Este sinuciderea o lașitate? O frica? întrebarea nu încurajează sinuciderea și vorbim despre existențialism atât

Nu este nici o lasitate si nici frica, este un alegere democratica, mi se pare ca in articolul 7 (parca 7) al cartii drepturilor omului UE scrie ca orice om are dreptul sa aleaga cand decedeaza.

Orice altceva este dictatura. Religia a avut motivele ei bine determinate pentru care a interzis-o, este chestie politica majora, adica dictatorii politici au pus religia sa faca pe dictatorul pentru ca dictatura religiei nu e contestata de cei ce cred in religie! Doar ca nu ne prindem.

Si asa la general zic, ma mir cum oamenii vad dictatura politica si striga jos, dar pe cea religioasa nu! Cand e extrem de clar ca e dictatura 100 % si aia, nu ma refer la suicid, ci la mai tot ce "recomanda" si interzice, daca esti atent putine drepturi si, putin bine, doar sacrificii, interdictii, si majoritar ti se ia dreptul sa alegi, ti se impune de fapt ce ai voie si ce nu!

Nu cred ca este! Uneori, nu mai poți lupta cu atâtea probleme, nu ești sprijinit de nimeni, ești singur cu luptele interioare, nu ai pe nimeni și la un moment dat clachezi,o faci câteodată din impulsivitate!, Mai ales când ai depresie severa.
Decât sa trăiești o viata plina de chin și dezamăgiri mai bine termini cu totul. Viata nu ne-a fost data sa suferim în continuu ci sa o trăim, sa simțim ca trăim, nu sa simțim pustietate lăuntrică, sa nu simțim viata și ce aparține de ea,sa nu ne bucuram de viata de tinerețe. Nu zice nimeni ca viata consta doar în fericire, în hedonism,dar dacă e totul la extrem spre suferință eu zic ca nu e o lașitate,încă îți trebuie mult curaj sa o faci!
Dar de ce faci dacă nu iese? Dacă tentiva e failed? O sa ramai leguma toată viata,handicapat pe viata irecuperabil! Eu nu reușesc sa scap de anxietate generalizată și ma gândesc sa o fac câteodată! Mai ales ca lumea si-a dat seama ca am probleme 'psihice ",vorba vine ca anxietatea cică nu e o boala psihica ci un dezechilibru! Când îți pierzi părinții atunci e cel mai dark scenariu, sa nu ai nici prieteni și sa nu fii susținut se ajunge în multe cazuri la astfel de tragedii.
În Olanda o poți face asistat, în Elveția la fel, parca și în Belgia! Eu zic ca problemele psihice sunt de departe cele mai chinuitoare boli, te distruge și dacă ești puternic! Cei care sunt cazuri pierdute din punct de vedere psihic ar trebui sa o facă dar asistat nu asa de capul lor, dar sa încerce tratamente sa meargă la pdihologi și psihiatrii sa nu se de-a bătuți ușor, sa lupte și chiar sa meargă la un preot bun care nu se uita la bani.

Eu zic ca e un act de eliberare de suferință! Dar nu încurajez asa ceva fiindcă dacă exista iad acolo o sa ajungi, și nu mai e cale de ieșire de acolo, deși dacă ești nebun și o faci nu ai cum sa intri în iad, un om ce nu e în deplinătatea facultății mintale nu poate fi tras la răspundere de divinitate, Dumnezeu, karma sau ce o exista dincolo de noi. Noi de exemplu dacă o facem și exista iad noi acolo ajungem chiar dacă avem anxietate, depresie, fiindcă noi nu suntem nebuni! Suntem doar traumatizati atâta tot!

Lasitate! Nu mai vrei sa lupti cu viata si renunti la ea.
Surprinzator este ca toata lumea este impotriva mortii asistate in cazul bolnavilor gravi, dar aceeasi oameni sunt indulgenti cu sinucigasii. Iar acestia o fac de multe ori din motive puerile.