Mai de mult am auzit o teorie a cuiva. De-a lungul timpului, m-am tot gândit la ea și am început-o să o folosesc și eu.
Zicea cineva cândva "Am fost judecată deci judec."
Oare e mai bine să devii precum călăii tăi sau e mai bine să rămâi intact/ă de acest păcat al judecării?
În final, care din variante te face mai uman?! Cea în care nu judeci și pari pur, dar poate nu ești de fapt?! Sau cea în care judeci și ești conștient și asumat și sincer de judecata ta?!
Ordonare:
După relevanţă
De ce trebuie sa te raportezi la ceilalti? Judeca daca asta vrei tu sa faci, nu pentru ca au facut-o altii in trecut. Trcutul nu conteaza, nu putem da timpul inapoi, nu il putem schimba deci nu are rost sa iti bati capul cu el.
Răspunde
Cred ca stii si tu foarte bine care este raspunsul dar vrei o confirmare. Este logic ca cea mai umana varianta ar fi sa nu te cobori la mintea unui om inferior si sa nu devii ca el. Daca par dur sau nu pentru mine este absolut irelevant, nu sunt educator sa interactionez cu copii de 3-5 ani. Daca lumea ma evita sau ma ignora pentru simplul fapt ca nu aleg sa fiu rautacios ori sa ma intereseze ce face altul, atunci deja am castigat pierzand oamenii nepotriviti din viata mea.
Www :) Și totuși sună prea rece.
Oamenii sunt frumoși, oricum ar fi, și e trist să-i pierdem. Și uneori e și fain să suferim oleacă după ei. Altfel, cred că nu am mai fi umani.
Asta așa, că ai amintit tu de pierdut oameni sau plecat oameni. Dar întrebarea era despre judecată, nu despre pierdut oameni.
Însă, repet ce am spus la toți pe aici, nu există om care să nu judece în viața asta. Ăla a fost Iisus și Iisus e doar unul. Ba exact cum am spus și celor mai dinainte, diferența între noi și Iisus e că, Iisus judecă imaculat, noi nu putem trece bariera subiectivului, personalului. Adică voi judeca doar în măsura în care am învățat eu în viață și doar în limitele cunoașterii și puterii mele.
Adică dacă sunt căsătorit, mi se pare ceva greșit să văd oameni necăsătoriți, la fel cum alții necăsătoriți indiferent de motiv, nu înțeleg "sacrificiul" omului căsătorit, indiferent de oricâte justificări i-ar aduce omul ăla căsătorit, că fără x sau y nu se poate. Și exemplu de genul pot exista în orice situație de viață.
Răspunde Deci tu ai vrut pana la urma parerile altora sau doar sa le zici unor straini ca tu consideri altceva pe baza unui subiect din lipsa de prieteni/oameni cu care sa discuti?
Afirmatia denota un cerc vicios. Deci nu e ok. Adesea oamenii sunt rai si judeca, pentru ca nu stiu/pot sa-si exprime neajunsurile. Un om inteligent emotional, da dovada de asertivitate, adica de intelegere, compasiune si de abilitatea de a explica/ajuta persoana in cauza.
Really?! Voi credeți în prostia asta cu "oamenii inteligenți nu judecă"?!
Come on, TPU, lumea întreagă judecă și voi cei care scrieți asta judecați, toți judecăm. Unica diferență e că, unii o fac vădit sau cu răutate, alții o fac asumat și doar susținându-și opinia, fără a leza umanitatea sau omenia altuia.
P.S. voi realizați că jumătate din conversațiile de socializare din societate, mai ales astăzi, având la discreție internetul și noul trend "vedeta", sunt de "judecată".
"Ai văzut ce și-a tras x?"
"Ai văzut ce single a scos Y, dar Z, ăla e așa, aia e așa."
"Ai văzut ce speech a ținut nu știu care la nu știu ce conferință, mi s-a părut așa sau așa."
"Ai văzut ce face vecinul cutare?!"
"Ai văzut cum merge asta, ăla?"
Wake up, so. Lumea întreagă bârfește. 
De altfel, noi când învățam să facem testări psihologice și itemi pentru teste, ne spuneau profii că există "acești itemi" prin care depistezi sinceritatea cuiva. Gen :
"Minți vreodată?"
"Bârfești vreodată?"
"Înjuri vreodată?"
"Invidiezi vreodată?"
Și ne spuneau profii că acești itemi sunt pentru aflarea minciunii, deoarece, susțineau ei, că la acești itemi, dacă răspunzi cu niciodată, e clar că minți. Deoarece aceste tabieturi sunt pur umane și chiar necesare și toată lumea le face, fără discuție în praguri mici. Zic în praguri mici, deoarece tocmai aici e diferența dintre normalitate și patologie. Normal e să minți când întârzi sau faci ceva ce nu te pune în cea mai bună lumină și evident că nu o să spui adevărul crud și minți din necesitate sau chiar din atenuare, și cu totul alta e să trăiești în fantezie și da, să fii mincinos notoriu.
In contextul asta ne referim la judecata aia in care tu decizi daca acel cineva a gresit sau nu. O barfa oarecare nu se incadreaza la judecata. Una e cand barfesti despre ce a facut X si ce a zis Y, si alta e cand acuzi cu argumentele gasite de tine, ceva ce a facut X sau a spus Y.
De exemplu, o barfa oarecare: "Ai vazut ce masini are Tiriac? Eu unul nu as putea sa colectionez masini de genul" ( Aici denota strict opinia ta personala fata de persoana in cauza )
Exemplu de judecata: "Ai vazut ce masini are Tiriac? El cheltuie banii de pomana pe vechiturile alea in loc sa faca ceva util cu ei" ( Aici denota clar ca aceasta nu mai este o opinie, ci o judecata adusa la adresa persoanei in cauza. Adica tu il judeci cu ce ai vrea tu sa faca el cu banii lui.)
E o diferenta intre barfa constructiva si judecata. Nu fa confuzie intre ele.
Bârfa constructivă?! 
) Mă amuzi ) Când vreodată o fost bârfa constructivă?
Din totdeauna. Absolut toti oamenii barfesc. Atunci cand X a facut ceva si Y il vede, Y ii spune lui Z ce a facut X. Si uite asa, Z il cunoaste in mod indirect pe X.
Cum crezi ca se formeaza relatiile si influenta? Prin barfa desigur. Recomandarile tot prin barfa se formeaza. Asta-i barfa constructiva.
Majoritatea spun ca barfa e nagativa, pentru ca majoritatea se simt lezati cand cineva ii vorbeste, chiar si daca vorbele sunt doar de constatare.
A judeca pe cineva e un gest de răutate.
E un gest de comparație infama, ii judeci și critici deciziile, sau diversitatea lui, un gest de intoleranta, un gest de suprematie a propriei persoane.
Ii restrictionezi libertățile, ii limitezi și adaptezi si standardizezi viata și alegerile pe care le face printr-un tipar de factură comunistă, de genul,, Toti la fel cu același țel''.
O zi buna tuturor.
Cheers
Ai idee, că asta facem toți, nu?! Adică nu există om pe pământul ăsta care să nu judece.
Unul singur de ar exista și Pământul nu ar mai fi pământ. Însă a existat și acela a fost Iisus. Unicul care nu a judecat. În orice caz și dacă a făcut-o, Iisus e unicul care a judecat prin prisma dreptății imaculate. Ceva ce nu e personal, subiectiv și nici părtinitor ci un fel de Zeița oarbă din drept sau Zeul Osiris, care punea pe un taler inima omului și pe celălalt pana.
Restul, toți judecăm.
,, Ai idee, că asta facem toți, nu?!''
Nu sunt de acord. Eu merg pe principiul și convingerea ca totul are o motivație indiferent de gest/acțiune sau situație. Vei ajunge să nu judeci dacă vei găsi raspunsul/explicația despre motivele acelora care par a fi,, judecabile''. Esti tentat sa judeci în faza inopinanta, dar dacă îți iei un moment de reflexie, te poti elibera de acest,, pacat' ' chiar si în cazul celui mai eferat criminal, sigur a fost o cauză care l-a determinat sa facă ce a făcut, oricare ar fi ea, începând de la copilărie nefericita, mediul în care a trăit, și până la traume psihologice.
Cheers
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
