Intr-o seara ma duc si eu sa ma plimb prin cimitir, mereu mi-a placut sa fac asta, pentru ca e asezat intr-un loc foarte frumos de unde se vede tot satul si restul satelor din zona, se vad stelele foarte bine de acolo, asa, si ma intalnesc cu niste babe pe drum, ma intreaba unde ma duc( nu-mi prea place sa dau explicatii, dar daca nu le spun, ma parasc la tata ca si la bunica si tot asa), le raspund eu si merg mai departe. Maine aude tot satul ca ma plimb noaptea prin cimitir. Si ce? e un loc public, am si eu rude acolo, e dreptul meu sa merg. Ca ma duc in cimitir nu inseamna ca dezgrop mortii sa le fur bijuteriile sau ca-i chem de pe lumea cealalta sau ca fac nu stiu ce incantatii, vraji, prostii din astea.
De ce nu pot sa-si vada de treburile lor? De ce le pasa asa de mult de viata altora (intr-un mod rau, evident, pentru ca daca ar veni vorba sa ne ajute la ceva, nu cred ca s-ar deranja sa spuna in tot satul ca am nevoie de ajutor)? De ce le place sa vorbeasca aiurea daca nu stiu despre ce e vorba? Si daca ma cert odata bine cu ele, adica le spun punctul de vedere, tot eu sunt aia nebuna, ciudata, rea

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook