Salut, vreau să încep încă de pe acum cu mii de scuze, deoarece urmează să scriu povestea mea și - mai mult ca sigur - va ieși o „carte de 100 de pagini". Trebuie să aveți „răbdare de fier" ca să citiți tot.

Sunt un băiat de aproape 22 de ani și încă de la inceput am fost o persoană care nu vorbește prea mult, retrasă, timidă, introvertită, mai sensibilă, probabil cu gusturi mai „ciudate" decât ceilalți (îmi plac mai mult pisicile decât câinii, nu fumez, nu mă droghez, nu merg în cluburi - am fost o singură dată în viața mea, dar nu vreau să mai repet experiența, nu sunt tatuat - nu prea îmi plac persoanele tatuate, nu prea beau alcool - doar la ocazii speciale un pahar de vin/șampanie, ascult cam orice gen muzical - în afară de manele, trap, populară, sârbă). La grădiniță nu vorbeam/interacționam cu nimeni. Nici la școală nu vorbeam până în clasa a 4-a cu nimeni. Prin clasa a 5-a am început să vorbesc cu 2 colegi (M și F) - ei m-au abordat.

Eu am făcut școala (clasele 1-8) la Nr.17 (Pitești).
În loc sa fiu dat la o alta școală mai bună din oraș, am fost dat acolo, deoarece era cel mai aproape de casă (în 5 minute ajungeam). Zic asta pentru că mi-am luat bullying între clasele 6-8 (eu nu le-am făcut nimic) și nu prea spuneam așa des părinților ce mi se întâmpla la școală (veneam acasă vânăt și ascundeam vânătăile ca să nu le vadă).

Numele celor 5 agresori (bully) de la școală - cei mai importanți: A, B, C, D, E.

A era un coleg căruia nu-i plăcea mai deloc cartea (era să repete clasa a 7-a), dar diriginta l-a trecut de fiecare dată. Era slab ca și greutate, dar cu toate astea, era "pasionat" de skanderberg (într-o zi mă pune forțat să mă duelez cu o fată la skanderberg și a câștigat ea, după care A îmi spune: „Bă da prost mai ești! Dacă până și o fată te face...") iar undeva prin a 8-a a început să se laude că are pătrățele și că poate ridica greutăți mari, chiar daca era slab. În altă zi, eram în pauză și mă așez în bancă cu M (el stătea singur în bancă) și mă trezesc deodată cu A langa mine, spunându-mi: "Marș de la banca mea, ACUM!". I-am zis că nu mă dau, iar el m-a amenințat că mă va bate. Și în alte zile, mă amenința că mă va bate, dar în timp ce voia să facă asta, era oprit de alți colegi. Când nu mai avea cine să-l oprească, mă lua de gât și îmi dădea pumni în cap.

B era un alt coleg căruia nu-i prea plăcea cartea.
La el, problema cea mare era de acasă, pentru că mama lui spunea că nu are ce să-i facă că așa face și acasă. Odată, când voiam să mă așez pe scaun, el încearcă să-mi facă o "farsă", trezindu-mă cu fundul pe podea, nu pe scaun. Altădată, mergeam liniștit pe hol și mă trezesc ca mă ia de gât și începe să-mi dea câteva capace. Sau într-o excursie când, în autocar, vazandu-mă că stau singur, în loc să mă întrebe dacă mai stă cineva cu mine, îmi dă un pumn pe umărul drept și îmi spune: "Dă-te bă!". Sau odată când stăteam la mine în bancă și mă trezesc ca mă ia de gât, mă pune pe podea și începe să mă lovească cu picioarele, iar mai apoi și cu pumnii. Timp de 3 minute a dat în mine fără un pic de milă. Stăteam înghemuit ca o minge de fotbal. O colegă o cheamă pe dirigintă și îi spune totul. În final, deși B a promis că o să vină cu mama lui la școală, nu a mai venit cu ea. Mă tachina aproape mereu. S-au luat părinții mei de el (dar și alți parinți ai altor copii - aparent avea probleme și cu alții). Uneori băgă o vrăjeală ieftină, că el doar se juca cu mine și nu se potolea, alteori își cerea scuze și se potolea maxim 2-3 zile, dar după iar începea.

Despre C: ca și greutate era cam dublu decât mine (eu aveam atunci aprox. 50 kg, iar el, aproape 100 kg). Nu a avut niciodată tată (locuia doar cu mama lui). Avea note destul de bune (pe alocuri puțin mai bune decât ale mele). La început (până în clasa a 5-a) nu a avut nimic cu mine (nici eu cu el). După aceea, a început să se poarte cam urât cu mine. Îmi dădea capace la urechi sau îmi dădea pumni la umăr, mă punea pe podea și mă lovea cu pumnii de parcă eram un sac de box și mai făcea mișto în anumite momente: veneam la școală cu nu știu ce îmbrăcăminte sau cu mâncare de acasă, etc. Daca îi spuneai mamei lui că se ia de alții, ea spunea: "mi-a mai creat și acasă probleme, dar nu pot sta tot timpul cu el că lucrez pe 3 schimburi". Dupa ce am terminat școala, am fost băgat pe un grup de WhatsApp cu colegii de la școală. De fiecare dată când mă vedea pe stradă (nu îl salutam niciodată și nici acum nu-l salut), C începea să comenteze pe acel grup. Eu nu scriam niciodată pe acel grup, doar citeam mesajele. De exemplu, odată m-a văzut pe stradă cu capul jos (prin a 9-a) și a scris pe acel grup: "Să nu va luați după X care merge cu capul jos pe stradă că sigur nu o să termine liceul". O fată scrie că: "Poate nu ne-am purtat frumos cu el". Fix în ziua în care am ieșit din acel grup (prin a 11-a), C scrie acolo:"X jucăm tenis de câmp ca fratii?". Eu nu jucam de fel tenis, dar el făcea în continuare mișto de mine. O oră m-am gândit ce sa fac. Într-un final, am ieșit din acel grup fara să scriu niciun mesaj.

Despre D: era și el o persoană cu mai multă greutate, dar nu cum era C. Avea aprox. 80 kg. Avea note bunicele și el (nu la fel de mari ca ale mele). Urla la mine că nu sunt portar bun (la orele de sport, de fiecare dată, eram ales ultimul, deoarece eram și încă sunt cel mai slab la fotbal și stăteam în poartă - apărăm mingea) sau că sunt un smiorcăit (mereu când plângeam facea mișto de mine) sau că nu știu să mă distrez. Îmi mai și dădea capace la ureche sau venea alaturi de A, B, C și E, fiecare mă lua de ce apuca (de mână, de picior) și mă amenințau că mă aruncă de la etajul 3. Cu o lună înainte de Evaluarea Națională (în clasa a 8-a) am venit cu tata la școală și, de față cu un sfert de clasă, i-am spus că mă "terorizează". Mă așteptam să mintă (cum făcea B de fiecare dată când era certat - că el doar se juca cu mine), dar în schimb zice: "A, scuze, n-am vrut". Și s-a potolit de tot. Mai venea la mine să mă întrebe la ce liceu vreau sa dau, ce jocuri mă joc, ce fac in timpul liber, etc. Nu a mai avut tupeul să facă mișto de mine din acea zi, spre deosebire de A, B, C și E.

Despre E: Era un elev mediocru la note și încă din clasa 1 avea mult tupeu. Îmi aduc aminte, prin clasa a 3-a îi spunea doamnei învățătoare: "Mă eu te sparg!". Iar învățătoarea spunea: "Dar ce tu crezi că eu sunt ghiveci de flori ca să mă spargi?". Prin a 4-a s-a bătut cu un coleg de era să-i scoată ochii. Mai mult ca sigur, părinții lui nu știau ce face el în afara casei în care locuia el. Zicea odată de față cu toți din clasă că fumează în ascuns sau că bea energizante. Vorbea și cu alții de la alte clase (în special din ghetouri - Războieni era cartierul in care stăteam eu și acolo erau și ghetouri). Prin intermediul lui, mă știa aprox. 15% din școală fara să-i cunosc eu personal. Unul dintre amicii lui m-a botezat "Chimichanga". Mergeam liniștit prin școală sau chiar pe stradă și mă mai strigă cineva "Bă, Chimi". Ulterior, și alții de la mine din clasă mă strigau așa, dar mi-au dat și ei alte porecle: cioară, colorici, negru, etc. (sunt puțin mai bronzat, dar NU sunt de etnie romă sau de altă naționalitate). Asta se întâmpla prin clasa a 6-a. E se bătea cu mai mulți, dar își mai lua de la alții bătaie (mai puțin de la mine - am incercat odată să ripostez, dar fără succes). Tot el mă lua de gât (îmi mai dădea și el capace) și vorbea ce vorbea acolo. Altădată râdea cu lacrimi de o poză cu mine sau o jignea pe sora mea: "Și vaca de soră-ta...". În a 8-a era cel mai înalt din clasă (1, 79 înălțime), dar era și slab (aprox.55 kg), dar avea puterea să lovească mingea tare (spre deosebire de mine - nu prea le am cu fotbalul) sau să dea în alții, dar mai ales tupeul să jignească alte persoane. Și după ce am terminat școala am avut probleme cu el. Cu câteva zile înainte de începerea clasei a 9-a mă trezesc cu un mesaj și o poză pe Facebook (pe vremea când foloseam - acum nu mai folosesc) de la el cu viitorii colegii de clasă din liceu și la ce clasă eram. Puteam să aflu și singur... Sau am trecut în vizită la școală eu și alți colegii în a 9-a - aproape de sfârșitul primului semestru - pentru a mai discuta cu profesorii. Fiind pe hol, E mă vede și mă ia de gât și mă întreabă diverse. În altă zi, eram în stația de autobuz; E mă vede așteptând autobuzul și îl văd că vine spre mine și mă ia din nou de gât și mă întreabă diverse (nu înțeleg de ce mă tot lua de gât). Pe grupul de pe WhatsApp, în a 10-a a aflat că am schimbat liceul. Chiar dacă nu a mai scris nimic, probabil gândea atunci "Bă dă prost l-a mai făcut maică-sa". Mai râdea de videoclipuri sau poze cu mine trimise de alți colegi. L-am mai văzut în a 12-a pe stradă, dar l-am ignorat (nici nu m-am uitat la el când s-a apropiat de mine).

Am luat la Evaluarea Națională 9, 6 la română și 6, 7 la mate (la subiectul 3 nu prea am știu nimic, iar la subiectul 2 am mai greșit câte ceva).

Cu tot cu media din clasele 5-8 (9, 35), am reușit să intru la un liceu la care nu credeam că o să intru vreodată (al 2-lea cel mai bun din oraș) cu media finală 8, 39, dar problema era că nu eram pe profilul pe care mi-l doream cel mai mult: mate-info.

LICEU (clasa a 9-a - Colegiul Național 1, profilul filologie): Am fost într-o clasă cu 20 de fete și 8 băieți. Din cauza timidității și a rușinii, nu știam cum să interacționez cu ceilalți (mai ales cu fetele), doar cu colegul de bancă (Ș) și, mai târziu, cu un alt băiat.
Mai eram întrebat de unii colegi de ce nu vorbesc.
Am avut o colegă (MR) care - trebuie sa recunosc - era foarte frumoasă (blondă cu ochi albaștrii), dar îmi era foarte rușine să vorbesc cu ea și care, pe parcurs, mă întreba mai multe chestii: "De ce nu vorbești?", "De ce stai încordat?", "Tatăl tău e arab?" (m-a văzut mai bronzat și probabil îi s-a părut că sunt de alta nație), "Mai ai frați?" (o mințisem că nu am, deși mai am o soră). Pe lângă faptul că era curioasă, era și mai curajoasă (nu injura față de alte fete, dar se descurca în viața de zi cu zi). Ea facea karate și se apăra de fiecare dată când era "atacată". Am făcut și eu karate in clasele 4-5 (am ajuns până la centura galbenă și încă am acel kimono acasă - nu l-am dat înapoi), dar nu m-a ajutat mai târziu când aveam să fiu bătut de colegii de la școală. La un moment dat, aflând că ea face karate, îi pun pe colegul de bancă (Ș) să-i spună că și eu am făcut acest sport (mie îmi era rușine). Profesoara de muzică m-a întrebat dacă MR era frumoasă, iar eu i-am zis că da. În pauză, MR îmi mulțumește pentru asta. Mai târziu aflu, prin intermediul lui Ș, că avea iubit.
În clasa a 9-a am avut note mult mai mici fata de clasa a 8-a, cel mai mult aveam probleme la geografie.
La geografie am avut o profesoară care m-a ținut minte tot anul (și m-ar fi ținut minte în continuare dacă rămâneam). Încă de la primele ore a început să asculte din ce preda ea, iar eu am fost prima "victimă". Prima dată nu i-am zis nimic. Zice: "ți-l trec în carnețel, dar data viitoare dacă vii din nou cu lecția neînvățată, ți-l trec direct în catalog".
Era vorba despre o notă de 2. Am avut noroc că în următoarele dăți nu m-a mai ascultat (a ascultat alte persoane - aproape la fiecare oră). Dar asta nu înseamnă că m-am descurcat mai bine la testele pe care le dădea ea. De exemplu, odată, la un test, aveam un exercițiu în care mi se dadea harta lumii și trebuia sa asociez coloana A (fluvii) cu coloana B (măriile și oceanele). Nu am făcut nici o asociere bună și când îmi dă testul verificat (am luat 4, 20 la acel test), scrie într-un colț: "Ești praf! Nu te-ai uitat pe hartă!". La o altă lucrare, aveam de făcut calcule și am greșit și îmi scrie tot într-un colt "Nu știi aritmetica!" și "Nu știi înmulțirea!".
Am avut noroc că nu m-a lăsat corigent (pe primul semestru am avut 6, pe al 2-lea semestru, 5) față de alți 7 colegi care au rămas pe primul semestru corigenti.
Era cam printre singurele profesoare (din ce am auzit) care trecea 1 în catalog, pentru că nu ierta persoanele care încercau să copieze.
Circula zvonul cum că ar avea probleme acasă cu soțul (nu știu dacă e adevărat), dar nu e exclus faptul că așa era ea ca persoană.
I-am zis și părinților despre această profesoară, au dus mai departe această informație unor cunoștințe de-ale lor despre ea.
Acele cunoștințe au zis că e ea o persoană mai rea și că o să vorbească cu profesoara să mă lase în pace.
Asta ar fi prima cauză pentru care am ales să schimb mai târziu liceul: profesoara de geografie.
A doua cauză ar fi faptul că am mințit foarte mult cu mai mulți colegi - regret că am făcut acest lucru.
Cu celălalt coleg cu care mai vorbeam, uneori mai discutam despre jocuri de pe telefon, alteori îl mințeam cu: "mi-a aruncat doamna profesoară de matematică o palmă când am salutat-o" - acest lucru nu s-a întâmplat. Am mintit colegii că nu voiam să merg la Balul Bobocilor, pentru că urma să mă operez la ochi (în realitate nu aveam nimic la ochi, iar în ziua aceea am stat acasă), sau că nu vreau să merg în excursie cu ei pentru că trebuia să merg într-o altă excursie.
O a 3-a cauză ar fi că m-am acomodat destul de greu cu colegii.
La o ora de logică, profesorul ne pune să discutăm între noi, adresându-ne întrebări de genul: "Ce îți place cel mai mult să faci?", "Unde ai călătorit până acum?", etc. Prima dată a trebuit să vorbesc cu o fată. Mă întreabă "Ce seriale preferi?", eu îi zic "Comedie, acțiune" (eu nu prea mă uitam de fel la seriale) și alte 2 întrebări, dar nu sunt sigur ce m-a mai întrebat, dar eu nu am întrebat-o nimic, mă uitam (cred că și ea se uita) la ceilalți care vorbeau destul de mult între ei. După ce am terminat cu persoana respectivă, am trecut la alta. De data asta un băiat. Și el m-a întrebat ce seriale prefer. Doar că el și-a dat seama că am probleme de comportament și i-am zis că da, ar cam trebui sa fiu mai îndrăzneț. Tot așa, am terminat mai repede decât trebuie cu întrebările - ne-am uitat la ceilalți cum vorbeau între ei. Am mai "discutat" cu alte 2 fete, aproximativ aceleași întrebări și tot așa, după ce am terminat, ne-am uitat la ceilalți cum vorbeau.
La finalul clasei a 9-a am dat de știre cum că vreau sa schimb și liceul și profilul (nu știu de ce am zis și liceu, dar profilul voiam neapărat să-l schimb).
Am fost probabil prost că am zis că schimb și liceul, deoarece în realitate, era mai bine aici (la Colegiul Național 1), deoarece a fost altceva față de școală și de celălalt liceu unde urma sa mă mut (Colegiul Național 2). Colegii erau mult mai buni față de ce am întâlnit până acum (e adevărat, mai erau și excepții), dar aia era, nu mai puteam întoarce timpul înapoi. I-am mai vizitat prin clasa a 10-a. Când m-au întrebat cum e acolo (la Colegiul Național 2), le-am zis că e mai bine (deși nu era - încă mințeam și uram asta).

LICEU (clasele 10-12 - Colegiul Național 2, profilul mate-info intenstiv informatică): Am reușit să intru la limită la mate-info la Colegiul Național 2, deoarece mai era o singură clasă liberă și aveam 8, 58 media din clasa a 9-a. Nu știam însă când trebuie să vin la deschiderea noului an școlar. Vine prima zi din clasa a 10-a. Mă duc la liceu și vad că mulți plecau spre casă (era 9:30), pesemne că deschiderea a fost mai devreme. Neștiind ce să fac, plec acasă. Acasă, tata mă sună să mă întrebe cum a fost prima zi acolo. Îi zic că nu am făcut nimic, că nu am găsit sala de clasă unde trebuia să învăț și nu îmi știam colegii. Foarte nervos, începe să-mi spună: "Ești belea, copile!" pentru că, da, nu am fost îndrăzneț. Cu ajutorul lui, am aflat tot ce trebuia să aflu.

A doua zi, intru în clasa unde învățam și mă pun într-o bancă unde nu mai stătea nimeni (prima bancă, la perete). Imediat ce m-am așezat, au venit mai mulți băieți la mine să mă salute - eventual să mă întrebe de ce nu am fost în prima zi, iar mai apoi a venit și șefa clasei la mine să mă bage pe grupul clasei, pe WhatsApp. Prima oră aveam informatică. Profesoara mă vede singur și îl roagă pe un băiat pe nume Richard (zis și Rici) să stea cu mine in bancă. Am stat cu el până în clasa a 12-a cu el în bancă. Rici era un băiat foarte înalt și era în formă (avea aproape 2 metri înălțime și făcea mai multe sporturi: înot, sală și karate), dar era foarte vorbăreț (nu prea putea deloc să tacă din gură). In pauză, el se ducea la "gagici". Mă bătea de foarte multe ori la cap sa vin cu el (eram foarte timid cu fetele). L-am refuzat de fiecare dată. Și când mergeam cu el pe stradă și vedea o fată singură care stătea pe bancă, mă punea să o abordez. Doar cu colegul de bancă mai interacționam (in timpul orelor - în pauză stăteam singur in bancă), în rest nu vorbeam cu nimeni. Eu doar ascultam ce vorbeau ceilalți în clasă. În continuare aveam note mult mai mici decât la școală. Profesorii erau mai slabi decât la Colegiul Național 1. Profesorul de mate (dirigintele) aproape m-a lăsat corijent în primul semestru din a 10-a (aveam 3 note de 4 + nota 4 în teză) și eram forțat să fac meditații cu el ca să trec (contracost). După 3 luni de meditații cu dirigintele (după am făcut meditații cu altcineva), notele au crescut cu 2-3 puncte (luam 6-7) și nu am mai avut după probleme până în a 12-a. La celelalte materii nu s-a pus niciodată problema de corijență, doar că luat note mai mici decât ceilalți din clasă. Lipsa de motivație își spunea cuvântul.

Partea bună era că nu prea mi-am luat bullying de la colegi. S-a întâmplat cu Rici care începea să mă strige după numele de familie (nu prea îmi placea când cineva mă striga după numele de familie), dar și „michiduță". I-am zis că mi-am luat bullying la școală. A zis că și el și-a luat prin clasa a 4-a: erau 3 băieți care l-au amenințat cu cuțitul. Nu l-a afectat deloc prin ce a trecut el, cum m-a afectat pe mine.
În mare, cam atât despre interacțiunea mea cu colegii după schimbarea liceului. Am mai fost întrebat eventual de 2-3 colegi de ce nu vorbesc, dar nu prea am știu ce să zic și m-au lăsat în pace. Am avut și colegi mai pretențioși (în special șefa clasei), dar și mai plini de bani.

În a 12-a am inceput sa fac meditații pentru bac (în afară de română). La informatică am făcut cu profesoară de la mine din clasă, iar la mate, cu o profesoară de la altă clasă. Problema cea mai mare a fost la informatică. Nu am înțeles mare lucru la materia asta. Mai bine zis, nu știu de ce am ales materia asta pentru bac. Puteam alege biologia, deoarece era mult mai ușoară. Intr-o zi, cu o lună înainte de simulare, trebuia sa fac un model pentru meditație, iar profesoara s-a enervat foarte rău pe mine de față cu alți 2 colegi de clasă cu care mai făceau pregătire la ea (a avut sigur o zi mai proastă - a mai vorbit cu mama la telefon in ziua aceea, deoarece nu o duceam bine cu materia asta). Îmi venea să plâng de față cu ceilalți, era cat pe-aci sa o fac, m-am abținut cat am putut și nu mi-a curs nicio lacrimă, dar eram roșu la față. Acasă am plâns, dar nu foarte mult cum o făceam când primeam bătaie de la școală. Profesoara a sunat-o la telefon pe mama următoarea zi, cerându-si scuze timp de o oră de la ieșirea ei nervoasă, că nu a vrut. A zis că face pregătire de 2 ori pe săptămână (făceam o dată pe săptămână), una dintre pregătiri fără sa dau bani suplimentari, numai să inteleg materia și să nu dau bacul la biologie, deși de data asta chiar voiam să dau bacul la biologie. În următoarele zile, profesoara m-a "convins" să rămân cu informatica, arătându-mi caietul unui coleg care dădea bacul la biologie, intrebandu-mă dacă sunt sigur că vreau la biologie. Am rămas cu informatica, mai mult din silă. La simulare am luat 5.50, fiind printre ultimii ca notă din cei care dădeam bacul la info.
Până la probele scrise ale bacului aveam de dat probe orale. Fix la prima probă am avut probleme: la romănă. Problema era că nu știam ce să zic. Drept urmare, când îmi vine randul, când îmi pun profesoarele întrebări despre subiectul respectiv, incep sa mă bâlbâi, neștiind ce să zic. Se vedea de la o poștă că eram emoționat din cap până în picioare. Aia era, cu doar 2-3 cuvinte rostite, ies din clasă; afară, persoanele care urmau să fie ascultate la proba orală, se uită la mine care eram roșu la față și cu capul în jos, iar unii încep să izbucnească în râs.
La celelalte probe orale nu am avut această problemă (de exemplu la engleză eram mai relaxat, deși nu prea știam engleză).
La meditații, la mate, profesoara îmi spune că a aflat că a fost cineva care abia a spus ceva la proba orală la romănă (de mine era vorba) și m-a întrebat ce fac când urmează să mă angajez. Îmi mai spune că puteam spune absolut orice aberație că tot luam "Experimentat". Dar eu nu prea am deschis gura. Am luat calificativul "Avansat" și am fost singurul din clasă cu acest calificativ, ceilalți luând "Experimentat". După probele orale, urmau probele scrise. Prima probă: română. Primesc subiectele la romănă și... simt cum lumea se prăbușește peste mine. Aveam la subiectul 3 de comentat o operă (comedie) pe care nu o știam. Nu mă gândeam că va pica fix aceea operă. Încerc să scriu la celelalte subiecte câte ceva, la subiectul 3 scriind doar 5-6 rânduri (în mod normal trebuia să scriu cel puțin 300 de cuvinte). Următoarea proba era matematica. Era mai ușor decât credeam eu, dar cu toate astea am făcut niște greșeli banale, deși era mult mai bine decât la romănă. A 3-a probă era informatica. Încerc să rezolv tot ce puteam eu. Imediat ce ajung acasă mă uit pe barem să văd dacă am făcut ceva bine, dar aparent nu prea făcusem bine. Aproximam că iau 5.9. Era rău, pentru că peste câteva ore mă sună profesoara de informatică, dar nu răspund. O sună pe mama. O pun pe ea să-i zică profesoarei că a fost rău, că abia dacă iau 6. În ziua cea mare (în care se afișau notele de la Bac), mai mult era să plâng decât să mă bucur, deoarece am luat 6 la romănă, 8.05 la matematică și 5.9 la informatică, cu media generală 6.65. Foarte puțin. Mă uit sa văd și notele celorlalți colegi din clasă și eram penultimul din clasă (mai aveam un coleg care l-a luat cu 6.15, apoi urmam eu iar mai apoi, un coleg cu 7.01). Cel mai probabil și colegii mei au aflat notele mele de la bac (au aflat ce cod am) și au fost "surprinși", mai ales că eu nu interacționam cu ei. M-am sabotat multă vreme (încă îmi vine să o fac) din cauza notelor de la bac, cu toate că am intrat la buget la facultate (nu am platit nici o taxă). Până acum, cine m-a întrebat cu cât am luat bacul, i-am zis că l-am luat cu 8, 65.

În prezent sunt la facultate (urmează să trec în anul 4). Sunt la Calculatoare (UPIT) și nu e cea mai ușoară facultate. Nu am restanțe (am avut decât în anul 1 la 2 materii), nu am cele mai mari note (la 2 materii am nota finală 5) și nu am luat niciodată bursă (de merit). În continuare nu vorbesc cu nimeni. Eventual mai mă întreabă colegii câte ceva, dar nimic mai mult. Ceilalți vorbesc între ei, iar eu, pe lângă ei și îi ascult.
Am o fată care a fost cu mine în liceu (între clasele 10-12) și de 2 ori a zis unor colegi de la facultate că: "mă enervează că nu vorbește". De mine era vorba. Eu sunt singura persoană care nu prea vorbește. Eram și eu prezent atunci, doar că nu am zis nimic. Un alt coleg spunea odată că: „nu mă deranjează dacă nu vorbește"; și atunci eram prezent și nu am zis nimic. Nu știu cum mă voi descurca mai departe (lucrarea de licență, angajare, job).

Ce fac până începe facultatea: merg la sală (de 4 ori pe săptămână), ascult muzică, folosesc telefonul/laptopul și stau pe internet (nu toată ziua - nu mă joc deloc), mai citesc ocazional (ar cam trebui să citesc mai des, datorită vocabularului mai redus pe care îl am), mai fac curățenie prin casă. Întenționez să mai învăț engleză (nu stau prea bine la capitolul limbi străine) și, eventual, să mai lucrez la mine.

Câteva chestii pe care le-am omis:

1. Din liceu am început să mă gândesc la sinucidere, din mai multe motive: bullying-ul de la școală, foarte timid și retras, vorbire incoerentă uneori (probabil din cauza anxietății), fără prietenă, calitatea somnului din ce în ce mai slabă, cu preferințe ciudate față de ceilalți, fără tupeu, fire sensibilă. Foarte rar mă mai gândesc la sinucidere - nu așa des precum o făceam în liceu și pe la inceputul facultății.

2. Nu am avut până acum o prietenă [aproape mereu mă întristez când văd un cuplu trecând pe langă mine, dar e adevărat, am și eu unele preferințe: nici cea mai frumoasă, dar nici „cea mai puțin frumoasă" - eu arăt de nota 7, 5-8; să nu încerce să mă schimbe extrem de mult (Ex: din introvertit în extrovertit)].

3. Ca și rețea de socializare, în prezent folosesc doar WhatsApp. Am mai folosit în trecut Facebook (2013-2020), Instagram (2018 - 2019 - acum 2 ani am creat un cont de Instagram, dar doar să mai caut anumite persoane, iar profilul meu e gol și nu intenționez să mă „expun" acolo), Tiktok (îl mai instalez doar la "ocazii speciale" - când nu am ce face).

4. Singura persoană cu care mai țin legătura uneori (pe WhatsApp) este M (coleg de la școală). Ce-i drept, în ultimul an am început să vorbim din ce în ce mai rar. Este singura persoană (în afară de familie) care îmi urează „La mulți ani!" de ziua mea de naștere; și eu îi urez când e ziua lui (recunosc, la început uitam când e ziua lui - îi spuneam mai târziu, dar pe parcurs îmi aduceam aminte).

5. Am avut câteva vicii (în special în timpul liceului și la începutul facultății): dependența de pornografie (încă de la 12 ani am început să am acest „păcat" - încă îmi mai vine să o fac, dar mă abțin cât de mult pot), multe dulciuri (uneori mâncam și la micul dejun ceva dulce și, mai mult, aveam zile în care consumam puțin peste 100g de zahăr, dar cu toate astea abia puneam kilograme pe mine - se punea în schimb grăsime pe burtă); am renunțat treptat la dulciuri (mai mănânc ocazional desert făcut de mama, dar nu mai cumpăr din comerț nimic dulce), înlocuindu-le cu fructe.

6. Fac de 10 luni sală dar cu toate astea, nu prea am reușit să ajung măcar la 70 kg (în primele 6 luni am ajuns de la 67 kg la 61 kg, iar mai apoi am reușit să pun aproape 4 kg - între timp am achiziționat 4 pungi de proteine (mi-au mai rămas 2) și 2 gainere (mi-a mai rămas unul singur), dar nu vreau să iau creatină sau alte suplimente. Am grijă și la alimentație (nu mai consum nici un fel de suc de 1 an, mănânc dulciuri doar la ocazii speciale, mănânc foarte rar de la fast-food, nu mai consum alimente cu multe grăsimi saturate sau cu multă sare). E posibil să iau mai greu în greutate și din cauză că nu mănânc mai mult de 2000 de calorii, dar până devin independent financiar, mă descurc cum pot. Totuși am mai multă fortă de când m-am apucat de sală. În prezent am 1.81m și aproape 65 kg (cu mici fluctuații de greutate - în ultimii 7 ani am avut între 60 și 67 kg).

7. Am fost prin a 12-a la psiholog (pentru prima dată în viața mea). I-am spus cu ce m-am confruntat de-a lungul vieții mele (am mai omis câteva lucruri); încă de la primă ședință i-am zis despre bullying și despre faptul că sunt mai „diferit" față de ceilalți, spunându-mi că sunt o „specie aflată pe cale de dispariție". Am făcut 7 ședințe (m-a ajutat în anumite aspecte, dar nu atât de mult precum credeam eu, în special la capitolul bullying și timiditate).

8. Am mai avut probleme și în familie, în special cu tata (are câteodată ieșiri nervoase): prin clasa a 6-a, într-o seară când nu prea aveam teme de făcut pentru școală (în afară de mate), mă trezesc cu tata în cameră. Ascultam atunci muzică la căști. Mă întreabă dacă mi-am făcut temele, îi spun că da, dar mă mai întreabă ce ascult la căști. Îi zic că ascult muzică (ascultam radio), dar îmi smulge telefonul din mână (cu tot cu căști) și dă cu toată forța de perete. Începe să urle și mă amenință că dacă îl mai mințeam o dată, mă va scoate afară din casă. Nu am mai apucat să-i arăt că mi-am făcut temele. Am început să plâng și mă gândeam să-i spun mamei când ajunge acasă (pe vremea aceea lucra pe 3 schimburi). Am rămas fără smartphone (Samsung Galaxy Mini 2 - primul smartphone pe care l-am avut) timp de 2 luni. I-am zis următoarea zi întâmplarea și mi-a zis că trebuia eu să-l iert. Eu. Nu el pe mine pentru ieșirea nervoasă. Foarte ciudat. A trebuit să-l iert eu (am făcut-o 2 zile mai târziu). A mai urlat și în alte dăți la mine de câteva ori fără să fiu eu vinovat (și-a mai cerut de câteva ori scuze, dar nu mereu). Mai urlă și la bunici (adică părinții lui - nu au probleme cu auzul) și la alte persoane. N-ar fi exclus să fie alcoolul de vină (bea în fiecare seară bere, dar uneori o combină cu țuică sau vin). În prezent, când îmi vine să spun ce am suflet, îi spun doar mamei (nu și tatei). Acum 2 ani și-a sacrificat 2 ore din somn doar pentru că nu mă opream din plâns (era ziua mea de naștere și plângeam încontinuu de aproape 3 ore că am o viață defectă, că nu voi fi niciodată acceptat așa cum eram). Și ea mai are zile nasoale, dar nu prea își varsă nervii pe alții.

9. Am fost foarte plângăcios la viața mea. La grădiniță nu prea plângeam că nu aveam de ce, dar la școală plângeam de față cu toții (mai ales în clasa a 8-a).
Plângeam din cauză că luam o notă mai mică (s-a întâmplat în a 6-a să iau nota 6 la teză la română, deși aveam note de 8 și 9 - ocazional 10; mă vede profa de română plângând și vine la mine în bancă să mă „potolească" cu câteva bomboane Sugus), dar cel mai mult plângeam de față cu toți cei din clasă după ce primeam bătaie de la colegi (unii își băteau și mai rău joc de mine, iar alții nu știau cum să reacționeze în astfel de situație). Nici un profesor de la școală (în afară de dirigintă) nu a știut că eu primeam bătaie de la colegi.
După ce am terminat școala (în liceu, la facultate), nu am mai plâns de față cu toată lumea (mi-a mai venit de câteva ori dar m-am abținut). Mai plâng rar singur în cameră.

10. Am dinții strâmbi (dacă asta ar fi o problemă majoră).

Mai sunt câteva chestii omise, dar acelea sunt mai minore și nu are rost să le mai spun acum.

Întrebarea e următoarea: Oare sunt cel mai defect/ciudat băiat?

Nu vreau să văd comentarii de genul: „Vai de capul tău că încă mai trăiești!", „Nu mai fi timid că nu ai de ce!" (asta mi-a spus o colegă de la școală când m-a văzut mai rușinos), „Mă enervezi că ești prea rușinos!" (asta mi-a spus profesoara de engleză în clasa a 6-a), „Trebuie să-ți iei BMW/Mercedes/Audi că să ai o iubită!" - am Peugeot, „Trebuie neapărat să-ți iei iPhone că după nu te mai bagă nimeni în seamă!" - am Motorola și nu vreau nici în viitor să dau mai mult de 1500 de lei pe un telefon nou. Încerc să trec peste tot ce m-a marcat până acum așa cum pot (știu că nu prea e bine de unul singur) și, de asemenea, sunt conștient că nu voi fi niciodată pe placul tuturor.

P.S. Multe scuze că am scris atât de mult sau de eventualele greșeli gramaticale, de punctuație, de ortografie, că am folosit atâtea paranteze, de faptul că nu m-am exprimat foarte coerent sau de faptul că am explicat unele lucruri mai mult decât era nevoie - sigur v-am plictisit. Am stat mai multe ore să scriu această „poveste" (cu mai multe pauze).

Mulțumesc

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook