Depinde de cit de intuneric e. Daca e cum era in acea noapte in care era totul negru in fata ochilor cand m-am trezit si m-am ridicat din pat ca sa aprind lumina, insa am descoperit ca intrerupatorul nu era la locul unde ma asteptam, si am bijbiit dupa el vreo 2 minute, atunci poate ca da, un pic de frica mi-ar fi, desi de regula imi place intr-un anumit sens sa fiu dezorientat, tocmai pentru a regasi orientarea, senzatia aceea a regasirii orientarii mi se pare extraordinara.
Altfel, facind naveta cu bicicleta in Bucuresti, 25 de km, si avand doua cimpuri de 3 si respectiv 2 km de strabatut. si adesea ma intorc noaptea pe drum, uneori si pe la 12-1, cand nu rar mai trece cate o masina, cred ca e clar ca nu poate fi frica de intuneric. Dar e si un defect "profesional", facind armata la graniceri, eram obisnuit cu intunericul, eram uneori singur pe raza de km intregi, si stateam cate o noapte intreaga asa. Si daca ma intrebi cum a fost, pot spune ca a fost frumos.
Sincer îl iubesc, dacă mi-e frică mi-e frică de ce ar putea să se ascundă în întuneric.
Cand eram mic, eram ingrozit de intuneric, dar acum nu mai imi este asa de frica.
Sincera sa fiu. Mie nu prea imi place De obicei cand e intuneric intr-o camera si nu e nimeni acasa nu ma simt in siguranta