui" veşnic p-ăia care mă vor hăcui sub pretextul "autopsiei", căci manevrează organele morţilor ca pe nişte boarfe, şi le cos cadavrele mai rău ca pe sacii de cartofi), să mă ducă direct la crematoriu ca să mă facă scrum. Fără cele 3 zile în care mortu-i etalat curioşilor, şi mai mult, parada mortului prin oraş, conducându-l pe "ultimul drum" cu boceli, bârfe, plus mii de-njurături de la şoferii blocaţi în trafic, şi toate astea ca să ajung hrană pentru. viermi. Sunt ecologic, dar nu cu preţul sângelui. Răspunsul lor?!?! Lasă, că spui tu aşa, dar ştiu că-n "sufletul" tău nu îţi doreşti asta cu adevărat. Cică, părinţii ştiu cel mai bine ce le trebuie copiilor (sau ceva căkt de genu'). N-am simţit niciodată nevoia de-a le trage câteva să mă ia în serios, aşa cum simţisem atunci. Întrebarea este: cum să mă asigur că nu mă vor umili, şi-mi vor călca în picioare mândria şi toate valorile mele pentru. a-şi îndeplini ritualurile preistorice? Nu suport oamenii slabi, şi nu suport să pozez într-unul, nu suport religia, nu suport oamenii disperaţi care-şi zbiară durerea în loc să-şi menţină demnitatea, jelitul ăsta absurd, nu suport să văd încă vie tradiţia defilării mortului, circul ăsta morbid de care ar fi trebui să ne-ntâlnim numai în cărţile de istorie. Nu suport nimic ce vine din partea religiei, iar ei o ştiu foarte bine, şi ideea că mă vor supune după moarte, împotriva voinţei mele la persecuţia asta, mă calcă pe nervi, şi mă face să-mi doresc să-mi implantez o bombă conectată la inimă, pentru. ca-n cazul decesului să fiu făcut cenuşă (dar cum asta-i ilegal...). Nu-i suficient că m-au jegărit cu botezul lor idiot? Chiar nu există respect în lumea creştinilor? Există vreo lege care să mă protejeze după moarte de salbăticiile astea?

Oau, asta chiar mi-a placut, sunt total de acord cu tine. de curand a decedat tata, el niciodata nu a crezut in prostiile astea legate de biserica DAR mama find o femeie foarte credincioasa i-a facut toate cele "lumesti" ca cica sa fie in randul lumii. si eu ma intreb: cum in randul lumii? chiar mai are importanta ceva cand ai murit? eu zic ca nu. totusi stiind vointa tatalui am lasat-o pe mama sa-si faca damblaua deoarece nu am vrut sa ma cert cu ea, si asa sufera destul.
pe langa toate astea chair ieri vb cu surioara mea draga care parca este de pe alta planeta si o intrebam ce face: imi zice, pai fac coliva, si eu o intreb: de ce? pai daca ai un tata si o bunica moarta trebuie sa faci coliva, i-am raspuns ca tot circul asta nu ii va invia si am avut parte de niste jicniri pe cale nu le expun publicului.
acum revenind la intrebarea ta: de unde stii ca vei muri innaintea parintilor'? eu sunt de parerere ca cei dragi chiar daca nu sunt de acord cu deciziile noastre ar trebui sa le respecte, personal nu mi-ar placea sa stiu ca fiind moarta si fara de stiinta voi fi bagata intr-o gaura sa ma manance viermi si pe langa asta sunt si claustrofobica. imagineaza-ti ca iti traiesti viata dupa placul inimii si cand vei muri nimeni nu-ti va respecta dorintele si drepturile, eu cred ca este lipsa de respect. asta le poti explica si tu parintilor tai.

Ce te face sa crezi ca vor supravietui parintii mortii tale? In natura lucrurilor, firescul se manifesta asa: copiii le supravietuiesc parintilor! Deci, nu cu ei trebuie sa vorbesti, ci cu urmasii tai, cei pe care ii vei avea, cu sotia/viitoarea sotie. Cu persoane care iti pot indeplini aceasta dorinta.
Intrebi daca exista vreo lege care sa te protejeze, dupa moarte, de ritualurile acestea. Exista posibilitatea de a scrie un testament, in principiu, de care sa se tina cont in desfasurarea ritualului de inmormantare si, daca nu te grabesti cu trecerea in nefiinta, poate ca si mentalitatea se va schimba in acest timp. Nu esti singurul care isi doreste pentru final altceva decat o desfasurare traditionala de forte "băbeşti".

Whoa. Chiar m-a impresionat intrebarea ta, foarte ingenios scrisa si in plus chiar sunt de acord cu tine.
In primul rand, e greu de crezut ca vei muri inaintea parintilor tai.
In al doilea rand, pur si simplu incearca sa iti sustii punctul de vedere pana la capat, astfel parintii tai isi vor da seama sau vor realiza oarecum ca asta e chiar ceea ce iti doresti.

Daca ma gandesc bine, chestia asta este specifica romanilor. Cu alaiul care plange si care.stii tu. In alte tari, se face ceva simplu...


Dar.de ce sa ne gandim la moarte acum? Cred ca ai toata viata inainte, ar trebui sa fii optimist!

Daca nu suporti toate cele insirate, cum de iti pasa ce se va intampla cu cadavrul tau dupa moarte? Ma rog, nu prea cred nici eu ca iti doresti cu adevarat asta, dar nu prea conteaza, raspunsul la intrebarea ta fiind ca nu exista nicio modalitate de a te asigura ca dorinta ta va fi indeplinita.
Dar nu ma pot abtine sa nu vin si cu niste sfaturi. Nu iti mai teroriza parintii cu astfel de idei. Sunt convins ca nu le este deloc usor sa vorbeasca despre moartea copilului lor si nici nu inteleg de ce le reprosezi ca te-au "jegarit". Daca nu crezi in botez nu e nicio problema, ramane o simpla scalda intr-un lighean urmata de o petrecere data de parinti pentru bucuria ca ai venit pe lume, bucurie pe care vad ca faci eforturi sustinute sa le-o distrugi. Vestea proasta e ca nu vei reusi niciodata, parintii tai sunt singurii oameni din cei peste 6 miliarde care te vor iubi neconditionat toata viata. Si pe care foarte probabil ii vei pierde TU intr-o zi, iar apoi vei realiza ca esti la fel de slab ca cei pe care nu ii suporti astazi. Poate ar trebui sa te intrebi daca vei fi tu capabil sa organizezi totul dupa dorinta lor si abia apoi sa ceri altora sa faca dupa dorinta ta.

Nu cred ca "iegzista" vreo lege... Acum, depinde si cum mori, ca autopsia aia e cu du-te vin-o...