Realitatea face mereu parte din viata noastra, dar adevarul este ca fiecarui om ii place sa scape de sub normal, sa inceapa sa viseze, macar pentru o clipa. Daca incerci pentru un moment sa pleci, sa te duci undeva departe de real, sa asculti o melodie lenta si sa te gandesti, sa te uiti asupra vietii tale. Da, adevarul este ca unora nu prea le vine sa faca aces lucru tinand cont ca poate acel trecutul e dureros, iar cei care spun opusul, incerc doar sa se minta, sa uite sau eventual sperand ca asa cum trec anii, trec si durerile pe care le-am avut in trecut.Se insel! Noi trecem prin timp, nu timpul prin noi! Ce ne-am face daca am sta mereu cu gandul la servici, scoala, probleme, la gandul ca poate maine o sa fie mai greu ca azi? Incet, incet, viata ar pune amprenta pe noi. Nu ne dorim asta.Si daca stam bine si ne gandim, suntem liberi intr-o lume libera. Putem face ce vrem, fiecare e stapan viata lui.
Probabil m`am abatut prea mult de subiectul pe care voiam sa-l desfasor.
De ce nu visam la lucruri imposibile? De ce ne e frica sa mai visam la ceva frumos?
Si daca stam putin si ne gandim, avem macar dretul de a uita pentru un moment de tot. Sa ne scriem gandurile pe o foaie, sa radem cu prietenii si sa venim mereu cu idei noi pentru a ne distra, sa "numaram" stropii de ploaie, sau fulgii de zapada, sa facem forme din nori, sa punem nume la stele.
Stiu, acum vei spune ca nu mai esti copil sa faci toate aceste lucruri.Gandeste`te, in fiecare pers exista un copil, indiferent de varsta!
Hai sa uitam pentru o clipa de tot ce ne inconjoare, cum ar fi problemele(diverse). Haide, scoala`te din pat si uita`te pe geam si priveste tot ce e frumos.Amuza`te cum ca nu poti privi soarele.
Aaa, am uitat ceva, un lucru foarte important.Pe langa toate astea, iubirea, iubirea este un component care ne ajuta, face ca totul sa fie bine, frumos, si sa ne faca sa zburam.Totul se transforma in bine, doar datorita unei persoane.
Viata e asa frumoasa.Haide`ti s`o gustam din plin!
Multumesc celor ce acorda atentie acestei pagini.

Mda... tu esti indragostita lulea! baga funda repejor!

Foarte adevarat. M-a cuprins tot ce ai scris tu aici si m-a pus pe ganduri!''De ce nu visam la lucruri imposibile? De ce ne e frica sa mai visam la ceva frumos?'' Eu visez la un lucru imposibil...si e greu cand ma gandesc ca nu pot sa ajung acolo unde chiar imi doresc, sa am ceea ce cu adevarat vreau, sa lupt si sa vad ca lupt degeaba!

Problema e că suntem în secolul vitezei, lucrurile evoluează atât de repede încât nu avem timp! După ce ne facem munca de zi cu zi, constatăm că nu mai avem timp decât, poate, să vedem un film că suntem foarte obosiţi. Nu visăm deoarece ştim că ziua de mâine va fi ca azi şi ca ieri şi că vom prelua aceleaşi probleme şi vom avea aceleaşi griji care sunt prea puternice, par prea copleşitoare pentru cei mai mulţi dintre oameni. Sunt şi care îşi permit să viseze, de regulă cei fără probleme materiale şi financiare, paraziţii, dar noi oamenii de rând, prinşi în acest tumult al vieţii, al greutăţilor, nu ne mai permitem să visăm fiindcă în aceste condiţii nu ne ajută. Visarea ne face să ni se pară şi mai grea realitatea. Eşti în vârful piramidei când visezi şi după aceea cazi la baza ei - e prea mare distanţa, căderea e dureroasă. Este bine să ne permitem să visăm şi să ne refugiem pentru câteva minute în copilărie, într-o atmosferă de basm, acolo unde totul e posibil şi măcar acolo ne putem vedea visurile împlinite. Dar când ne trezim nu ne este bine.
În ceea ce priveşte bucuria pentru lucrurile mărunte, viaţa este făcută din lucruri mărunte şi este singurul lucru pe care îl putem face şi pe care chiar îl facem de fapt. Ne bucurăm când o persoană ne zâmbeşte, când primim o floare, când e vreme frumoasă, când copilul face primii paşi, când învaţă primele cuvinte, când ne cumpărăm un lucru pe care ni-l dorim şi cu care credem cel puţin, noi fetele, că ne completăm o anumită vestimentaţie ce ne place nouă, mai târziu ne bucurăm când ne cumpărăm o oală, un aragaz ş. a. m. d. Acestea sunt lucrurile mărunte ale vieţii, de care beneficiază toţi muritorii de rând. Şi este de preferat să ne bucurăm de aceste lucruri pentru că altfel nu ne mai bucurăm niciodată aşteptând marea minune.
De regulă, săracul dpdv material, îşi caută bogăţia în sentimente. Şi ai să vezi poate mai multe căsătorii din dragoste la oamenii săraci decât la bogaţi, cei din urmă având în faţă interesul lor de a-şi multiplica averea. La omul cu o viaţă modestă iubirea umple casa, ea este marea avuţie, precum şi cinstea, omenia. Certurile şi scandalurile există la toate nivelurile, dar şi la bogătaşi unde se plictisesc de bogăţie şi-şi fac de cap. Asta pentru că cel mai greu lucru de suportat de către oameni este monotonia de orice fel ar fi. Oamenii se satură şi de rău, dar se satură şi de bine.
Visăm în copilărie, în adolescenţă, dar pe măsură ce înaintăm în vârstă, uităm să visăm. Şi asta pentru că visarea nu se potriveşte omului matur şi înţelept. Omul înţelept chiar nu poate să viseze fiindcă ştie prea bine cum stau lucrurile. Gândeşte-te la un înţelept pe care l-ai cunoscut sau care ştii că există şi imaginează-ţi-l visând. Nu poţi. E prins prea mult în realitate. Ştie prea multe. Visarea înseamnă amăgire, până la urmă şi, înţeleptul nu se amăgeşte; pentru el e o pierdere de timp şi de energie.
Cine poate să viseze, să o facă dacă simte că îi face bine, câteodată ne face bine să ne imaginăm că am avea nişte lucruri pe care ni le dorim şi pe care nu le avem pentru că trăim totuşi o stare de bine, ne vedem împliniţi undeva.