In viata întâlnești oameni care te marchează,pe tine cine te-a impresionat cel mai mult?

Pe mine o femeie care mi-a spus ca de dragul mamei ei bonave a lasat totul si a venit in Romania sa aiba grija de ea, cred ca este cel mai nobil lucru, sa iti sacrifici fericirea pe care o ai pentru a sta langa mama ta

Sunt multi ce ma impresioneaza.Sunt oameni ce renunta la o gramada de placeri ale vietii pentru un animalut spre exemplu dar sa iti dau un exemplu simplu din preajma mea.
Bunica mea (a murit) a facut 6 copii, cand am intrebat-o de ce asa multi a spus pentru ca vroia o fata.A facut 5 baieti pana sa iasa a 6-a fata si i-a crescut pe toti si dupa alti 7 nepoti.
Eu am stat cel mai mult acolo da de fiecare data ne dadea la toti in mod egal.Venea in fiecare toamna cu saci de cartofi de la 100 si ceva de km si le aducea la toti copii, saci de carne cum taia vitei si porci si toate le cara pe o rabla de autobuz ce strabatea muntele pana la noi.Ma carat in brate cu toate ca era operata de hernie, ma purtat in brate chiar daca un animal ii dizlocase umarul, mergea sate intregi pe jos pana la bunicul meu la munca sa ii duca pachet si daca era bolnava cu picioarele.Mereu avea turta dulce si caramele pentru mine si imi dadea ciocolata cu lapte.Se trezea cu noaptea in cap sa faca foc in casa ca pe cand ne trezim sa nu ne fie frig.
Avea ea o vorba, ma trezea la 4 dimineata si zicea "trezeste-te sa mananci sa nu mori de foame in somn" si dupa ce mancai te lasa sa dormi la loc da atat grija avea incat se temea ca tie foame dar din cauza ca dormi nu simti si ea vroia sa nu iti fie rau .

Intr-un fel, toate persoanele pe care le intalnesti in viata te marcheaza, intr-un fel anume.

Nu pot spune ca am dat de o persoana care sa ma impresioneze intr-un anume fel, insa, per ansamblu, de la fiecare persoana am invatat cate ceva.



Si totusi, aceasta intrebare mi-a amintit de un batranel si de ceea ce a spus.
Si anume, ca in tineretea lui, copil fiind, in timp ce mergea spre scoala, iarna, a dat de o haita de lupi, care erau pe aproape sa-l atace, dar a scapat cu viata.
Mai apoi, cand a venit razboiul cum a reusit sa scape.

Cert este ca am dat de repectivul batranel de doua ori, sau mai bine spus, el a dat de mine, la difenta de cativa ani.

Din pacate, la acea vreme, nu am avut suficienta rabdare sa-i ascult vorbele si sa le ofer atentia care poate li se cuvinea.

Am stat acum ceva timp cu o tanti care avea cancer. Femeia aia era așa luminoasă la față, ca si cum nu avea nicio problema. Era împăcată cu ea și își trăia viața cum știa mai bine. Se bucura de lucrurile mici și râdea nonstop. Mai are și doi copii de care trebuie să aibă grijă, dar nu arata in niciun fel ca ii greu sau că o doare ceva. Cred că asta mă impresionează pe mine de fiecare data: tăria unui om de a lupta și de a face fiecare zi sa conteze, chiar și atunci când e băgat adânc în noroi și poate și cu un picior in groapa. Cred că numai în situațiile de genul învățăm să fim oameni cu adevărat și să apreciem lucrurile la adevărata lor valoare.

Oamenii care te marchează nu o fac mereu intr-un sens pozitiv.
Nu m-a impresionat nimeni.

Nici un loc nu-i mai bun decât lângã Mamica