Nu mai pot, m`am saturat de viata, ma simt rau si simt ca innebunesc, ma simt in plus oriunde, ma simt urat, imi vine sa ma dau cu capu de tot ce vad.Am ochii umflati de plans, nu stiu ce sa mai fac, nu ma linistete nimic.singurul motiv, e viata! http://www.youtube.com/watch?v=BeMY5-HbH14

Da pai prima data eu zis sa te linistesti si poate ne zici si noua care este problema, altfel nu te putem ajuta! Sau daca vrei trimite-mi un mesaj si iti dau id meu, ma pricep la lucruri de genul acesta.

Uite...si eu ma simteam in plus in preajma anumitor "prieteni", care nu inteleg de ce, nu ratau nici o ocazie in a face sa ma simt prost. Dar m-am rtras frumos, am inceput sa vorbesc foarte mult cu mama, am fost si la cateva sedinte la psihologul scolii, care m-a ajutat foarte mult.Acum mai am un singur prieten de incredere din afara familiei...si ma simt foarte bine.Nu dispera, toate au un sfarsit, de asemenea si situatia in care te afli.Capul sus, curaj, nimeni nu merita lacrimile tale

Stiu cum te simti...calmeazate...incearca sa asculti muzica care te face sa dansezi, sau sa privesti imagini colorate, uitate la o comedie incearca sati acupi timpul cu ceva care nu te va face sa te gandesti la tristete

Si eu...
E naspa cand te simti in plus, si cand plangi si trebuie sa faci lucruri importante si nu ai putere. Faza cu sa ma simt urata nu o am, nu am avut-o niciodata. Dar daca iti creezi o idee fixa iti devine complex, de care cu greu poti sa scapi, si sigur nu esti urata. Un refuz din partea unui om nu inseamna ca toti or sa faca la fel, ci ca acea persoana nu a vazut in tine ce-i mai frumos, dar tu nu trebuie sa iti pierzi increderea si sa te simti la pamant.Lucruile se indreapta, daca le oferi si ajutor e minunat.Trebuie sa faci orice simti ca te ajuta oricat de absurd ar suna, sa iesi sa te plimbi, sa vezi natura, bebelusi, animale, sa iti gasesti momente de liniste si relax.Totul e trecator

Ai ochii umflaţi? Atunci nu mai da cu capul! Dă şi cu pumnul, cu picioarele.
În altă ordine de idei, o să-ţi treacă!
Te-ai gândit că poate tu eşti problema şi nu cei din jur?
Salut.

Motivul e faptul ca nu te cunosti deloc
Si atunci cand nu te cunosti tinzi sa apelezi la altii.Asta e inceputul sfarsitului.Cand te legi de alti si cauti in ei ce tu deja ai dar inca nu iti dai seama
Sa nu plangi pe umarul cuiva atat timp cat inca ai capul pe umeri.In ziua de azi, pana si umbra ta e un dusman

Va multumesc tuturor din inima, nu am cuvinte de multumire, dar credeti`ma! imi cunosc sinele, chiar foarte bine!

@Mihai, intresant punct de vedere
Esti psiholog?

@Mihai, si eu mi-am propus multe chestii umanitare si principala ar fi sa vad bunatatea din oameni.Doar ca am avut mult de cautat, iar la unii oameni m-am multumit sa ma retrag cu coada intre picioare.Si mie imi place sa studiez oamenii, dar prefer sa pastrez concluzile pentru mine.Nu e deloc flatant pentru unii sa afle ca felul cum merg spune multe despre felul lor de a fi.Sau felul in care isi tin mainile sau cauta cu ochii o persoana
Sunt niste fenomene destul de intresante de urmarit
Nu sunt un om sociabil.Si probabil nici nu vreau
Vraja se rupe atunci cand "subiectul" intra in vorba cu mine
Oamenii sunt unica mea sursa de inspiratie atunci cand scriu. Le imprumut calitatile si defectele aparante si creez niste personaje atipice acestei lumi
Nu sunt chiar un bun prieten, nu vreau sa ma atasez prea tare de oameni, pentru ca stiu ca arma lor letala e imprevizibilitatea
Cel mai mult si mai mult imi place sa stabilesc unicitatea unui individ in grup doar privindu-l.Reconstituirea trecutului unui strain e probabil mai palpitanta decat orice carte sau film
Dar si reversul monedei e nasol.Atunci cand sunt citita de cineva nu-mi prea convine, pentru ca am senzatia ca sunt slaba, ceea ce uneori e adevarat.Am exersat mult sa-mi stapanesc emotiile in timp si acum totul e robotizat; pot foarte usor sa-i fac pe altii sa rada si cand ajung acasa in intimitatea camerei mele sa plang
Deci da, am doua fete.Si habar nu am care e cea adevarata.Imi vine aiurea sa primesc ajutor de la cineva.Sau sa cer iertare(asta e probabil cel mai greu) indiferent cat de mult am gresit.Si asa, am pierdut multi oameni de calitate
Si probabil inca voi mai pierde

@Mihai, tu ai dreptate din multe puncte de vedere. Dar eu sunt mai buna la teorie decat la practica.Nici nu mai stiu de cate ori am exersat in fata oglinzii cum sa-mi scuze si cand am ajuns in fata persoanei respective mi-a pierit curajul.Eu ma exprim excelent in scris, un pic mai greu in realitate.In plus, nici nu am fost invatata sa-mi exprim sentimentele, si e egoist sa astepti din partea altora sa-ti ghiceasca sentimentele pentru ca nu toti sunt asa empatici
Dar in schimb am avut mereu pretentia ca din moment ce eu ma port frumos cu tine, sa fiu rasplatita la fel.Si nu s-a intamplat asa. Oamenii ataca fara motiv, din senin.Asta e una dintre cele mai mare ciudatenii ale lor.Si m-as bucura sa fie vorba de atacuri fizice, alea sunt scuzabile, ci de cele morale, de razbunare, de forma cruda a inteligentei
N-am inteles si probabil nu am sa inteleg niciodata de unde obsesia pentru viata altcuiva. Daca poti sa-l ajuti, fa-o si pleca.Nu astepta multumiri, astepti degeaba
Binele nu se face pentru a multumi un oarecare zeu, ci pentru a te multumi pe tine.Binele e atat de rar, ca a devenit subiect de basme de Craciun, fata de rau care e o constanta
Si pe langa toate astea mai este si certitudinea ca o sa apui probabil in momentul in care le-ai realizat pe toate.Pentru ce te mai zbati atunci? De ce acest joc incorect? Si mai ales, de ce nimeni nu te-a intrebat daca vrei sa-l joci ci pur si simplu te-a aruncat pe tabla de sah si ti-a zis "descurca-te"?
Si probabil te-ai descurca excelent daca ai fi unicul jucator. Dar nu esti.Si interactiunea cu alti jucatori te schimba, nu te cizeleaza.Incercand sa schimbi pe altii, te schimbi pe tine pentru ca povestile lor te marcheaza
Imi dau seama de asta la mine.Privind inapoi, imi aduc aminte de niste lectii de viata care nu mai stiu daca sunt ale mele sau altora dar le am atat de bine fixate in minte, si ma tem atat de tare de acele lucruri incat aceea frica ma paralizeaza uneori

Iar lipsa mea de curaj este epica.Cred ca si un soricel este mai curajos ca mineSi asta nu face prea bine pentru stima de sine, care si asa nu era la cote alarmante
Nu caut intelegere, caut sa ma inteleg pe mine
Si asta e greu
La un timp ma intelegeam.Acum bum, totul e haos, vad o mie de drumuri si stiu ca trebuie sa aleg doar unul, si ma intreg cate zeci de regrete o sa am cand nu o sa mai fiu

@Mihai.La tine e vorba de cunostinte acumultate in timp, pe cand la mine e vorba de pura intuitie atunci cand analizez oamenii.Intotdeauna am fost pe principiul :"Daca voi nu ma vreti pe mine, va vreau eu pe voi". Si sunt un om ciudat. Da, foarte.Imi plac oamenii sa-i privesc, sa le fac biografii in minte, sa ii ascult, dar imi vine sa fug in momentul in care imi dau seama ca ma atasez prea tare de ei.Nu suport despartirile, asa ca mai bine nu ma mai atasez deloc.Folosesc foarte rar cuvantul prieten, desi am oameni langa mine de 10 ani, care nu mi-au gresit decat rar. Ei imi stiu stilul:am venit, am vazut problema, m-am implicat in rezolvarea ei si am plecat inainte sa apuna soarele. Uneori regret ca nu l-am cunoscut pe Sherlock Holmes. El este unul din pilonii copilariei mele. E fantastica psihologia personajului, am recitit cartile de zeci de ori si mereu gaseam ceva nou
Iubesc interpretabilul si omul.Imi place sa analizez mai mult partea masculina. Mi se pare mai intresanta.As putea zice ca am o oarecare antipatie fata de partea feminina desi nu as putea spune exact de ce Probabil pentru ca nu ma regasesc deloc in modul lor de gandire
Cat despre schimbare... ea vine de-a lungul mai multor generatii.Doi nebuni nu au cum sa schimbe lumea, mai degraba lumea ii schimba pe ei.Inainte,era destul de usor sa mobilizezi masele intr-o actiune, acum oameni sunt reticenti cand e vorba despre schimbare
Si le lipseste cultura. Daca ar citi, ar intelege ce sens se pregateste sa ia lumea, cine va fi noul sef al ordinii mondiale si cum ne afecteaza pe noi acest fapt
Intotdeauna schimbarile morale sunt cele mai greu de facut. Temerile sunt greu de inteles, d-apoi de rezolvat. Iar daca lasi timpul sa treaca, s-ar putea sa te trezesti pe la 35 de ani, un om rece, neplacut, fixist si trist
As vrea sa ajut oamenii. Dar nimeni nu isi pune sufletul pe tava.Mereu imi prezinta doar o parte a povestii. Ori daca nu vezi tabloul clinic nu poti pune diagnosticul corect

Si adevarul e ca imi e dor de probleme altora.Acum,bang,toti sunt fericiti.Si nu e chestia ca nu-mi place, ar fi rautate pura sa zic asta, dar eu nu am material de lucru
Oamenii virtuali raman niste prezente fantomatice. Sfaturile mele sunt subiective.Pe cand, atunci cand vezi omul in fata, simti cum e gata sa cedeze, e altceva
Si nu poti salva pe cineva care nu vrea sa fie salvat, oricata bunavointa ai avea.Atunci cand esti pe un pod, si ai intentia de a sari, desi toti au fost langa tine, atunci e doar vina ta, abia atunci esti un las ordinar
Chestia e ca uneori oamenii astia striga degeaba ca nu-i aude nimeni.Depresia poate fi fatala, dar parintii lor sau prietenii nu stiu asta.Iti macina sufletul intr-un ritm necunoscut de nimeni, dar te impinge spre acelasi final
Si e pacat sa apari in viata asta asa vesel si apoi sa iesi ca un las pe usa din spate
Sute de oameni ar fi fost salvati daca un singur trecator s-ar fi oprit din drum.Ma uit in autobuz la fetele lor si pot citi sentimente mascate.Si cand ajungi acasa si iti dai masca jos ce se intampla? Nu tot tu esti pus fata in fata cu tine? Nu esti un fel de clovn?
Mereu mi-am dorit sa ma trezesc intr-o zi si am curajul sa le spun tutror ce simt, sa-mi cer scuze si apoi sa ma stiu impacata. Dar oamenii sunt mirati de aceste izbucniri de sinceritate si le contesta veridicitatea.Nimeni nu te intreaba de ce esti trist, in schimb toti sar pe tine cand vad ca esti fericit
Daca as putea m-as muta pe o insula pustie, fara sa ma uit o clipa inapoi

Frate, ati facut chat dintr o intrebare.

Sincera sa fiu cred ca asta no sa fie un raspuns pentru tine.in primul rand eu vreau sa-ti spuna ca sunt casatorita am 24 ani si nu stiu cei cu mine deo bucata de vreme adica de vreo 3luni simt ca nu mai am putere dea merge mai departe sincer ma simt rau de tot.nul mai supot nici pe sotul meu pe nimeni ma gandesc intruna de ce viata asta e asa.de ce? plang intruna si as vrea sa mor nu stiu de ce am starea asta de atata timp m-am saturat sa tresc simt ca tresc degeaba chiar daca am un sot simt ca nu-s fericita deloc

Imi pare rau cu duci o viata asa urata...Eu o sa incerc sa nu-mi "stric" viata grabindumi-o