Mai tineti minte perioada in care se lasau "la rand" sacosele cu sticle si borcane pentru lactate, iar noi aveam motiv sa stam noaptea afara? Sau, ce frenezie cuprindea populatia la auzul expresiilor "a bagat pui", "au adus portocale si bomboane pentru pom". Oare, era de preferat acea perioada prezentului? Din cate stiu eu, lumea nu recurgea la suicid pe motiv ca nu are ce manca.

Corect spus, imi aduc aminte cum schimbam sacosele cu sticle goale si mai mereu eram printre primii, deh, eram o ursoaica mai mica si mai sprintena, dar nu ma suparam pentru ca ma trezeam la ora 3 noaptea, era o placere pentru mineIntr-adevar atunci ti se intindea o mana de ajutor daca nu aveai de munca, a doua zi nu mai stateai pe drumuri si nu se recurgea la suicid ca acum, chiar daca sunt de toate, insa daca nu ai serviciu, atunci cum sa-ti poti permite sa le ai?Trist, dar adevarat. O zi buna sa ai!

Minerva, pai exista "Vocea Americii", "Europa libera", "B. B. C.". Eram clasa a XI-a cand a picat regimul. Tin minte ca la un moment dat al serii, nu se mai conversa prin casa, decat dupa ce ascultam posturile interzise, dandu-ne cu parerea. Sunt fiul unor oameni simpli, muncitori. Nu am murit de foame, am trait decent. Este adevarat ca dupa '79, lucrurile parca o luasera razna. Oricum, mi-e dor de multe lucruri din vremea aceea.

Minerva, esti cumva traumatizata? Nu cred. Esti cumva homeless si fara educatie? Ma indoiesc. Inchipuie-ti ca acum esti in clasa a II-a, iar parintii tai sunt someri, fara vreo sansa reala de a gasi ceva de lucru in viitorul apropiat. Oare aceasta este viata minunata pe care trebuie sa le-o promitem copiiilor nostri? Fara perspectiva?

Minerva, departe de mine de al idealiza. Vroiam sa spun ca parca-parca erau mai multe sanse de a duce o viata cat de cat decenta, comparativ cu ceea ce traim noi azi. Lucrez in electrotehnica, dar pentru a-mi mentine postul am fost nevoit sa ma calific "din mers", pentru alte treburi, dar ramanand cu acelasi salariu. Numai eu stiu cum fac sa impac toate nevoile. Cateodata, imi vine sa dau cu coasa-n stele. Cad, ma ridic, cad din nou, ma ridic iar... Cat voi mai putea face asta? Nu stiu.

Am 18 ani, deci nu am apucat inca acele vremuri, dar cand ma uit in jur si vad ce vede toata lumea :-S parca imi doresc sa fi trait in acele timpuri, chiar daca, din cele auzite de la cei mari, imi dau seama ca era greu oarecum. http://www.youtube.com/watch?v=VXnhOiin06M

Nu, nu recurgea lumea la suicid din cauza asta, dar daca era unu' care incepea sa se planga, ajungea sa primeasca masa si cazare gratis, in "hotelurile statului". Si primea si de munca, la canal.
Si pana la urma de unde stii daca recurgea sau nu cineva la suicid, ca nu erau "stirile de la ora 5"? Imi si imaginez, la telejurnal, dupa vizita tovarasului preaiubit la filatura Ata Rosie, stirea cu unul care s-a sinucis, lasand un bilet de adio maretului conducator .

@Kronstadt, erau ILEGALE. Eu eram in clasa a IXa, imi era cam frica sa comit "ilegalitati". Nu uita ca "o duceam bine" ca nu aveam pe ce da banii, ca din alimentara iti cumparai cu un pumn de maruntis cam toate produsele din raft, asa de multe erau (1 pachet margarina, un cico, taitei de casa, gem, dulceata, conserve peste, eugenii si de la casa ciocolatele Scufita Rosie-daca aveai tupeu si dinti buni)

@Kronstadt, e adevarat. La fel de adevarat este ca atunci erau copii a caror parinti au fost mai "plangaciosi". Stiu oameni cu facultate care au ajuns sa spele wc-uri pe un salariu de nimic, sau care au fost dati afara si n-au reusit sa se angajeze mult timp ca l-au injurat pe cine stie ce activist de partid. Copii lor au avut de suferit (si nu numai material).
Nu sunt traumatizata (personal nu m-a afectat regimul mai rau ca pe altii), si nici mie nu mi-e bine acum (nu-mi ajung banii de la un salar la altul). Dar nu cred ca a idealiza comunismul este o idee buna.

A, si inca ceva : cate zile lucratoare/saptamana erau? Cate sarbatori legale/an erau? Cata "munca patriotica" se facea (practica agricola la scoala, militarii faceau agricultura, etc) E drept ca nu prea aveau productivitate, dar se aduna acolo, la papornita comuna.