Se spune că trebuie să profiţi mereu de oportunitatea care ţi se iveşte în cale. Dar dacă la orizont se profilează o altă oportunitate, la fel de importantă, ce faci? Pe care din acestea două e bine să o alegi? Deşi este vorba de oportunităţi de afaceri, cadrul în care se profilează acestea face ca totul să apară aproape filozofic... De aceea recurg la sprijinul vostru.

Ar trebui să fii foarte norocos ca să-ţi apară la un interval aşa de scurt două ocazii importante. Dar cei care fac acest lucru nu sunt în general oameni stabili, zburând ca fluturii din floare-n floare şi nereuşind niciodată să se hotărască, numindu-se oportunişti, pleşcari sau pomanagii.
E la fel ca atunci când te-ai căsătorit dar îţi apare la orizont o altă ''oportunitate '' mai pieptoasă şi mai focoasă.
Pentru toate acţiunile un dram de morală este necesar.

Eşti catastrofal. Pe lângă faptul că nu accepţi alte păreri, eu nu m-am agăţat de răspunsul tău, ai şi concepţii ciudate de viaţă. În momentul în care am ales o cale şi m-am angajat la o firmă, cam cum m-aş numi să părăsesc acea firmă la prima momeală apărută pentru ceva bani în plus, la o firmă concurentă de exemplu? Aş numi acest lucru oportunism, dar nu e o calitate de dorit, ceva de genul : iubesc trădarea, dar îi urăsc pe tradători.
Filosofia ta de viaţă este valabilă mercenarilor şi nu oamenilor cu un minim de morală, sau acelor fete de pe centură care îşi schimbă parcarea în funcţie de preţ.
Nu am răspuns pentru a-ţi răpi premiul, ci pentru a-mi exprima o părere.
@ cristina Dă-i te rog funda lui @mg!

@cristina Din nefericire asta e gândirea românească. Am avut ocazia să văd cum funcţionează firmele serioase din occident. Acolo, de la măturător la director, sunt o mare familie. Au concedii organizate împreună, au petreceri organizate împreună la care participă toată lumea, se cunosc foarte bine între ei şi majoritatea ies la pensie de la aceiaşi firmă. După orele de program toţi sunt egali, funcţiile rămânând la locul de muncă. Vorbesc despre o mare firmă din Germania. Şi cam acelaşi lucru se întâmpla la toate firmele serioase de acolo.
Eu am destule funde şi am pus această problemă gândindu-mă că poate de pe aici porneşte agresivitatea lui mg. Eu nu am răspuns pentru fundiţă, ci pentru a-mi exprima o părere. Nu vreau să răpesc plăcerea nimănui de a fi premiat, dacă merită.
Vă doresc la amândoi o seară plăcută!

Optici comuniste din păcate. În Munchen, de exemplu, cei care lucrează la firma Siemens sunt mândri de apartenenţa la acea firmă, nu şi-ar schimba locul de muncă decât atunci când ar fi forţaţi de împrejurări, sunt toţi o mare familie. Nu-şi părăsesc firma nici pentru un salar dublu, nici măcar atunci când firma are probleme. Nici o firmă nu va avea randamentul pe care îl are dacă angajaţii ar fi tot timpul cu ochii în curtea vecină.
Şi aş mai fi tare curios să văd cum ai alege tu acele oportunităţi dacă salariile sunt strict confidenţiale, dacă angajările se fac destul de greu, mai ales dacă vrei să te transferi acolo de la o firmă concurentă.
Seriozitatea celui angajat contează foarte mult şi ce este mai important : NICIODATĂ nu vei avansa în plan profesional ţopăind de la o firmă la alta. De la o anumită vârstă nimeni nu se va grăbi să te angajeze şi vei rămâne prizonierul ultimei opţiuni bune sau rele. Firmele mari îşi aleg noii angajaţi de pe băncile şcolii, sprijinindu-i în plan financiar iar aceştia din urmă semnând un contract cu firma. Pentru aceştia va fi de multe ori prima şi ultima opţiune. În occidentul spre care ne îndreptăm nu se încurajează plimbarea de la o firmă la alta dacă alegi asemenea variante ai mari probleme cu contractul pe care îl semnezi la angajare şi care nu-ţi permite acele oportunităţi decât pe risc propriu şi cu consecinţele de rigoare.
Aici nu vorbim de garajul lui Ghiţă cu doi angajaţi şi aceia la negru sau de brutăria lui Vasile care prosperă cu cinci angajaţi şi visează să fure unul din angajaţii lui Ghiţă oferindu-i o oportunitate în plus la salariu în valoare de vreo doi litri.

Trebuie evaluate bine ambele situaţii şi depinde mult de individ.
Dacă e un individ îndrăgostit de capitalismul sălbatic, merge imediat după noua oportunitate.
Dacă aş fi eu, mi-ar trece mai întâi prin minte proverbul: "nu da cioara din mână pentru cea de pe gard".
Salut.

Aşa este, trebuie să profiţi mereu de oportunităţi care ţi se ivesc în cale...mai ales când vine vorba de "afaceri". Însă dacă la orizont se profilează o altă oportunitate, la fel de importantă, este bine să le cântăreşti atât avantajele cât şi dezavantajele. Iar cea de pe care poţi profita, care te-ar putea avantaja, e bine să rămână - cea valabilă.

Oricum, contează şi să ştii - să te administrezi - cu cât mai bine, cu atât va prospera totul.

Succes!

Cred ca cel mai bine e sa o alegi pe cea care iti aduce tie satisfactie. Daca banul iti aduce satisfactie, alege-o pe cea mai profitabila. Daca siguranta iti ofera satisfactie, alege-o pe cea sigura. Daca felul in care te simti la munca, relatiile cu cei din jur te intereseaza mai mult, alege-o pe cea care iti ofera asta.Nu cred ca moralitatea are ce cauta aici.Adica vreau sa spun ca fiecare face aceste alegeri in functie de moraliatatea lui si nu a altuia.Asa ca alege ce te face fericita, ce iti aduce tie satisfactie.

@arthur, mereu m-am intrebat de ce oamenii nu acorda filozofiei importanta cuvenita. Dar nu despre asta e vorba aici... si chiar si MG are partea lui de dreptate - trebuie aleasa oportunitatea de pe urma careia ai cel mai mult de castigat. Ce ma amuza e ca ambii v-ati grabit sa va "aruncati" intr-o vasta polemica despre "moralitate" (reper aproape inexistent in conditiile societatii actuale, chiar daca norma ne-o impune). @MG mai are dreptare intr-o privinta - toata lumea se foloseste de toata lumea!
Funda nu merge la nici unul, cel putin deocamdata.

@arthur, mg mai are dreptate intr-o privinta. De fapt in doua. Prima: Intre sistemul de afaceri si parerile oamenilor despre sistem e o diferenta "ca de la cer la pamant" sau, daca vrei o comparatie mai putin poetica, la fel ca cea dintre un om viu si un cadavru.
A doua - banii fac legea, mereu.

@Arthur, ultima ta postare este extrem de inteligenta... exceptand inceputul. Uiti ca actiunea are loc in Munchen (scuza-mi lipsa umlautului). Prosperitatea atrage si solidaritate, implicit! Nu proslavesc capitalismul, ba chiar indraznesc sa fiu de acord cu Lenin legat de acest subiect - "noi le vindem funia cu care ei se spanzura". Postarile tale sunt foarte bune, nivelul gandirii tale este unul extrem de ridicat, pana cand postezi cuvantul "comunism" intr-o aluzie extrem de voalata!
Fara indoiala ca integritatea este una dintre cele mai mari calitati pe care o poate avea un lider. Dar nu despre asta discutam aici!
Si ar mai fi ceva - nu mi se pare "tradare" sa cauti cele mai bune oportunitati! Deprinzi experienta (eficienta, dexteritate etc)!
S-ar parea ca ai totusi dreptate intr-o privinta - funda merge la mg pana acum! Intr-adevar, nu te vad angajandu-te (ipotetic vb) la firma lui Mg, pe 500 RON/lunar si "plesnind" de moralitate.
Daca ma insel, corecteaza-ma.

Si nu te eschiva vorbindu-mi de "codul etic" si "deontologia profesionala"

Sintem oameni, traim in societate, trai care se tine cu BANI! Multi! Normal ca trebuie aleasa cea din care avem mai mult de cistigat. Nu traim cu filozofie, cu filozofie se traieste la minastire... ( si nici acolo, ca fac aia niste afaceri...)

Daca poti compara serviciul cu nevasta, incep sa-mi pun intrebari!
Serviciul este servici si nimeni nu cred ca este tembel sa renunte la o oferta mai buna, in numele moralei. Daca poti sa cumperi ceva din piata sau sa platesti facturi cu morala...
Serviciul inseamna vinderea propriei forte de munca. Cine se vinde pe putin, "ori e prost ori nu gindeste" ori isi bate joc de el.
Chiar si in cazurile cind asa zisa morala a functionat, au fost alte interese, si chiar daca cistigul a fost mai mic, indirect, alt cistig a venit din alte directii.
Asa ca pina una, alta, banul este la putere.

Am evitat sa te atac pentru simplul motiv ca n-am pe cine ataca, dar vad ca ma provoci. Nu este problema de a accepta alte opinii. Le accept dar aici este vorba de o realitate, O SINGURA REALITATE.
Pentru a demonstra ca in combinatia angajator-angajat nu se discuta decit de bani si nu de morala, informeaza-te ce obligatii are angajatul, daca isi poate ceda drepturile banesti. Scrie in codul muncii.
Relatie este stricta si reglementata de lege. Muncesti iti dau bani si esti obligat sa iei banii.
Asa ca parerile tale despre filozofia mea de viata, ma lasa rece chiar daca" sari calul "!
Cit despre marinimia ta in legatura cu funda ...esti ridicol. N-am nevoie de asa ceva, dar nu faci decit sa-ti arati adevarata " calitate "...
Si daca esti asa de " moral " iti ofer un loc de munca platit cu minim pe economie dar rasplatit moral! Te bagi? Chiar am nevoie de citeva persoane!

@JeSsYkA /" Oricum, contează şi să ştii - să te administrezi - cu cât mai bine, cu atât va prospera totul."
Ai prins in citeva cuvinte, esenta!