O întrebare, pe care este bine să ne-o punem periodic cu toţii: Când vine vorba de sfârşit, va fi mai puţină suferinţă în lume, pentru că ai trăit sau pentru că ai murit?
Sau o variantă similară: Când vei înceta din viaţă, va fi mai multă suferinţă în lume sau mai puţină?

Ţin să-ţi reamintesc şi ţie, căci observ tendinţa de a uita şi de a nu citi comentariile precedente, că se ia în calcul toată suferinţa provocată, iar suferinţa animalelor non-umane nu e cu nimic mai prejos decât cea umană. Când se va trage linia, inexistenţa ta va aduce câtorva întristare şi milioanelor uşurare - căci va fi cu o gură, care vrea o bucată din ei, mai puţin. Asta, desigur, dacă nu te schimbi până atunci.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Mai, NOname, as vrea neaparat sa imi raspunzi la aceasta intrebare, care ridica inca o dificultate din partea veganismului: ce faci cand o pisica prinde un soricel, o lasi sa il manince, sau salvezi soricelul? Orice ai face, faci favoritisme, lasi pisica, omori soarecele, iei soricelul sa scape din labele pisicii, inseamna ca lasi pisica fara hrana. Deci, inca o povara pe greul veganismului. Ti-am zis ca mai sunt, si pe masura ce imi vin in minte, am sa ti le zic. Si de aceea mi se pare a fi veganismul ceva ireal, ceva scos din contextul realitatii. Si nu am de gind sa ma impovarez cu greutatile pe care veganismul le aduce.

Răspunde

Raportează

Evaluează

În timp ce tâmpiţii îşi pierd timpul cu dileme de genul şi cu băgarea beţelor în roţile altora, oamenii nelipsiţi de compasiune salvează nişte fiinţe nevinovate de la chinuri groaznice.

- Vai, ce răi mai sunt şi veganii ăştia! Ar merita şi ei arşi pe rug...

Răspunde

Raportează

Evaluează

Eu nu am zis ca ai merita sa fii arsa pe rug. De ar fi asa, de te-as considera, ca unii probabil, eretica, nici nu as mai vorbi cu tine. Dar iti accept punctul de vedere, si daca esti convinsa de ceea ce crezi, si cred ca esti convinsa, altfel nu ai face atita propaganda pe aici , atunci nu imi ramane decat sa te respect pentru ceea ce crezi, chiar daca eu cred diferit de tine, si nu sunt de acord cu tine. Fiecare e liber sa creada ce stie el ca e mai bine. Daca nu poti accepta asta, ma tem ca ai una din acele trasaturi pe care sectantii le au, si care zic ca doar ei detin adevarul, iar ceilalti traiesc o mare minciuna.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Nu confunda credinţele tale bazate pe basme cu realitatea! Faptul că animalele sunt chinuite şi omorâte, deşi nu este absolut necesar, reprezintă un adevăr, nu o credinţă, nu este rodul imaginaţiei mele. Faptul că este nedrept faţă de ele, la fel, este o realitate. Nu compara poveştile tale religioase cu suferinţa unor fiinţe nevinovate! Este o bătaie de joc. Ai măcar puţin respect faţă de ele!

Răspunde

Raportează

Evaluează

Am respect fata de acele animalute. Dar acel respect trebuie sa isi aiba locul lui. Asta tu nu vrei sa intelegi. E vorba de prioritati aici. Decit sa am grija de animale, si sa uit de oameni, sa fiu mare iubitor de animale, si sa fiu neglijent, sau poate chiar sa urasc oamenii, prefer mai bine sa fiu mai neglijent cu animalele, si sa ma ocup de oameni pentru a face lumea asta un pic mai buna. Degeaba animalele o duc bine daca militez eu pentru ele si reusesc sa abolesc cruzimea fata de ele, daca traiesc inconjurat de rautatea si ura oamenilor, de care nu imi pasa si nici nu incerc sa o schimb. Chiar nu intelegi ce zic? Ce faci tu e bine ca militezi pentru animalute, dar asta nu e totul, ar trebui sa o faci in aceeasi masura si pentru oameni. Si, cum ziceam, cand vine vorba de interactiunea dintre om si animal, omul trebuie sa primeze.
Credinta mea nu e bazata pe basme. Se vede cit de prost esti informata cu privire la credinta mea. O carte destul de stufoasa iti aduce argumente cu privire la existenta istorica si arheologica a lui Isus Hristos, adica iti prezinta marturiile celor ce au trait in acea vreme, si dovezile arheologice cu privire la acest lucru, incit e o prostie sa spui ca Isus nu a existat ca persoana fizica. Existenta Lui e dovedita mult mai bine decat a multor altor personalitati a antichitatii. Poti fi mult mai sigura de existenta Sa decat a multor lucruri invatate la lectiile de istorie.
O alta carte, al fel de stufoasa, scris de un avocat, ia intimplarile petrecute de Pasti, cu crucificarea lui Isus, inmormintarea Lui, si disparitia corpului (hai sa nu zicem invierea) Sau din mormint. E vorba doar de ce s-a intimplat, nu se adauga nimic. Se iau faptele de pe urma marturiilor existente, si din start se recunoaste ca au fost cazuri in lumea moderna cand au existat mult mai putine date si totusi judecatorul a trebuit a delibereze, deci cazul nu poate fi clasat din lipsa dovezilor. Se ia fiecare martor in parte, ca la un proces autentic, se cere parerea altor avocati, procurori, judecatori, se intoarce cazul pe toate fetele, se delibereaza si se ajunge la concluzia ca nu exista o explicatie naturala pentru absenta corpului din mormint dupa a treia zi de la rastignire. Mormintul gol e piatra de temelie a credintei mele, vietile schimbate in bine sunt esenta ei, pentru ca daca doar eu as zice ca Isus e viu si ca modeleaza viata mea, as putea fi considerat nebun, dar de cand a fost decoperit mormintul gol si pana acum, el a influentat milioane de vieti. Dar tu nu poti accepta asta, pentru ca nu vrei sa imi accepti argumentele, desi unele din ele sut asemanatoare cu ale tale in ce priveste animalele. Sa aduci ca argument faptul ca un animal a simtit ca va fi sacrificat, si eu sa aduc ca argument ca in fiecare situatie de viata, cand ma rog, Dumnezeu vine cu raspunsul la momentul potrivit, si e atit de clara chestia asta incit dupa ceva experienta de viata pot spune cand va actiona Dumnezeu, deci simt si eu ca acel animal momentul, si tu sa respingi argumentul meu, mi se pare ciudat, pentru ca e acelasi tip de argument, aceeasi tip de logica. Dar tu iei ce iti place, si dai la o parte ce te incomodeaza. Desigur, e mai usor sa ai grija de animale, sa militezi pentru ele, decat sa infrunti demonii oamenilor pentru a te face si a-i face mai buni. De aceea te inteleg.
Si nu cred ca nu iubesc animalele, atita timp cit unul din ciinii casei cand vin acasa vine fuga la mine si plonjeaza pe spate pentru ca ii place sa fie scarpinat pe burta de fiecare data de mine, iar cu ceilalti nu face la fel, sau cit timp nu pot taia mai mult de 4 gaini atunci cand trebuie taiate mai multe, pentru ca consider asta a fi un genocid , sau cand lipsesc de fiecare data de la taierea porcului, pentru ca nu imi place sa vad cum e chinuit. Am omorit acum vreo 3 ani un porumbel cu bicicleta, undeva in Timisoara unde e plin de porumbei si ei sunt obisnuiti cu oamenii ce trec pe linga ei, dintr-o chestie stupida, am vrut sa il feresc, el s-a ferit la fel, dar s-a tras chiar in fata rotii, am trecut cu prima roata, si aceeasi chestie stupida s-a intimplat si la a doua roata, incit, dupa aceea el nu a mai miscat deloc. Am mers citiva metri, si m-am uitat in urma, am mai mers, si iar m-am uitat, m-am oprit sa vad daca mai misca, si nu a mai miscat deloc. Il omorisem, dintr-o chestie stupida. De atunci nu mai trec pe bicicleta pe linga porumbei. Sau daca chiar trebuie sa o fac, o fac cu mare atentie. Si azi inca ma simt vinovat de ce am facut si nu imi pot ierta gestul. Daca eram cum crezi tu, ziceam: "Asta a fost sa fie!" si plecam mai departe, uitind de ce s-a intimplat. Iubesc mult animalele, dar mai mult vreau sa ii iubesc pe oameni.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Cine îţi impune să uiţi de oameni şi să-i urăşti? Eu sau veganismul sigur nu! Şi apropo, oamenii şi ei sunt nişte animale, deci veganismul îi include şi pe ei. Că tu refuzi să-l înţelegi şi îţi tot cauţi scuze, pentru a duce în continuare un mod de viaţă comod pentru tine, dar ultra egoist şi nociv pentru cei din jur, e partea a doua. Dar nu dă vina pe ceva ce nu înţelegi! Fii Om şi cu oamenii, dar şi cu celelalte animale! Chiar cer mult?

Dar faptul că preferi să fii ignorant la durerea majorităţii animalelor, pe care îi răneşti sau plăteşti să fie rănite de altcineva, spune multe despre caracterul tău. Tot încerci să-mi demonstrezi prin cuvinte că eşti mai bun decât pari, dar faptele vorbesc. Arată-mi prin fapte! Poţi? Şi nu mie, de fapt, ci ţie şi celor care suferă din cauza ta!

Răspunde

Raportează

Evaluează

Tu ai spus (cu tastatura ta ) ca, daca e sa alegi intre un animalut si un anumit tip de om, ai alege animalutul. Eu nu pot fi asa, chiar de ar fi si cel mai rebut dintre oameni, tot pe el l-as alege in favoarea animalutului.
Vrei fapte? Exista. Pot oricind sa iti dau zeci, sute de nume de oameni pe care i-am ajutat si care pot sa iti spuna cu ce. Iar daca nu pot sa ii ajut, macar empatizez cu ei. Asa a fost si aseara, cand pe metrou am vazut o femeie trista, al carei suflet aproape plingea, daca te uitai atent, puteai vedea asta. M-am uitat la ea intelegind ce se intampla, ne-am intersectat privirile de cateva ori, a inteles ca imi pasa, si ca empatizez cu ea, si pana sa coboare ceva s-a schimbat in fiinta ei. De fapt, nu plec de acasa decat cu un gind, si o ruga la adresa lui Dumnezeu: ca sa pot fi de folos cuiva cu ceva. Daca nu pot cu altceva, dar macar cu un gind bun, si o rugaciune. Citi oameni cu probleme am vazut si au avut asa parte de atentia mea! Si cei mai multi probabil s-ar fi bucurat daca ar fi stiut ca cuiva necunoscut ii pasa de problemele lor, si se mai si roaga pentru asta. Dar cu siguranta pot mult mai mult decat atit. Dar vezi tu, lucrurile astea nu se spun, caci trebuie facute in ascuns, nu trebuie sa ma bat cu pumnii in piept cu ce am facut, si de aceea ii poti judeca usor pe crestini vazind doar ce e la exterior, insa nebagind in seama ce fac ei de fapt. E ca un mariaj, tu de afara vezi doar ca cei doi se tin de mina, si e gresit sa judeci si sa spui ca nu e nimic intre ei, doar pentru ca ce este este in ascuns.
Dar, hai, zi ca sunt ignorant si rau. Nu ma deranjeaza. Daca cuvintele tale spun adevarul, trebuie sa ma schimb, insa daca nu e asa, sunt doar vorbe in vint, de ce sa le bag in seama? Cred ca inainte de a cataloga un om, ar trebui sa il cunosti mai intii. Insa tu preferi sa ai grija de animalute.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Dar de ce nu empatizezi cu cei pe care îi bagi în burtă? De ce nu empatizezi cu nişte fiinţe nevinovate, dezorientate, vulnerabile, terifiate, care nu ştiu ce şi de ce li se întâmplă, de ce le doare, de ce sunt chinuite, care nu se pot apăra, care nu ne pot spune prin cuvinte ceea ce le doare şi nu ne pot implora să ne oprim, care sunt ca nişte copii mici şi probabil merită cel mai mult înţelegerea, protecţia, empatia şi dragostea noastră? Pe ei de ce îi ignori? Nu te poţi considera puternic şi corect, când te iei de cei mai slabi. Eşti doar un alt bătăuş demn de dispreţ. Şi încă încerci să-mi dovedeşti că eşti bun... Nu eşti, oricât ţi-ai repeta-o şi oricât te-ai amăgi.

Bine se spune, îi tratăm pe violatori de copii mai frumos decât le tratăm pe nişte fiinţe nevinovate. Asta e despre tine.
Pentru mine, însă, toţi suntem egali, indiferent de rasă, sex, specie...şi când greşim conştient toţi trebuie să răspundem pentru faptele noastre în mod egal, fără favoritisme (gen "a, te-ai născut om, deci eşti de-al meu, deci pe tine te apăr, orice ai face, iar ăluia în patru labe, deşi n-a greşit cu nimic, îi dau un şut în fund şi îl trimit la abator"). Aşa cum un om de culoare nu are nicio vină că s-a născut cu o anumită nuanţă a pielii, considerată de unii inferioară, aşa nici un animal sau altul nu are vreo vină că s-a născut într-o diferită specie faţă de cea considerată de cei "la putere", de tiranii Pământului, superioară.
Dar ştii ce, nu mă mir, nu de ieri, de azi aţi început să discriminaţi cu Biblia în mână.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Exista prea multa suferinta in lumea asta printre oameni, ca sa mai am timp si de animale. Si asa, fac prea putin in comparatie cu ce as putea sa fac, sau cu tot ce ar trebui facut ca suferinta oamenilor sa fie data la o parte.
In plus, fac si eu parte din ecosistem, ca si lupul de care ziceam, sau pisica care maninca soricelul, orice ai zice, am nevoie de proteina din carne. Adevarul e ca un stil de viata alimentar echilibrat consta si in asta, orice ar zice veganii. Iar la mine as putea spune ca e un caz si mai special, am trecut prin probleme serioase cu sanatatea inainte, si am nevoie de carne, orice fel ar fi ea. O zi fara carne, si gata, ma si simt rau. De aceea imi suplimentez alimentatia cu carnitina, o proteina care se gaseste doar in carne, si care ma ajuta sa nu depind atit de mult de carne. In sensul asta, eu te-am intrebat: daca ai avea de suferit pentru ca nu maninci carne, ai mai milita pentru animale? Adica, in locul meu ce ai face? Ai sta sa iti fie rau, si pe zi ce trece din ce in ce mai rau, pana ajungi la momentul in care din cauza durerilor mari si insuportabile te gindesti la sinucidere? Mie asa mi s-a intimplat. Si nu mai am de gind sa ajung acolo. Tie probabil tie usor, cu o sanatate de fier sa maninci in stil vegan. Dar oare daca ar fi sa iti sacrifici sanatatea si viata pentru animale, ai face-o? Sau le-ai minca si tu, cu respect, dar le-ai minca? Chiar as vrea sa imi raspunzi la aceasta intrebare.
Un violator nu ajunge sa violeze din start. Trece prin mai multe stadii pentru a ajunge pana acolo. Viata uneori e extrem de nefavorabila cu noi. Inainte de a judeca un violator de copii, ar trebui sa vezi ce a fost in viata lui de a ajuns asa. Vei descoperi mai mereu probleme serioase acolo. Si ideea e ca, oare citi nu ar deveni ca el trecind prin aceleasi probleme? Nu incerc sa ii disculp, insa natura umana e foarte slaba, e destul sa treaca prin niste probleme mai serioase, si ajunge sa aiba niste divagatii de la normal pe care noi le condamnam, dar nu stim ce a dus la acel lucru. Si, atita timp cit si pentru un violator de copii exista sansa de indreptare, ca sa devina un om bun, eu trebuie sa ii acord credit, pentru ca si mie mi-a fost acordat credit si am fost ajutat sa devin mai bun.
Suntem noi tiranii Pamintului? Nu as crede. Mai degraba insectele sunt. Apropo, cu ce te pazesti vara de tintari? A, nu o faci, pentru ca in orase stropesc altii cu insecticide, omorindu-i, Dar asta pe tine nu te deranjeaza, odata ce in joc e confortul tau. Ori nu sunt si insectele animalute? Mi-ar place enorm sa imi raspunzi la intrebarea asta: cum te pazesti tu de insecte fara a le omori, pentru ca ele ne invadeaza totusi spatiul? Da-mi un exemplu concret.
Hai, baga iar "eronat" si "nefolositor". Dar daca consideri asa raspunsurile mele, de ce mai raspunzi la ele?
NOname, ai tu grija de animalute. Cineva trebuie sa faca asta in lumea asta, si poate asta e scopul tau, pentru asta existi. Nu este insa si al meu. Exista prea multi oameni cu dureri pe care i-as lasa deoparte avand grija de animalute.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Bla, bla, bla, alte scuze, autovictimizări şi atacuri aiurea, alte eu, eu, eu...

Nu că ai merita vreun răspuns, dar de dragul ţânţarilor, să ştii că există plase pentru ţânţari, iar chiar dacă mă muscă 2-3, nu-i bai, îi las, că trebuie şi ei să se hrănească cu ceva, iar cu nuci şi legume nu pot, deci nu au de ales, cum avem noi, oamenii. Nici pe lup nu-l demonizez, aşa cum îţi închipui. Lupul n-are de ales, noi da!

Iar apropo de sănătatea ta, poate dacă n-ai mai mânca cadavre, fără care, chipurile, nu poţi să trăieşti, ai fi mai sănătos. Ţi-ai băgat o prostie în cap şi trăieşti cu ea fericit că ai o scuză. Nu ai!

Cât despre mine, cum spuneam, în ochii mei toţi suntem egali şi aşa cum n-aş tăia o bucată din bunica mea, chiar dacă asta ar însemna să-mi îmbunătăţesc sănătatea sau să-mi prelungesc viaţa, aşa n-aş tăia-o nici din văcuţa aia săracă sau din găină. Nu consider că viaţa lor este mai prejos de a mea.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Hai sa fim seriosi, lasi tu tintarii sa se infrupte din singele tau? Chiar nu ai da cu mina cand te-ar pisca, ai suporta durerea, si poate cand dormi mai bine? Sau, daca ai fi prin Africa, ai accepta sa te muste unul purtator de malarie, tu sa-l lasi sa traiasca, iar el sa te imbolnaveasca? Hai, zi! Faptul ca traiesti intr-o zona acceptabila e doar o chestie de sansa, in zona tropicala insa cum traiesc veganii, unde pericolele din partea animalelor sunt mult mai mari? Cred ca acolo, unde lupta pentru supravietuire se da intre om si animal, ai fi privita ca o ciudata.
Lupul nu are de ales, eu da. De ce sa aleg ceva ce i-a trecut cuiva cindva prin cap? Oamenii intotdeauna s-au hranit cu carne. Chiar mai mult, in vremurile preistorice aveau nevoie de ea, pentru ca ea iti da energie cum nici o planta nu o face, si atunci omul, care depunea mult mai mult efort fizic ca acum, avea nevoie de acea energie. Dar nu are rost sa aduc argumentul arheologiei, care spune, pe baza dintilor (care se tocesc intr-un fel cand maninci carne, si in alt fel cand esti vegan) ca stramosii nostri erau mai mult carnivori, pentru ca, desigur, raspunsul va fi catalogat ca "eronat". Dar hai sa facem un test. Fa tu ce fac unii in constructii, sau ce fac manipulatorii de marfa timp de doua-trei saptamini, si traieste tu doar cu soia, griu, ovaz, orez, si celelalte. Chiar crezi ca se poate? Daca tu faci munca de birou, poti trai ca vegana, dar as vrea sa te vad in conditii de efort intens, care iti consuma toate energiile, si te fac fie sa renunti la job, fie sa te pui sa te hranesti consistent.
Cit despre mine, nu e o prostie ce mi-am bagat-o in cap. Chiar a existat o perioada cand nu am mincat cadavre, si, hai sa fiu rau acum, daca vrei sa stii, nevoia mea de carnitina acum se trage de pe urma acelei perioade. Si e normal, depuneam un efort foarte intens, si am cedat fizic, pentru ca eu, fost sportiv, sunt ca o masina sport, la cei 2.02 m ai mei, pot depune efort pe termen lung, dar si dezvolt o forta peste medie, care si cere energie, la fel ca o masina sport, care consuma mult, dar si face ce nu face nici o alta masina. Asa ca, s-ar putea ca experienta mea sa contrazica ce zici tu, si poate de aceea si sunt eu atit de impotriva.
In ochii tai, toti suntem egali. Oare? Spui asta in ce priveste animalele. Dar daca nu e asa? Oricum, tu vezi egalitate inre oameni si animale, dar faci diferente intre oameni, neacceptindu-i pe cei de un anumit tip. Chiar crezi ca asa e corect? Se zice ca si Hitler isi iubea ciini si era mare iubitor de animale.
Hai, sa ai pofta la cina ta vegana!

Răspunde

Raportează

Evaluează

Aşa şi ţâşneşte iubirea din tine...

Cu alte cuvinte, ţi-ai mânca şi soţia, dacă nu ai avea alte animale prin preajmă, pentru că nu poţi trăi fără cadavre, iar pentru comoditatea şi supravieţuirea ta eşti în stare de orice. Asta se deduce din tot ce ai debitat până acum.

Cum am mai spus, pe ăia din peşteri, care nu aveau încotro, îi mai înţeleg, dar pe ăştia de azi, care au mii de informaţii şi opţiuni şi pretind a nu fi nişte sălbatici, nu pot, chiar nu au nicio scuză.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Cred ca inteleg cum de ai putut pune "eronat" si "nefolositor" la raspunsurile mele. Oare ai citit ce am scris eu? A, nu merita sa pierzi timpul cu asta, nu ?
Cred ca nu ai inteles nicidecum ceea ce cred eu. Totul este posibil, pana la om. Pot sa ma folosesc de orice, dar pe om trebuie sa il iubesc. De aceea renunt la un animal de dragul unui om. Deci, nu mi-as minca sotia. Desi, zic asta, dar in conditii dificile descoperim ca una zicem, si alta facem. A fost un caz de accident aviatic in muntii Anzi, in Peru, iar cei ce nu au murit, au supravietuit, si au scapat pentru ca au mincat din cei ce murisera. Deci au dat dovada de canibalism. Ca si cazul deja pe care ti l-am adus in discutie, de femei ce in epoca antica si medievala isi mincau copiii de foame, cetatile lor fiind asediate si astfel mincarea lipsea cu desavirsire. E usor acum, cu burta plina, sa zic sau sa zici ca nu as minca ceva dupa o foame de doua saptamini de zile. Abia cand ajungi acolo iti dai seama de ce esti in stare. Daca ai principii sau cedezi in fata lor si faci lucruri pe care nu ar trebui sa le faci. E de condamnat ce au facut victimele acelui accident? Poate ca da, dar acest lucru poate sa il faca doar cineva care a trecut prin ce au trecut ei atunci. PIna atunci insa, nimeni nu are ce sa zica, pentru ca nu stie cum va face el in aceleasi conditii. Vorba lui Isus, cand o femeie adultera a fost prinsa si condamnata: "Cine este fara pacat, acela sa ridice primul piatra".
Nu mai trebuie sa imi dai "eronat" si "nefolositor". Imi bag singur calificativele astea, ca sa nu te mai obosesti tu.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Vezi, NOname, in incercarea mea de a fi mai bun, acum 5 minute aproape ma certam cu sotia mea ca nu voiam sa omor micul paianjen ce se plimba frumusel pe peretele de deasupra patului. Pe bune! Dar, daca am ajung sa ma cert cu sotia mea pentru un paianjen, chiar devin eu mai bun? Sper ca intelegi ca pentru mine prioritatile sunt deasupra orice, pentru ca asa mi se pare cel mai normal. Sotia mea mai intii, apoi ceilalti oameni, si abia apoi animalele.
Dar, cum si animalele au nevoie de sustinatori, pentru ca recunosc ca multi se poarta intr-un mod crud cu ele, esti tu, si altii ca tine, care lupta sa le apere pe ele. Si, uite asa, toate sunt bune si frumoase !

Răspunde

Raportează

Evaluează

Du-te pe la ferme şi abatoare şi spune celor de acolo cum toate sunt bune şi frumoase!

Parcă era "iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi!" ("aproapele" fiind şi animalul non-uman) şi "ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face!" (deci inclusiv animalului non-uman, aşa e corect).

Nu-ţi spune nimeni să nu-ţi iubeşti soţia, dar dacă te îndeamnă la crimă, nu înseamnă că trebuie să te supui. Pe mine nici cea mai iubită persoană din lume nu ar putea să mă oblige să omor aiurea un animal (poate doar ca să-l scutesc de suferinţă). De fapt, dacă ar încerca să o facă, puţin probabil să-mi fi fost iubită.
Cât despre soţia ta, doar nu o s-o arunci la gunoi, educ-o! Asta, desigur, după ce vei fi şi tu mai educat.

Nu spera că alţii vor salva lumea în care trăieşti! Implică-te şi tu, că paraziţi, care stau pe margine şi comentează, sunt destui!

Răspunde

Raportează

Evaluează

Apropo, mă uit acum la "Hitler's Children" http://youtu.be/q2O9WB8MRMc cum spăla el creierele fragede, făcându-le să creadă că e adevărat şi corect ceva ce a fost departe de a fi just. Îi programa să fie nişte monştri, indiferenţi la suferinţa celor consideraţi de el inferiori. Îi seta să nu simtă milă faţă de acele fiinţe, să nu-şi pună întrebări, etc.
Exact aşa a făcut cu noi societatea şi liderii ei de-a lungul timpului în ceea ce priveşte animalele non-umane.
...şi te împotriveşti acum, când încerc să te scutur puţin şi să te trezesc la realitate, pentru că puterea programării este mult prea puternică şi trebuie să lupţi serios cu ea, ca să scapi. La fel e şi în cazul soţiei tale. Nu spun că e o needucată, dar a fost educată într-o manieră greşită, ca şi cea nazistă, de aceea vede lucrurile distorsionat.
Informarea corectă, autoeducare şi trezirea simţurilor la viaţă (ca empatie faţă de animale) sunt cheile spre eliberare de la aceste doctrine barbare, care ne-au fost forţat înrădăcinate în creiere secole la rând.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Daca e dupa programare asupra creierului, am fost invatat de bunicii si parintii mei sa iubesc animalele. Iar daca e sa ma iau dupa programarea animalului din mine, a corpului, si asta e in favoarea mea, ti-am mai zis, inca din vremurile preistorice oamenii au mincat muschiulet.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Cind am spus ca sunt toate bune si frumoase, am pus un zimbet acolo, nu l-ai vazut? Glumeam, nu are cum sa fie totul bine si frumos in lumea asta.
"Aproapele" e omul de linga mine. Apoi, pisica, ciinele, etc, etc. Nu intelegi ca e vorba de prioritati?
Pe sotia mea nu trebuie sa o educ. Ea iubeste animalele mai mult, mult mai mult ca mine, e undeva intre mine si tine. Odata, pe autobuzul cu care mergem la Bucuresti a dat de o viespe, a reusit sa o bage intr-o cutiuta, si a tinut-o in mina cu grija ca la coborire sa ii dea drumul sa fie libera ! Avem animale de curte, are grija de ele ca de copiii ei si le iubeste mai mult decat mine, incit cand trebuie taiate, ea nu poate sa o faca. Insa asta nu o opreste, odata taiate fiind, sa manince din carnea lor .
Si, daca e sa ma implic in salvarea lumii, nu o voi face pentru animale, omul are nevoie la fel de multa de salvare, si pentru el voi lupta.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Ciudată iubire mai aveţi voi. Oare ura atunci cum o manifestaţi? Sper să nu mă iubiţi vreodată.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Daca exista iubire, trebuie sa existe si ura? Sau iubirea inlocuieste ura? Nu mai stiu ce este ura, de cand sunt credincios, nici resentimentele, nici orice altceva de genul acesta fata de cei din jurul meu. Am avut parte chiar si de un test, fata de cineva din familie. Mi-a aruncat toate lucrurile personale, ma fura cu diferite pretexte la banii de chirie ce ii am de pe apartamentul de la Timisoara, a pus gresie si faianta exact cum nu imi placea, desi stia ce as fi vrut, mai mult, a pus-o fara ca eu sa stiu, cu straini, cand eu ani de zile am lucrat in amenajari interioare, si, culmea, cand am mers acolo, a mai si pretins sa platesc manopera (asta e doar una din fazele urite facute)! Atunci era sa cedez, si sa ma infurii urit de tot, dar, am trecut peste. La urma urmei, iubirea trebuie sa invinga. A fost mai apoi o lupta cu mine insumi ca sa nu ajung la ura si resentimente, caci erau lucruri prea grele facute, si de cineva apropiat (daca ar fi fost un necunoscut, ar fi fost mai usor), dar acum a trecut. Am renuntat la apartament, subiectul discutiilor, si lucrurile au reintrat in fagasul normal. Deci, pot spune ca ura nu isi are loc in inima mea.
Eu sper sa te iubesc vreodata.
Sa ne intalnim in caz de calamitate, tu sa protejezi un animalut micut, iar eu sa stau linga tine si sa am grija sa nu ti se intimple tie nimic (si implicit animalutului). Si dupa, cand sa facem cunostinta, tu sa zici: "Eu sunt NOname de pe TPU" iar eu sa zic: "A, eu sunt Cristi202!" si sa ne bucuram ca ne-am intilnit.
Dragostea incepe de la lucruri marunte. Facute zi de zi apropiatilor nostri. Totul e sa vezi nevoia, si sa o implinesti. Sa dai o mina de ajutor, sa spui un cuvint de incurajare, de imbarbatare daca e cazul.
De aceea imi si place TPU, ca aici pot face gesturi din astea, poti da un raspuns care sa insemne mult pentru cel ce are nevoie de el. Si am observat ca si tu faci foarte bine lucrul asta. Si nu cred ca nu ai vrea sa te iubesc vreodata. Adica sa ajung sa vad ceva ce ai nevoie si eu sa te ajut sa ajungi sa ai acel lucru. Nu cred ca ti-ar displace acest lucru. Sau, daca chiar nu ai nevoie de nimic, sa iti ofer cateva momente superbe in viata pe care sa nu le uiti niciodata (inainte de nunta, am trecut cu sotia mea printr-un moment extrem de dificil, in care era aproape sa ne despartim, dar ea a privit in urma si a zis ca nu merita sa ne despartim pentru ca exista atit de multe si atit de frumoase momente avute impreuna. Si uite ca anul acesta avem 10 ani de casnicie, si au venit si alte momente frumoase, si altele urite, dar am trecut prin ele iubindu-ne)

Răspunde

Raportează

Evaluează

Nu ştiu, pentru mine iubirea şi faptul de a ucide şi a mânca pe cel, pe care pretind că îl iubesc, sunt incompatibile. Se cheamă "ipocrizie".

Răspunde

Raportează

Evaluează

Unii, de fapt cei mai multi, nu considera ceva anormal a iubi animalul ca mai apoi sa il maninci. E o vorba, "dragostea trece prin stomac" . Stiu, nu ar trebui sa fie asa, dar asa este. Si, intr-un fel, iti dau dreptate, nu ar trebui sa pretindem ca iubim animalele, cand de fapt noi le mancam. Dar, de mult timp deja, am descoperit ca omul e o fiinta tare ciudata uneori. Si nu stiu daca e vorba de ipocrizie aici. Cei mai multi ar spune: "Mai, animalutule, esti tu frumusel, imi placi enorm, dar trebuie sa traiesc si eu din ceva." Cam asta e gindirea omului, o gindire primitiva, e adevarat, dar deocamdata nu putem mai mult, poate ca inca omul preistoric isi arata coltii prin noi .
Oricum, cu un lucru sunt cu totul de acord: cruzimea fata de animale nu trebuie sa existe. Chiar daca le ucidem pentru a le minca, asta trebuie facut rapid, ca animalul sa nu sufere. E vorba de respect totusi fata de el.

Răspunde

Raportează

Evaluează

"Cam asta e gindirea omului, o gindire primitiva, e adevarat, dar deocamdata nu putem mai mult, poate ca inca omul preistoric isi arata coltii prin noi"

Vorbeşte doar pentru tine, te rog, cât timp, în mod evident, există nenumărate excepţii!
Cât despre "dar trebuie sa traiesc si eu din ceva", tot ignori faptul că în zilele noastre omul poate trăi fără a ucide şi a mânca bietele animale. La fel, drept dovada ai milioane de persoane care o fac, deci nu e imposibil.

"dragostea trece prin stomac"

O glumă super sadică şi de prost gust.

"E vorba de respect totusi fata de el."

Nu văd nici iubire, nici respect într-o crimă şi nici în atitudinea ta. Probabil nu sunt suficient de sucită.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Eu vorbeam la general. Tu, desigur, esti exceptia care confirma regula .
Chiar pot trai oamenii fara animale? Chiar poate minca lupul verdeturi ? Si daca suntem structurati genetic sa fim omnivori? Atunci nu e ceva cit se poate de natural sa mincam si noi animale, asa cum ele se maninca intre ele, omul, biologic vorbind, tot animal fiind, mai ales daca presupui ca sa trage din maimuta. De ce vrei tu sa il scoti din ecosistemul in care se afla cu celelalte vietuitoare, si care zice ca oricine poate minca pe altcineva? A, aici am un argument in favoarea creatiei, caci tu aduci inainte de orice constiiinta fata de animale, insa asta nu tine de sistem, ci e ceva dinafara lui, si de aceea eu consider ca omul e mult mai mult decat un animal. Tie constiinta iti spune ca nu e corect ca omul sa manince animale. Insa de unde e ideea asta? Nu oarecum dinafara sistemului in care omul traieste impreuna cu animalele, si in care e "care pe care"? Si atunci nu am eu dreptul sa spun ca mai exista si altceva decat ce vedem in lume, ceva ce ne determina sa fim buni si iubitori, cu oamenii, cu animalele, insa acel ceva nu e deloc din lumea asta? Vezi, de aici porneste argumentul meu ca Dumnezeu exista. Si pe tine chiar nu te inteleg, pentru ca stiu ca nu crezi in Dumnezeu. Dar atunci trebuie sa crezi ca omul se trage din maimuta, si ca ii este permis sa manince alte vietuitoare, odata ce si alte vietuitoare fac la fel, omul facind doar si el parte din acel imens arbore genealogic al vietii de pe pamint, in care unii sunt ierbivori, altii carnivori, iar altii sunt omnivori. Si inca nu mi-ai dovedit ca omul s-a nascut ierbivor. Ti-am spus, arheologic vorbind, omul a mincat mai mult carne la inceputurile lui. Insa, daca crezi in Dumnezeu, atunci ai dreptate in ce priveste constiinta cu privire bunatatea fata de animale, si, mai mult, daca e sa te iei dupa creatie, acolo spune clar ca la inceput, omul minca doar plante. Deci, as vrea sa stiu pe ce pozitie te situezi, sau iei doar din fiecare ce consideri a fi adevarat sau ce iti place? Sa spui ca omul e facut sa nu ucida animale, e ideea creatiei, sa n-ai nici o problema in a minca carne, e ideea evolutiei. Pe care mergi tu? Nu inteleg, si de aceea cred ca convingerile tale nu sunt suficient de bine argumentate.

Răspunde

Raportează

Evaluează

E aşa un talmeş-balmeş în capul ăla al tău!

Spun că mi se rupe cine ce şi când mânca, spun că Astăzi putem să trăim fără să rănim animalele şi spun că trebuie să fii un sadist ignorant, ca să ai toate informaţiile şi posibilităţile de acum şi să continui să insişti să trăieşti şi să gândeşti ca un primitiv însetat de sânge.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Oare e talmes-balmes in capul meu? Ce mi-ai zis acum nu dovedeste asta, nu ai adus de fapt nici un argument. Dovedeste ca e talmes-balmes, daca e! Eu ti-am adus argumente pentru care e posibil ca, atunci cand omul maninca carne, desi ar putea sa n-o faca, totusi i se pare perfect natural sa o faca.
Si nu sunt insetat de sange. Chiar daca si acum am in memorie snitelele de pui pe care bunica mea mi le punea in sandwich la pachet pentru scoala. E ceva ce consider a fi perfect natural, sunt om. Sunt om-nivor !
Spune-le ideile tale socrilor mei, sau tuturor pensionarilor ce traiesc la sate, si care, datorita economiei proaste de la noi, se descurca in ce priveste hrana cu animalele din curte. Ia-le satenilor porcul, gaina, capra, si celelalte pe care le mai au, si ai facut o revolutie! Cred ca te-ar considera tare ciudata. Pentru ca ei din asta traiesc, altfel, ar face foamea.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Si inca nu mi-ai raspuns la intrebarile puse.
Dar, hai sa iti spun eu ce cred cu privire la originile veganismului. E vorba de traditiile orientale (India, Tibet), in care religia predominanta e panteismul, adica Dumnezeu nu e unic, si in afara creatiei, ci e parte din Univers, fiecare fiinta fiind o parte din marele Dumnezeu, adica tot ce exista e Dumnezeu, asta e ideea panteismului. Si, daca e sa crezi asta, atunci mi se pare perfect normal sa nu maninci animale si sa mergi doar pe vegetale, si de acolo a si aparut veganismul. Si iti zic mai mult, ca sa te vindeci de boli cu ajutorul veganismului, caci cica poti face si asta, trebuie sa tii cont de ying si yang, ying fiind plantele de la care consumam ce e sub pamint, iar yang fiind cele de deasupra pamintului. Dar e si asta o religie, care se manifesta practic prin yoga si alte forme mai mult sau mai putin cunoscute, care apeleaza la veganism pentru a avea rezultatele cautate (dezvoltarea personalitatii, pacea inimii si a minti, etc, etc). Daca vrei documentatie, am in spate peste 25 de ani de cautari, de informare. Deci, stiu cam cu ce se "maninca" veganismul.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Ei, dar acum ce e eronat la raspunsul meu, de mi-ai dat din nou calificativul asta? Hai, spune!
Se pare ca nu am partener de discutie. Cind e vorba de argumente, apare "ignorant", "ipocrit", "eronat", etc. Dar nu un argument serios cum ca omul a fost din inceputurile lui vegan, si un contraargument la faptul ca veganismul a aparut mai tirziu, datorita unei credinte religioase. Hai sa vedem, pe bune, care e istoria veganismului. Sa vedem, e doar o parere a unora, sau e un fapt de care omul trebuie sa tina seama.
Si multumesc pentru toate epitetele. Eu nu am sa ti le intorc, cum sigur ar face altii. Si daca prin asta ma dovedesc a fi ipocrit, pentru ca pretind ca iubesc si nu o fac, atunci asa sa fie, si nu mai am nimic de zis!
Sa ai o noapte buna!

Răspunde

Raportează

Evaluează

M-ai obosit şi plictisit maxim. Nu vezi că nu ajungem nicăieri? Tu filosofează, în timpul ăsta eu salvez nişte vieţi!

Răspunde

Raportează

Evaluează

Acum mai vii si cu pretextul oboselii . Pai da, nu ajungem nicaieri, daca tu nu imi aduci argumente serioase la ceea ce crezi.
Gata! Am terminat cu filozofia. Data viitoare las cruzimea fata de animale, veganismul, credinta in Dumnezeu, si toate subiectele cu privire la care nu suntem de acord deoparte, si te scot la o cafea, unde sa discutam si subiecte cu privire la care ne putem intelege. Ce zici de o cafea la Starbucks?

Răspunde

Raportează

Evaluează

Nu, mersi. Prefer o apă de izvor într-o companie plăcută.

Răspunde

Raportează

Evaluează

De unde stii ca as fi o companie neplacuta?
Toti cei care ma cunosc considera ca au in prezenta mea o companie placuta. Hai sa nu judecam oamenii doar dupa o discutie avuta pe un site pe net, OK?
Sa ai o zi faina, cu o apa de izvor buna!

Răspunde

Raportează

Evaluează

Draga NOname,
Iarta-ma ca revin.
Dar mi-a venit in cap o idee intersanta .
Tu esti impotriva uciderii animalelor. Dar iata de ce eu cred ca omorirea lor e justificata:
Stau la sat, si stiu cu ce se maninca cresterea animalelor. De dimineata pana seara, omul isi petrece cel mai mult timp cu asta. Se poate spune ca, animalele traiesc datorita lui. El le protejeaza, le asigura hrana, cand au probleme, sta linga ele. De multe ori, multe dintre ele datoreaza viata omului, ca a avut grija de ele. Sau pur si simplul fapt de a aparea pe lumea asta il datoreaza tot omului, atunci cand el vrea sa isi inmulteasca efectivele de animale. Deci, daca el da viata animalelor, si are grija de acea viata a lor, de ce nu ar avea dreptul sa o si ia?
Da, stiu, "eronat"!
Dar poate macar la intrebarea asta vii si tu cu un raspuns bine argumentat.
Sa fii iubita!

Răspunde

Raportează

Evaluează

Sper că n-ai copii, că dacă i-ai avea, după logica ta, ai avea tot dreptul să-i ucizi.
Mi-ar fi frică să fiu copilul tău şi să locuiesc cu tine în aceeaşi casă.

Pe viitor, când îţi mai vin astfel de idei geniale, scuteşte-mă!

Răspunde

Raportează

Evaluează

Eu nu am zis ca ideea mea e geniala. Doar ca e interesanta. Asta presupune si ca poate fi neghioaba (sotia mea stie cel mai bine cum e cand vorbesc de ceva "interesant").
Mama mea, cand o suparam, avea o vorba, care imi placea mult datorita tonului cu care era spusa: "Eu te-am facut, eu te omor!"
Problema ta e ca incurci oamenii cu animalele, ca ii pui pe aceeasi treapta, ti-a, mai zis asta. Insa una e cea mai buna prietena a ta, si alta e un zapacit ca mine, pentru tine, nu? La fel si in cazul animalelor si a copiilor mei, copii ar avea un alt statut fata de animale, ca si prietena ta in comparatie cu mine. Ei i-ai spune cum adesea isi spun femeile intre ele: "Iubita!", iar mie mi-ai zice: "Idiotule!"

Răspunde

Raportează

Evaluează

Probleme ai tu şi cu duiumul, dar ar trebui să te ducă mintea, ca să le înţelegi.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Am si eu, NOname, probleme cu duiumul, caci sunt om. Tocmai ce am dat un raspuns in legatura cu asta, ca oriunde merge omul, apar si problemele.
Ca ma duce mintea mai putin ca pe tine, asta poate fi adevarat, trebuie sa recunosc ca esti o tipa inteligenta si ca la ora asta s-ar putea sa am ceva mai putina minte ca tine, dar asta se poate schimba oricind, caci inteligenta tine si de anumiti factori.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Http://www.facebook.com/......460157917/

http://www.facebook.com/......003485096/

...suferinţa e suferinţă.
E mult mai amplă decât ne-am obişnuit să credem. O provocăm în N-şpe mii de feluri pe parcursul unei vieţi. Că o provocăm şi după câtorva, e relativ infim.
Eu una, încerc să compensez măcar cumva, deşi suferinţa provocată deja prin modul meu de viaţă, oricât de rău mi-ar părea, nu am cum să o iau înapoi, să o anulez. Important e ca măcar de acum încolo să fiu mai puţin distructivă şi să încerc să-i fac şi pe ceilalţi, pe cât mai mulţi, mai puţin abuzivi. Este singurul mod prin care pot să fac diferenţa, prin care pot să fiu un element pozitiv în natură, util şi să fiu pe plus, nu pe minus, cand se trage linia. Pentru mine una, este cumplit să ştiu că sunt cel mai mare coşmar al cuiva nevinovat, lipsit de apărare şi cu mintea de copil. Vreau să devin o speranţă, un aliat... (Ştiu. Eu, eu, eu... Dar poate aşa va fi mai uşor să se raporteze pentru majoritate.)

Răspunde

Raportează

Evaluează

Mai încearcă!

Răspunde

Raportează

Evaluează

Ok,cred ca nu ti-am fost de ajutor cu raspunsul.





ok, inteleg ca nu am raspuns bine?

Răspunde

Raportează

Evaluează

Nu există un răspuns "bun", doar unul sincer, poate. Problema e că nu ai înţeles pe deplin întrebarea. Practic, ăsta a fost şi scopul, să reflectăm asupra ei. Nu e deloc uşoară.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Ma rog eu ti-am raspuns sincer.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Unde am spus aşa ceva?

Tocmai, nu ţi-o pui, dar ar fi bine să o faci.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Cine pe lumea asta i pasa daca eu sufar ma refer la necunoscuti?

Răspunde

Raportează

Evaluează

Ai fi surprins...

Dar oricum, nu despre asta e întrebarea...din care fiecare înţelege puţin câte altceva, după capacitatea sa de gândire.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Eu sunt suprins de ipocrizia umana mereu, toata lumea isi urmareste propiul interes asta e adevarul, cand voi muri va fi atata suferinta ca cat am trait, nu a schimbat cu ceva existenta mea in bine sau rau, te rog lasa-ma acuma cu suferinta provocata de animale

Răspunde

Raportează

Evaluează

"Ai fi surprins..." Vrei sa spui ca " chiar iti pasa ca ray sufera? VAi ce dragut. I-as fi zis eu ca imi pasa de el dar al naibii ma are la ignore

Răspunde

Raportează

Evaluează