Mai e cineva care se gandeste tot timpul la sinucidere?

Ok,deci tu esti o astfel de persoana.
Nu am astfel de gânduri si n-o sa am, nu sunt o lasa.
Gaseste pe cineva de-o seama cu tine in viata reală cu care sa-ti împarți complexele si depresia.
Nu va fi de prea mare ajutor, deci mai bine ti-ai schimba modul de a gândi.

Nu. Am ceva mai bun de făcut cu energia și gândurile mele.

Mda ma mai gansesc dar nu tot timpul.
Uneori o vad ca o distractie (ca emo) alteori ma gandesc um pic serios.
Nu esti singur!

Mă gândesc uneori, dar ştiu că nu aş face asta.Totuşi cumva ideea asta e o parte din mine, e mereu acolo, ascunsă şi iese la suprafaţă în unele momente mai dificile, dar apoi se retrage în colţul ei întunecat din adâncul subconştientului meu, exact ca o amintire dureroasă căreia nu vrei să îi dai atenţie dar ştii că e acolo şi pe care nu o poţi uita şi poate nici nu vrei.

Nu,nu sunt chiar atat de deprimat incat sa fac asta.

Să te dai la Drimmero.

Doar tu și fetele de 12 ani.

A expirat.
Lasă, că poate o să mă dau și la tine. Nu plânge

Chiar aș vrea, dar eu nu am nimic din personalitatea vibrantă a lui Drimmero. Nici din obsesia pentru fotbal și nici un iq sofisticat ca al lui.

Da-mi un mesaj sa vorbim in privat. Uneori ma simt si eu ca tine

Nu pot, status junior

Atunci esti perfect.

Stiu ca mai ai putin si-mi faci statuie, dar deja e prea pe fata... esti de-un penibil iesit din cale afara,, nu e comentariu de-al tau in care sa nu ma includa pe mine, stiu ca ti-am dat sechele de-a lungu' vremii, dar nu e cazul sa o arati chiar atat de evident/

Îmi placi, Drimmero. E o crimă că mă gândesc mereu la tine? De ce sunt penibil?

Ai gresit persoana pe care vrei s-o trollezi, ti-o zic dupa acum.

Uita-te la tine si apoi trage o mica concluzie, asa la rece.

Și zici că te-ai angajat?

Ce legatura are una cu alta?

Da, eu

Sincer da....Am o problema, iar de fiecare data când mă gândesc la ea îmi vine sa mor

Lasa mai ca gaseste fata ceva la tine. Daca se vrea, se poate .

Sinuciderea-i pentru slabi.

În general, manifestările de "nelinişte", de "dezorientare" sunt stări foarte vulnerabile, şi indiferent de originea lor, trebuie să vezi în ele şi ocazia unei alte "aşezări" a "lucrurilor" esenţiale din viaţă, a priorităţilor, a valorilor, modul în care te raportezi la ceilalţi, modul în care te raportezi la Dumnezeu, aşteptările pe care le ai de la tine...
Într-o astfel de situaţie de lipsire de sens sau de dificultati este esenţial să cauţi sprijin moral. Nu sta aşa. Nu trebuie să îngădui nici o şansă pentru vreun gând al sinuciderii, nici în fanteziile şi nici în glumele tale.

Trebuie să fugi de un astfel de „început" de gândire, ca de sinuciderea însăşi, pentru că fiecare „început" de gând este ca o „toartă" pentru stări de mai târziu.

Stările de depresie sunt inevitabile în viaţa oricărui om, dar ele se primesc cu maturitate, demnitate, curaj şi înţelepciune (fiecare astfel de stare vrea să ne avertizeze şi să ne repare lipsuri)!

Și dacă asta e teama și problema vieții lui, ca nu poate găsi pe cineva cu care să-și împartă fericirea better said sentimentele? Treburi luate pas cu pas, btw, despre întrebarea pe care ai pus-o acum câteva săpt. În legătură cu băiatul cu care erai, comporta-te cat de naturala poți și nu te lasă influențată de reacțiile lui puerile, e topit după tine, all. Good