Cum ați cataloga un om care spune mereu altora pe nume de defectele lor (genul de verde-n față), ba chiar i-ar și agresa pentru defectele lor, dar când el este cel acuzat pentru defectele lui, ar fi în stare să sfâșie omul și nu-l mai suportă?
Și un astfel de om vede pe toată lumea ca pe o lume defectă.
Cum v-ați raporta la un astfel de om, dacă să zicem v-ar fi soț, soție, prieten, prietenă, părinte sau altă rudă?
Ați rezista cu un astfel de om în anturaj? Și în anturaj ca în anturaj, că-l mai schimbi, dar dacă îți e rudă, cum procedezi cu un astfel de om?
Ordonare:
După relevanţă
Nu l-as cataloga in nici un fel! Cand imi spune de defectele mele pe un ton iritant atunci pur si simplu nu as raspunde la,, acuzarile" lui m-as preface ca nu-l aud, pentru ca raspunzand la acuzarile lui il/o incurajezi mai mult in acuzari, asa ca cel mai inteligent e sa taci dar daca zice ceva constructiv iei aminte la ce zice dar NU ii zici ca da, ai dreptate, doar taci si faci, daca poti, iar dupa un timp va inceta cu acele,, acuzari" daca va vedea ca nu e bagat in seama. Binenteles din cand in cand va mai arunca cu cuvinte ca: vezi daca? sau daca erai/nu erai, daca mergeai, daca faceai etc. dar si atunci trebuie sa te faci ca nu auzi ca la cea mai mica aparare din partea ta chiar daca ai dreptate, acea persoana nu o va vedea asa si vor incepe din nou acuzele zilnice 
O astfel de persoana e inferioara tie si trebuie sa tii cont de asta, asa ca o tratezi ca atare! (acum depinde si de persoana...)
Concluzie: nu-i trebuie hranit egoul si va inceta oarecum!
Trebuie sa ne raportam la fiecare om dupa cum este NUMAI atunci obtinem pace si liniste!
Răspunde
Inferior?! Chiar dacă vorbim de un bărbat cu vârstă dublă de a mea, adică eu am 30 aproape, el 50 spre 60. Și faza e că, persoana în cauză mă vede ca pe un copil oricum. Deci cu ce mi-ar fi mie inferior un om în vârstă? Mai ales că vorbim de un bărbat priceput, care eu nu sunt nici un sfert din cât este persoana aceea și nici cât copiii lui, căci copiii lui sunt de vârsta mea, dar la fel se consideră superiori mie. Și mna, și eu îi consider, că mna, îmi cunosc valoarea și puterile, dar omul acela deja mă calcă pe boșele pe care nu le am. Și faza e că, mi se cere din familie să suport și iert acea persoană, pe motiv că suntem neamuri și vecini. 
Nu iert, am obosit să iert. Dar e penibil că ne vedem pe scară și eu una nu mai doresc să salut acea persoană, și acum trebuie să stau numai cu ochii pe vizor și în tensiune SĂ NU CUMVA,,, să nu cumva să mă întâlnesc cu persoana pe scară și să fiu forțată ori să o salut deși nu ne suportăm, că asta e simțibil de ambele tabere ) sau ori să nu salut și să rămân cu un gust amar de fiecare dată și chiar cu o paranoia că oare ce o crede persoana că nu salut și cu starea aia nașpa de electroșc dubios când treci în tăcere pe lângă oameni cu care nu te simți ok sau safe. Nu știu dacă ai experimentat vreodată, dar e un sentiment ciudat ce te cuprinde, ca o stânjeneală de aia nașpa, când treci pe lângă o persoană cu care știi că nu te suporți și ai avut și certuri sau conflicte, dar cu care azi nu mai vorbești. Și e la fel și dacă vorbești, deși atunci e mai mult paranoia, că oare de ce ți mai vorbește x sau y dacă nu te suportă, dar parcă uneori e mai creepy când nu vorbești și doar treci pe lângă o persoană detestată.
Răspunde 
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
