Citesc, mereu la intrebari despre religie, un raspuns de genul; crede si nu cerceta. o prostie repetata papagaliceste de unul si altul auzita la barfa despre popi, si lau sprit cu betivii pentru a-si masca si justifica actiunea.sau sa dea bine la gasca, fiindca vezi draga Doamne cat sunt de inteligenti. facand abstractie de credinta, pot eu spune ca exist, cat vreau, si sa scriu pe TPU, pana voi face saltul cel mare. dar cine poate spune sigur ca eu sunt eu si nu altcineva, cata vreme nu vine sau nu-mi cere sa ne intalnim pentru a se convinge personal? fiindca eu pot demonstra logic ca exist si vin si cu martori. pot face si o minune sa trimit un mesaj privat. dar un sceptic, trebuie sa se convinga personal de existenta mea.nu e valabil si in religie asa ceva?
Întradevăr e o prostie care s-a înrădăcinat şi nu e pomenită niciunde în Biblie. A fost inventată de propaganda comunistă atee. Pentru a ieşi în faţă şi a susţine o idee întradevăr îţi trebuie personalitate, şi din moment ce gândeşti şi o susţii normal că exişti.
Despre existenţa lui Dumnezeu, e şi mai simplu, uităte la tine, priveşte iarba şi florile din jur, priveşte cerul, stelele, ia un microscop dar şi o lunetă şi foloseştele. Vei fi uimit de revelaţia pe care o vei avea şi sunt sigur că o vei avea, din moment ce gândeşti.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
De fapt, sintagma "crede si nu cerceta" apartine paganului Aulus Cornelius Celsus (25 i. Hr - 50 d. Hr) si reprezenta un atac la adresa crestinismului, iar Biblia spune "bate si ti se va deschide, cauta si vei afla"
Răspunde
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
