Cred ca fac ceva gresit.

Am 19 ani.Sunt la facultate.

Acum 2 ani, in a 11-a, m-am indragostit de un coleg. A fost foarte ciudat pentru ca nu corespundea Criteriilor mele de Selectie a Masculilor. Avea un stil tampit de a se imbraca, corigent( apoi repetent in a 11-a), injura, nu prea avea muschi(ma rog, n-am fetishuri in privinta muschilor, doar ca eu sunt mai bine-facuta, chiar daca slabesc am oase mari si nu mi-ar sta bine cu un baiat uscativ.) si nu avea prieteni stabili( ceea ce demonstreaza ca intr-o relatie e neserios). Am incercat cat de mult am putut sa scap de aceasta obsesie dar inutil: il visam in fiecare noapte iar daca nu eram prima fata pe care o saluta atunci simteam o violenta nestapanita( imi venea sa-l strangulez

Lupta cu mine insami a durat pana in semestru 2, cand el a plecat in strainatate sa-si continue liceul. Ziua aceea a fost inceputul sfarsitului meu. Desi primul semestru am fost in conflict cu mine-insami, ma simteam drogata de fericire in prezenta lui. Nu stiu cum o facea, dar se purta de parca as fi unica femeie ramasa in viata pe planeta asta.

A urmat o vara sufocanta. Ma durea fiecare celula a corpului meu. Daca exista iadul, pai nu poate fi mai rau decat prin ce-am trecut atunci

La sfarsitul verii am primit cerere de prietenie de la el pe facebook. Am inceput sa vorbim, dar parca ceva nu mergea. Mai intii toate smile-urile si pupicurile... apoi aluzii subtile..ma trata ca pe o pitipoanca.Am incercat sa ma calmez, gandindu-ma ca sunt cam paranoica.
.Am trecut pe la fostul liceu iar pe holuri...ce-am vazu? pe el! a trecut pe langa mine, uitandu-se in podea...nici nu m-a observat! I-am reprosat-o pe fb:Si de ce sunt ultima care afla ca te-ai intors inapoi?! Mi-a zis ca n-a reusit in strainatate, ca s-a intors si ca trebuie' sa reia clasa a 11-a de la capat. deci era prea trist ca sa-si dea seama

OK.Am continuat sa vorbim. Am continuat sa-mi dau cu stangu-n dreptu'. Nu ne-am certat, dar era clar ca l-am suparat cu ceva. Imi raspundea monosilabic, deci n-am mai insistat.
In semestrul 2 m-am intors in liceul din care am plecat.L-am intilnit pe holuri. El:Hey, buna Ce mai faci? Nu te-am mai vazut demult. Eu:Bine. Uite, m-am intors inapoi El, mai intii roseste, apoiai si de ce sunt ultimul care afla? Euai nu stiu.Nu era o informatie confidentiala! Din roseala aceea am putut deduce ca tinea totusi la mine. Au urmat luni in care ma oprea pe holuri incerca sa vorbeasca cu mine, doar ca eu incremeneam si raspundeam monosilabic. Deja imi facusem alt prieten: unu' cu 2 ani mai mare(diferenta ideala de varsta),ne si potriveam ca aspect fizic, a luptat enorm de mult pentru mine, cu toate ca-i spuneam de fiecare data ca iubesc pe celalalt, ma si medita pentru bac. Vestea s-a raspandit destul de rapid (avem o scoala mica). Din momentul acela, EL a inceput sa ma priveasca cu o privire, nu stiu, dar parca i-am omorat hamsterul preferat

Dupa stresul de la examene, excursia din Crimeea pentru care am strans bani timp de un an, anturajul nou de la facultate, si dragostea (sau ce-o fi aia) a prietenului actual m-a refacut complet. Parca sunt bine, dar vin uneori momente cand ma trezesc iar in ziua de 9 februarie 2011, mi se pune un bolovan in piept, ma sufoc si ma innec in propriile lacrimi pentru ca eu niciodata nu plang.

O sa imi treaca?

32 Raportează Evaluează

Răspuns Câştigător

în 23 Noiembrie 2012 | a răspuns:

Draga mea, nu e nici unicul si nici unicat nu e(din cate scrii observ ca nu va prea potriviti). Ceea ce iti lipseste tie e experienta in materie de baieti, prin asta nu ma refer neaparat la o relatie. Prima data e mai greu, restul trec mai usor.

Răspunde

Ordonare:

31 răspunsuri:

în 19 Ianuarie 2013 | a răspuns:

Injura,e repetent! eu zic sa il lasi si sa et gansesti la lucruri maii bune decat el, daca nu poti pot gasi la farmacie ceva pentru stres si da, o sa iti treaca pentru ca pana la urma te vei casatori cu altcineva cred si vei avea familia ta cu el, sau de cu nu ii zici si esti usurata