Un gram de nebunie fiecare are, inclusiv eu, insa el face abuz de așa ceva.
18 ani, deși am fost conștient absolut de ce se întâmplă singura problemă a fost că am vomitat
Nu m-am imbatat niciodata in asa hal incat sa fiu nevoit sa ajung pe targa acasa. Am baut si eu ca tot omul si am baut ca omul,, asta era important. Am avut o retinere sa ma fac manga in fata prietenilor, parintilor, rudelor pentru ca ma catalogau apoi si ma vedeau cu alti ochi,, ceea ce nu prea imi doream.
5 - 6 ani, nu mai stiu. S-a intamplat acasa la bunici, unde stateam in perioada aia. Ei obisnuiau sa puna sticlele de vin dupa ce le goleau in bucatarie, dupa frigider. Eu am vazut ca sunt acolo vreo 10 - 15 si mai au ceva pe fund. M-am gandit ca e risipa si pentru binele universului ar trebui sa ma asigur ca nu ramane nimic nefolosit. Asa ca am baut drojdia ramasa de la vreo trei sticle de vin. Dupa care a urmat primul meu barbierit, aveam impresia ca e cazul si ca ma mai si pricep. Asta se intampla dimineata pe la ora 5 cand bunicul meu foarte matinal era prin curte. Motiv pentru care am considerat de la bun inceput ca imi pot face de cap. M-am urcat pe un scaun in bucatarie si am zis sa imi rad firele inexistente de par gen barba / mustata. M-am dezechilibrat si am cazut, cand mi s-a parut ca bunicul se uita de afara la mine pe geam. Cazatura a produs un sunet puternic, am pus scaunul la loc si am fugit in pat langa bunica. Pe ideea ca nu va sti nimeni, dar bineinteles ca s-au prins de tot ce am facut.
Din ce spun ai mei, pe la un an, doi. Insa nu imi mai amintesc.
Din ce imi amintesc pe la vreo sapte, cred.
Chérrrie întreabă: