Lipsa de emotii este o boala curabila?
Nu am plans la niciun film. Inteleg moartea ca un proces natural, nu pot avea ceva sau pe cineva pentru totdeauna. (nu pot fi nici macar trista la inmormantari). Sunt indiferenta cand aud o stire (dezastru,catastrofa) "se mai intampla". De sarbatori ma port normal, nu am facut niciodata o urare la o ocazie. Nu zic nimanui cand e ziua mea, sa nu sarbatoresc sau sa primesc cadouri. Nu as sti cum sa ma prefac ca imi plac,chiar daca imi plac,sunt doar obiecte,pe voi va bucura obiectele?
Daca m-am despartit de partener, am gasit altul, si nu am suferit niciodata. De ce nu ma afecteaza nimic? Chiar se poate sa nu am suflet?
Nu ai nimic. Cine ţi-a spus ţie că trebuie să plângi şi să râzi mereu. Acestea sunt prosti. Din câte văd pari serioasă, dar atâta tot.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
La filme este in capul tau ideea : este doar un film, nimic real. De aceea nu te afecteaza. La inmormantari ai ideea : o data si o data toti ne ducem mai devreme sau mai tarziu, nu este un motiv de suparare/plans. De sarbatori poate nu te fascineaza pe toate toate chestiile astea gen beculete, artificii..etc Iar de ziua ta nu-ti place ca toti ochii sa fie tintiti pe tine si sa te pupe toti si sa vina cu : la multi ani ..etc
In concluzie esti o persoana serioasa. Nu este o boala, pur si simplu esti o persoana serioasa pe care nu o preocupa celelalte lucruri din jur.
Asta este parerea mea, desi daca ai rvea sa simti toate aceste emotii, psihgologul este cel care te poate ajuta. Sarbatori fericite:*
Răspunde
Am vizitat psihologul multi ani, cand eram copil. Dupa moartea unuia din parinti si a celei mai bune prietene, am devenit ateu, nu mai credeam in nimic. Eram intr-o stare de depresie care m-a tinut vreo 2 ani. Ca sa nu mai fiu trista, tanti care ma tratat m-a facut sa nu mai am niciun sentiment, cred ca a exagerat cu terapia.
Acesta este motivul. Dintr-o mare depresie, in care nu mai credeai in nimic. dupa terapie, Tanti aia te-a facut sa nu mai simti absolut nimic. In lco sa te faca sa nu mai simti suferinta si sa intelegi ca este intr-un loc bun. Deci nu este nici o boala sau ceva asemanator. Doar greseala unei "doamne" care se poate repara tot prin terapie. Doar ca trebuie sa specifici de ce nu mai simti nimic ca sa stie cum sa inceapa.
"Ca sa nu mai fiu trista, tanti care ma tratat m-a facut sa nu mai am niciun sentiment, cred ca a exagerat cu terapia."
Îmi dai numărul ei? ((=
Se pare că ai suferit un soc puternic şi acestea sunt consecinţele, care n-aş spune că sunt tocmai negative (în orice caz, nu pentru tine. eşti imună la suferinţă şi asta nu poate decât să te ajute).
Bravo. Eşti un om normal care preferă să gândească în loc să se smiorcăie până o dă în penibil.
O săauzi de multe ori că eşti defect, pentru că sunt unele capete înguste care nu pot să priceapă că sunt unii oameni care nu ar da o flegmă pe chestii ce-i emoţionează pe ei.
Citeam pe net despre" profilul unui criminal" si uneori ma identific cu personajele negative din filme. De exemplu Dexter (serialul, nu desenele). Fostul partener spune ca sunt o persoana rea, dupa ce ne-am certat si i-am spus in fata tot ce nu spera vreodata sa auda( adevaruri). Cred ca as putea rani pe cineva, fara remuscari, daca acesta ar merita.
Mi-ar placea sa fiu " dragalasa", sa pot fi uimita usor. Eu doar ma prefac suparata cand consider ca ar trebui sa ma intristez.
Ar trebui sa-ţi pese chestiile cu care te asociază ceilalţi?
Bravo ție.
Aș vrea să am și puterea asta, să nu-mi pese, dar asta e, dacă m-a făcut mama așa sensibilă.
Baftă!
Si tie iti lipseste sentimentul de dor? Ma simt bine cu intreaga familie, cand vin in vizita, dar pot locui singura cu lunile, si nu simt ca mi-ar lipsi cineva.
Niciodata nu am avut emotii inainte de un examen sau ceva important, niciodata nu sunt curioasa ce se va intampla. M-am uitat la zeci de filme fara sa vad ultimele 10 minute, am citit tone de carti, fiecare pe jumatate, finalul e pentru curiosi. Nu-mi place ideea de final, sfarsit( am vazut prea multe in realitate).
Poate ca undeva adanc, am totusi un sentiment: de razbunare. Dar am prea multe fobii ca sa pot supravietui in inchisoare asa ca ma resemnez. Ultimul psiholog cu care am vb mi-a raspuns: " interesant, nu te lasa influentata de filme. Si in realitate trebuie sa existe persoane rele, de unde crezi ca sunt inspirate filmele? m-a facut sa ma accept asa rea, cum sunt...Nu ma doare nicio insulta, si sunt foarte sarcastica.
Eu m-am asociat cu personajul Dexter, nu altii
. Si m-am asociat cu el in momentele in care avea monolog interior- se auzea ce gandeste iar eu gandeam la fel, nu in momentul cand isi macelarea victimele.
Eu cred că în cazul tău e o sociopatie mai degrabă autoindusă şi alimentată în timp. Îţi place să fii specială şi să se mire toţi cum de nu simţi, aşa că până şi când simţi, îţi induci că nu simţi, prin autosugestie (ştiu că o să negi, dar se întâmplă fără să-ţi dai seama).
Apropo, din câte am observat până acum, cu sociopații mă înţeleg foarte bine.
Îmi place că nu vă aprindeţi aiurea din orice nimic şi se poate discuta cu voi relaxat şi raţional pe orice temă la orice oră.
mai ales la partea cu filmele.
Asta facea parte din terapie, sa imi induc sentimentul de indiferenta, pana cand am ajuns chiar sa nu imi mai pese de nimic. Refuz sa cred ca sunt sociopata ( sociopatíe s.f. Tulburare de comportament având drept cauză deficiențele educației într-un mediu social nefavorabil.- poate stiai ce inseamna dar m-am documentat sa fiu sigura de sensul cuvantului). Educatia mea este exemplara, ma port civilizat, si sunt inginer in electronic a si telecomunicatii deci mediul social in care am trait a fost chiar favorabil.
Deci am avut si eu un prieten care a fost ceva genul tau, a spus ca a fost la psiholog parca si i-a facut un test, in acel test a iesit ca este sociopat, adica nu simtea nimic. Nu este un lucru rau, nu este o boala sunt tot felul de oameni pe lumea asta. Dar toata lumea trebuie sa aiba un motiv de ce sunt asa, oamenii se nasc cu suflet si sentiment, dar o anumita intamplare din viata lor ii face pe oameni sa fie cum sunt. Deci in concluzie din cauza acelor evenimente din cate am citit au murit niste persoane apropiate (condoleante.) iar din aceasta cauza si cu "ajutorul acelui psiholog" ai ajuns sa iti stingi sentimentele ceea ce nu este usor ca sa zic asa, multi si-ar dori sa poata sa "isi stinga sentimentele" cum ai facut tu. Imi pare rau ca esti asa dintr-un singur motiv, pentru ca nu simti bucurie, doar de aia, pentru ca bucuria este cel mai frumos lucru din viata, sa te bucuri de amici, de familie, de multe. Sper sa iti revii daca vrei sa iti revii, sa simti cate putin. Cu ajutatul la aceasta parte sincer nu stiu cum as putea sa te ajut (daca doresti ajutor sa simti). Poate daca am povesti pe privat pe mess, poate nu stiu ce sa zic, nu sunt psiholog. Ce pot sa spun este bafta in continuare. si sa ai grija in viata. Poate reusesti sa simti
Nu te lua după definiţii din Dex. Nu sunt întotdeauna dintre cele mai complete şi precise.
Persoana care nu are sentimente de regulă este sociopată. Este singura caracteristică pe care o iau în calcul şi cred că cea mai importantă.
Te văd interesată de filme pe această temă, aşa că, pe lângă Dexter, ţi-aş recomanda Criminal Minds (o să te regăseşti în multe personaje şi de acolo; însă nu insinuez cum că ai avea tendinţe criminale, ai doar nepăsarea unora dintre ei).
Ma asociez cu unii actori poate si din cauza ca am facut teatru timp de 8 ani si ma pricep de minune sa intru in pielea unui personaj, indiferent de starea sa.
Imuna la suferinta pe naiba. Creierul lui/ei e un adevarat bidon de serotonina =))
http://www.stilfeminin.ro/sanatate/Serotonina-sau-secretul-fericirii.html
Este un semn bun.Inseamna ca lumea evolueaza.Ca sa poti inlatura emotivitatea ai nevoie de ceva creier.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
