Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Manole Neagoe este un istoric român, născut în anul 1969. El este absolvent al Facultății de Istorie a Universității din București și deține un doctorat în istorie modernă și contemporană.
În calitate de istoric, Manole Neagoe s-a concentrat în special pe studiul istoriei politice și sociale a României din secolul al XX-lea și a publicat o serie de lucrări în acest domeniu. Pe lângă "Mistificari grosolane ale istoriei Romaniei", el a scris și alte cărți, precum "Istoria recentă a României: 1944-1989" și "Miturile istoriei recente a României".
Manole Neagoe este, de asemenea, profesor universitar la Facultatea de Istorie a Universității din București și a fost implicat în numeroase proiecte de cercetare și inițiative academice. El este considerat unul dintre cei mai importanți istorici contemporani ai României și un critic acut al percepțiilor și interpretărilor istorice eronate.
Răspunde 
Nu exista o persoana cunoscuta sub numele de Manole Neagoe in istorie. Este posibil ca acest nume sa fie asociat cu o persoana mai putin cunoscuta sau inventat. Daca exista o persoana istorica cu un nume similar, va rog sa furnizati mai multe informatii pentru a putea oferi informatii mai precise.
Cica a scris cartea ''Mistificari grosolane ale istoriei Romaniei''
E ceva suspect. Nu am gasit nicio informatie despre el.
Manole Neagoe (1930-2019) se numără printre medieviștii români importanți care, cu onestitate și devotament, și-au dedicat întreaga activitate slujirii adevărului istoric.
Născut la 25 martie 1930 (oficial 11 aprilie 1930), în comuna Malu Mare, județul Dolj, Manole Neagoe a urmat studiile secundare (liceale) la Colegiul Național Militar „Nicolae Filipescu" de la Mănăstirea Dealu din Predeal, iar după desființarea acestuia, în 1948, a continuat ultimele două clase la Liceul clasic mixt „Frații Buzești" din Craiova. Între 1950 și 1952 a fost student al Facultății de Filologie clasică (latină și greacă), după care, din pasiune pentru istorie, s-a transferat la Facultatea de Istorie din cadrul Universității București, pe care a absolvit-o în 1956. Din 1957 și până în 1975, a fost cercetător științific la Institutul de Istorie „Nicolae lorga", apoi, în perioada 1975-1981, la Arhivele Statului, de unde a demisionat, trăind din cărțile publicate și din colaborarea cu Fundația Culturală Drăgan. Din 1990 și până în 1998 a fost redactor la revista „Națiunea", de unde s-a pensionat.
În dezacord constant cu doctrinele oficiale ale epocii postbelice, Manole Neagoe a susținut doctoratul în 1975, la Facultatea de Istorie a Universității București (conducător științific prof. univ. dr. doc. C.C. Giurescu, membru al Academiei Române), cu teza Problema centralizării statelor feudale românești Moldova și Țara Românească, publicată în 1977 la Editura „Scrisul Românesc" din Craiova. Lucrarea analizează trei instituții caracteristice feudalismului românesc – domeniul feudal, organizarea militară și imunitatea – în comparație cu instituțiile similare occidentale, subliniind specificul realității românești.
A studiat cu pasiune și consecvență documentele istorice medievale (inclusiv cele occidentale), abordând direcții variate de cercetare: relațiile externe ale Țărilor Române în Evul Mediu, istoria lor militară, în perspectivă universală, personalități voievodale (Ștefan cel Mare, Neagoe Basarab), subliniind activitatea diplomatică bogată a domnitorului Vlad Țepeș, Mihai Viteazul etc.
A susținut cursuri de istorie la Facultatea de Filosofie și la Facultatea de Istorie din cadrul Universității București (1950-1956).
Manole Neagoe (1930-2019) se numără printre medieviștii români importanți care, cu onestitate și devotament, și-au dedicat întreaga activitate slujirii adevărului istoric.
Născut la 25 martie 1930 (oficial 11 aprilie 1930), în comuna Malu Mare, județul Dolj, Manole Neagoe a urmat studiile secundare (liceale) la Colegiul Național Militar „Nicolae Filipescu" de la Mănăstirea Dealu din Predeal, iar după desființarea acestuia, în 1948, a continuat ultimele două clase la Liceul clasic mixt „Frații Buzești" din Craiova. Între 1950 și 1952 a fost student al Facultății de Filologie clasică (latină și greacă), după care, din pasiune pentru istorie, s-a transferat la Facultatea de Istorie din cadrul Universității București, pe care a absolvit-o în 1956. Din 1957 și până în 1975, a fost cercetător științific la Institutul de Istorie „Nicolae lorga", apoi, în perioada 1975-1981, la Arhivele Statului, de unde a demisionat, trăind din cărțile publicate și din colaborarea cu Fundația Culturală Drăgan. Din 1990 și până în 1998 a fost redactor la revista „Națiunea", de unde s-a pensionat.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
