Este bine sa minți?!

In principiu, nu. Dar mai poti scapa cate o minciunica pe ici pe colo.

Numa sfinți pe aici pe TPU mai ceva ca la mănăstire?

Să definim binele.
Așadar, după dicționarul dtale, dle YoyoXender ( căci fiecare are interpretarea lui a cuvintelor din dicționar) binele este...
Iar minciuna este...
Apoi să răspundem la întrebare.
Apoi minciuna.
Apoi să vedem ce iese.

Nu putem sa spunem clar daca DA sau NU

Nu prea este bine sa minti si ar trebui spus adevarul, dar... in unele situatii, o ironie sau o pacaleala isi are rostul ^_^

In principiu, nu. Cateodata se mai intampla sa fim nevoiti sa mintim, tinzand spre a face bine dar din pacate nu poti face bine niciodata cu minciuna, intr-un final se va afla si va fi mai rau.
Fii sincer in viata ca va fi mai bine.

Eu fac asta tot timpul

Nu stii ce vreau sa demonstrez
hmmm, stii sa citesti?!?
sau ce nu e clar din ce spun? chiar sunt curios!

In general nu. Sunt multe lucruri pe care le poti spune pe tema asta. Cum ca poti sa minti spunand adevarul, ratand cateva detalii. Ca opusul lui a mintii este a fi sincer. Este bine sa nu minti, astfel oamenii au incredere in tine, iar asta este mult. Uita-te in politica sa vezi cat de valoroasa este increderea si cuvantul dat, astfel isi castiga ei capitalul politic.

Da, doar sa nu uiti ce ai mintit si ce nu, dar de regula primul pas in a minti are efect de bulgare de zapada.

Doar pentru lucruri importante. Bunica mea m-a mintit cu moartea mamei mele. A spus ca a fost un accident de masina, dar in 2020 am aflat ca s-a sinucis de fapt. A fost pentru binele creierului meu. 4 ani, cea mai are minciuna posibila.

Nu Niciodată dar Niciodată Nu Minți

A minți este egal cu înșelatul și tot ce este mai rău pe pământul asta are un preț mare mințitul nu-l poți defini cât de Mare este prețul pe care îl vei plăti

Ori Cât de crud și greu este și imposibil
Am ales sa spun Adevărul și doar Adevărul

Păi tu nu pui preț pe frumusețe, dar alții, da. Iar dacă tu dai sfatul de a spune întotdeauna adevărul, înseamnă că, dacă alții pun preț și pe frumusețe, o să spună adevărul, corect? Iar adevărul, în unele cazuri aduce o mică sau chiar mare suferință, depinde de situație.

As putrea zice ca nu. Adica, minciuna e un lucru rau in principiu, dar exista cazuri in care este bine sa minti sau sa eviti adevarul, dar nu ar trebui sa devina o obisnuinta.

și da și nu.

Bună! Nu e bine sa minți. Si nu pentru ca trebuie sa fim toți sfinți și fără de păcat, ci pentru ca o minciuna tot ție îți face rău pana în final. De regula adevărul iese la iveala, deși multă lume nu crede asta și o considera o idee scornita, de fapt cam așa se întâmplă, am văzut pe propria mi piele. N ai cum sa stii in ce forme și prin ce mijloace ajunge omul ăla sa afle ca l ai mințit, și pe lângă faptul ca probabil te ai simți jenat, uneori e foarte probabil sa si pierzi anumite lucruri odată cu o minciuna descoperita. Chiar dacă înainte iti faci calcule în minte și îti spui "nu, e imposibil sa afle", uneori viata iti oferă surprize super mari și habar nu ai de unde apare adevărul când te aștepți cel mai puțin, iar chestia asta iti va da lumea peste cap dacă a fost vorba de o minciuna serioasa/mare, prin care sa zicem ca ai obținut anumite avantaje. Daca ne referim la minciunile micuțe, care n ar produce catastrofe dacă ar fi demontate, nici alea nu sunt ok, ca te înveți sa minți. Azi folosești o minciuna mica, mâine una mare. Dezvolți un mecanism al falsitatii pe care oamenii cu ochiul format îl observa și te vor cataloga drept o persoana prefăcuta, nesincera și nu cred ca vrei asta. Singurul tip de minciuna pe care l as accepta în situații de excepție e ăla în care de exemplu cineva te întreabă dacă e urat și tu ii spui "nu", deși el e hidos. Aici mi se pare cât de cât ok sa minți, ca să nu i ranesti sentimentele, doar n o sa i spui "esti urat cu spume". Aici o sa vina unii și o sa zică "mai bine ii spui adevărul ca să știe că i urat, sa nu și facă iluzii ca arata bine", însă eu una sunt genul de persoana mai sensibila și mai empatica care nu i ar putea zice în fața un lucru ce l ar putea complexa sau supăra. Cred ca doar în tipul asta de situație e ok sa scoți o minciunica, adică atunci când vrei sa protejezi pe cineva și știi ca minciuna ta n are niciun efect însemnat asupra altor situații /oameni.Nu e bine sa mințim de exemplu un copil adoptat ca noi suntem părinții naturali. Chiar dacă minciuna ar putea fi justificata tot de ideea "n-am vrut sa l rănesc", deosebirea fata de exemplul anterior e ca aici ne raportam la o situație mult mai serioasa decât dacă cineva e urat sau nu, care ar putea lăsa consecințe grave în psihicul copilului atunci când ar afla ca de fapt e adoptat. În concluzie, cred ca trebuie sa ne ținem de adevăr cât de mult putem.

Depinde. Daca vine copilul la tine si te intreaba ce inseamna o prostie pe care a auzit-o pe net, il minti. Este mai important sa il protejezi la o varsta foarte frageda.
Dar daca vrei sa minti in sensul de a face rau sau de a te scapa din situatii nu prea bine care s-au intamplat din sau cu ajutorul tau, nu este bine. Gandeste-te ce impact poate avea asupra ta sau asupra altora cand minti, asa vei sti.