Salut. Voi cum ați reușit să treceți peste pierderea mamei? Eu și cu mama mea am avut o relație formidabila. Am fost cei mai buni prieteni. Vorbeam despre orice și râdeam mult împreună. A trecut un an jumate de când am oierdut-o din cauza cancerului (in trei luni de la diagnosticare a murit). Muncesc, mai socializez cu colegii, fratele meu, dar când vin acasă, totul e pustiu. Doar amintirile au rămas. Parca mai ieri ii auzeam vocea prin casa sau beam cafeaua împreună pe terasă. E cumplit gândul că niciodată în viața asta nu o voi mai auzi sau vedea. Atât timp cât muncesc sau îmi văd de hobby -uri sunt ok, dar acasă, totul îmi aduce aminte de ea. Camera ei e pustie. (Vreau sa o redecorez și să schimb totul, nu sunt tâmpit sa păstrez totul așa cum e). Mă intrebam doar, cum a fost pentru voi? Cum ați trecut mai departe? Știți că se spune că durerea nu va dispărea niciodată, doar ne vom obișnui să trăim cu ea. Mulțumesc.
"durerea nu va dispărea niciodată, doar ne vom obișnui să trăim cu ea"
da, ai mare dreptate!
Răspunde
Trebuie sa treaca durerea in 6 luni! Daca nu trece are omul depresie, asta este chiar in cartea oficiala de psihiatrie.
Nu merge sa o tinem asa si sa ne umbreasca viata.
Se stie, si la bucurie mare si la un necaz mare, cam in maxim 6 luni (se poate intampla mult mai devreme) creierul echilibreaza neurotransmitatorii si te simti ca inainte de bucurie sau necaz.
Un creier sanatos, unu cu probleme ramane in durere mereu mai mult sau mai putin (daca ramai in bucurie e bine). Si cand ai durere mai mult sau mai putin, inevitabil iti afecteaza viata de zi cu zi, nu poti functiona normal asa.
Nu merge asa oricum. Ca tu nu ai durerea aia ca a murit mama in mod direct, tu ai durerea ca ti-au picat neurotransmitatorii care dau starea buna in urma mortii cuiva drag.
Creierul face ce trebuie si rezolva asta. Trebuie sa cunoastem si cum functionam, nu doar sa ne indopam de carte la scoala.
De ex daca moare cineva drag si urci neurotransmitatorii peste normal, ai sa fi mai fericit ca inainte. Nu iti vine sa crezi dar asa este.
Suntem masinarii biologice doar.
De ce crezi ca oameni diferiti reactioneaza diferit la acelasi necaz? De aia. Ca pica aia mai mult sau mai putin.
Unul se sinucide ca a picat examenul, altul zice "mda..sa vedem daca iau in toamna", e suparat asa si asa, altul e zen si zice "lasa frate ca nu conteaza, invat si iau, si daca nu iau viata merge inainte si asa".
Vezi?
Răspunde
" Mosotti: Trebuie sa treaca durerea in 6 luni! "
de ce TREBUIE? Si dacă trece in 4 luni? Dar in 7? Dar dacă nu trece deloc?
" Mosotti: oameni diferiti reactioneaza diferit " - cu asta deja, își contrazici singur propria afirmatie de mai sus!
Vezi?
Nu ma contrazic deloc, trebuie la general sa treaca in maxim 6 luni, e in manualul de psihiatrie la depresii.
Eu am dat exemplu ca sa scot in evidenta de ce la unii nu trece durerea, nu am zis ca e normal ca unii sa reactioneze rau si sa aiba durere mult timp sau mereu. Adica am dat exemplu cum se comporta cei cu probleme, gen suicid ca au pierdut un examen, etc.
Trebuie sa treaca in maxim acel timp! Altfel e depresie clinica. Daca trece mai repede e mai bine, e normal, dar nu invers.
Pai daca era asa sa stam cu o durere ani, ar fi murit specia umana la cat de grea era viata in trecut.
Ordonare:
După relevanţă
Răul nu vine niciodată când te aștepți și nici singur,încă o visez noapte de/după noapte,este foarte greu,apoi mi-a murit și tatăl, sănătos tun, și avea o dieta bogata în grăsimi avea totul perfect, la început eram frustrat că nu puteam găsi o soluție, ai grija de tine, aprinde o lumânare pe mormântul ei de fiecare dată când o vizitezi
RăspundeÎți mulțumesc foarte mult pentru cuvintele tale Ray. Așa am sa fac. Îți doresc numai bine.
Eu am trecut peste moartea bunicii cat de cat cam intr-o luna, viata merge inainte oricum ar fi. M-am ajutat si de o smecherie un tratament o luna care a corectat chimia creierului si mi-a luat durerea.
Este asa ca la programare:
1 - Avem necazul
2 - In urma la asta pica neurotransmitatorii gen endorfine sau serotonina
3 - In urma la asta ai durere. Fara pasul 2 nu se intampla nimic orice s-ar intampla.
Ca dovada ca daca nu exista pasul 1 dar exista 2 pur si simplu, ai aceiasi durere.
Eu am taiat pasul 2. 1 nu provoaca direct 3. Asa ca endorfinele si serotonina fiind sus la normal, 1 nu mai avea efect. Aveam asa o parere de rau dar atat.
Dupa o luna l-am scos, trecand de perioada critica eram bine si fara. Dar na, asta am facut eu ca-s mai trasnit, nu se face in general asa ceva. In mod normal in 6 luni trebuie sa-ti treaca, altfel se numeste ca ai depresie si ar trebui sa vb cu un medic psihiatru sa vezi ca spune.
Nu poti sta blocat in asta. Camera aia vezi ce faci cu ea, si daca o redecorezi sau nu, nu rezolva problema, conteaza sa iti treaca tie, cand trece o sa te duci in camera si nu o sa mai ai nimic.
Trebuie sa se schimbe starea ta, nu neaparat sa schimbi mobila din camera, poti sa faci dar nu asta e principal.
Am patit sa imi moara tatal, tot din cauza cancerului. Nu am baut noi cafele impreuna si nu prea am socializat asa de prieteneste, ca aveam 12-13 ani si el era plecat la munca pana atunci cam toata ziua. Insa tot mi-a fost greu in perioada aia. Pur si simplu te obisnuiesti dupa cativa ani. De la 5 ani in sus, nici nu mai simti.
Daca ai fost foarte atasat de ea, s-ar putea sa dureze mai mult, dar intr-un final, va disparea durerea, stai linistit. Tot ce poti sa faci acum e sa iti tii timpul ocupat si sa faci lucruri ce iti plac. Cam asta e situatia.
Îți mulțumesc frumos pentru răspuns. Cam asta incerc sa fac și eu. Mă țin ocupat, socializez, totul e ok (nu sunt depresiv). Mă gândesc că va dura o persoana mă voi acomoda cu situația de acum. Mi s-a recomandat chiar să vând casa (că sa nu îmi mai aducă aminte de mama). Nu mi se pare ok să vinzi așa în dorul lelii ceva, doar pentru că ești în perioada de adaptare după pierderea cuiva drag. Am fost mereu puternic în față celorlalți, dar știi cum e, când ești singur, îți poți permite sa fii și mai puțin puternic. Mulțumesc frumos.
Cu drag! Atunci cand esti trist, gandeste-te daca chiar crezi ca se va bucura mama ta, daca stai trist din "cauza ei".
Cu siguranta nu. Ea daca te-ar vedea, banuiesc ca ar avea pretentia de la tine sa fi fericit si sa iti traiesti viata asa cum iti place tie. Eu cred ca asa putem sa-i cinstim pe ai nostri cand trec in nefiinta. Sa fim mai buni si mai fericiti.
Eu asa m-am gandit dupa perioada de jelire, si mi-a mai luat o piatra de pe inima.
Te obișnuiești da,dar cicatricea rămâne,da nu vindecata complet ci cu recăderi, câteodată.
E bine sa nu te uiți la poze deloc,sa te muti din locul ăla daca poți,și te afectează.
Durerea niciodată nu o sa treacă daca tu ai iubito și ea pe tine! Suntem multi ca tine in aceeași situație pe aici.
Cred că hipnoza ajuta puțin și să nu fii singur,să eviți situațiile în care te afli singur.
Ai amintirile cu ea,alea sunt unice, sfinte și de neuitat! O vei avea mereu într-un colț a sufletului. Tot ce poți să faci e sa îți aduci aminte cu bucurie că ai avut o mama. Alții nu și-au cunoscut niciodată părinții, tu, eu am avut niste privilegii că i-am avut.
Alt stat pe care ți-l poți da; este sa te împaci cu situația și să te rogi pentru sufletul lor, și să dai de pomana câteodată.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
