Adevarul e ca, uneori chiar nu stiu, ma simt aceeasi de pe vremea cand am capatat constiinta de sine, copil cu responsabilitati trezindu-ma in lume. Daca nu mi s-ar caria vreun dinte, sui n-as observa ca mi-a aparut un rid in coltul ochiului, nici n-as sti ca timpul a trecut peste mine.Memoria,curiozitatea de a afla lucruri sau locuri noi, fie ea si o strada pe care n-am apucat sa trec inca, toate sunt la fel ca intotdeauna.Doar ca pasul mi se face mai lent pe zi ce trece, ma simt mai saraca in motive de bucurie-nu ma mai entuziasmez citind carti de aventuri sau de capa si spada, de ex., dar in rest sunt neschimbata de o buna bucata de vreme si doar imi amintesc versurile lui Eminescu privind adolescentii ce roiesc in jurul meu, spunandu-mi nostalgica:
"Trecut-au anii ca nori lungi pe sesuri..."
Ai fi cel mai prost copil de pe lume
..., stiu si eu o fata care nu stie anul in care e nascuta
Woow. Nu m-am gandit niciodata la asta :-s Ma gandesc ca ar fi ciudat si pana la urma as alege o data in care as presupune ca m-as fi nascut si asa " as stii ", oricum ma bucur ca stiu ce vrsta am
dar daca m-au mintit?
)