Dacă astăzi seară am refuzat oficial, prin o amică ieșirea cu un tip, deoarece băiatul îi tot dădea mesaje ca să-i răspund și ea mi-a scris mie, dar oficial am refuzat ieșirea cu el și cu oricine altcineva de se* opus, dar în realitate decizia asta mă face tristă___ parcă mă simt ca o handicapată în acest moment '_" ce se întâmplă de fapt¿?¿ cu mine, cu persoanele gen eu, care și-ar dori o relație, o iubire mare, dar în realitate când e gata să o obțină, acea persoană dă singură cu piciorul, care să fie de fapt problema?!

Oare acel bully din copilărie chiar să fie așa de impregnat în memoria, viața și chiar să fi devenit noul meu ADN, de nu pot ieși la 30 de ani cu un simplu tip?!
Oare totul să fie din vina tatei și a familiei mele disfuncționale?!
Oare am eu prea exagerate așteptări de la un tip sau o relație și de aia să nu se întâmple nimic?! Dar dacă ar fi de vină așteptările mele exagerate, de ce nu sunt totuși în stare să ies cu un simplu tip în oraș, nu zice nimeni să fie și o relație, dar măcar să pot fi capabilă să ies cu un tip.

Întreb toate acestea, deoarece nu mă înțeleg, dar mai ales nici nu înțeleg de ce am acest tipar de reacții? Adică și dacă în final mi-aș dori să trăiesc doar eu alone sau naiba știe, aș fi lesbi sau bi sau asexuală sau dracu mai știe în acest moment ce-aș fi, de ce pe interior mă doare practic propriul meu refuz de a cunoaște sau ieși cu un tip random în oraș sau a-i răspunde la un mesaj?!
Iar dacă mă afectează asta, înseamnă că în final, mi-aș dori și eu să fiu normală, ca oricare altă tipă la brațului unui tip, făcând orice ar face orice tipă normală de 30 de ani cu un tip?!

Și dacă am traumele astea de ce totuși nu mă pot apropia de un tip?! Adică vorbim de tipe care au avut vieți mult mai de ra*at ( au fost vio*ate, înșelate, au fost în n feluri mult mai grav abu*ate, au trecut prin multiple căsătorii eșuate sau relații toxice) și tot mai au curajul să iasă cu un tip. Eu de ce nu?!
Ce naiba mi se întâmplă?!
Să fiu oare lesbi dacă nu și doar pentru că eu cred prea mult în Dumnezeu și negându-mi orientarea, de aia plâng după ce tot eu sunt cea care refuz tipi?!

Nu pricep nimic. Mă simt ca dracu și în acest moment nu mai mă înțeleg deloc.

De ce dracu nici eu nu știu ce vreau de fapt și care este problema de fapt?! Am obosit. Am obosit să tot fiu așa.

Ai avut o iesire nervoasa, iar legat de cum te simti dupa ce refuzi pe cineva cred ca se datoreaza faptului ca iti doresti dar stii ca totul era fals, crezi intr-un anume fel de relatie dar vezi cu totul alta situatie.
Acele persoane ce au suferit dupa o relatie au curajul sa mearga inainte pentru ca nu mai au ce pierde, dar tu nu vrei sa te pierzi pe tine.

Si nu am o solutie pentru varianta ta care sa fie buna, ti-as zis sa incerci sa iesi cu acesti tipi, dar nu te pot sfatui sa fi ranita emotional de comportamentul lor, iar daca te sfatuiesc sa incerci cu fete, situatia este asemanatoare, problema noastra a oamenilor nu sta doar in comportament, ci in opinii si lucruri comune, iar aici suntem toti diferiti.

Cred ca stii deja ca dupa o varsta sansele sa faci din povesti ceva real sunt inexistente, de ce nu incerci cu cineva mai tanar? Ai experienta, observ ca stii cum functionezi, cred ca poti educa un tanar sa fie iubitul tau si tu sa te schimbi cat sa fi ceea ce isi doreste, evident, in limite rezonabile.

Mai tânăr?! Sunt învățătoare, deci realizezi cum sună din postura jobului meu a ieși să zicem chiar și cu un tip de 20 de ani, chiar dacă să zicem 10 ani nu ar fi diferență mare între 2 persoane. Plus că, nu cred că doresc să am acest rol, de a educa eu pe cineva, și în viața mea privată, e suficient cu o mână de copii la school, plus că da, eu caut o iubire, nu un copil mai mare, pe care să-l cresc eu. Deși după cum am spus în postare, nu cred că știu oricum nici eu ce vreau.
Deci da, aici ai dreptate, după o vârstă șansele scad să mai realizezi ceva pe direcția asta. Știu că e sincer asta, dar chiar mă tulbură și mai tare, după ce deja plâng ca o proastă pentru propria-mi despărțire, mă rog, dacă poți numi despărțire un 3 "bună, ce mai faci?" Și vreo 2 intenții de a ieși cu mine, a tipului, dar de fiecare dată fugind ca proasta, asta după ce tot eu i-am mai și zis tipului că da, ne vedem, cu zi și oră chiar. Acum că-ți mai mărturisesc și astea chiar pare că sunt o nemernică, dar poate e mai bine pentru el, oricum, ce șanse avea ca să se lege ceva între mine și el, eu mereu m-aș fi simțit awkward lângă el și lângă orice tip, de altfel și și dacă să zicem că am fi fost în friend zone, ce pot oferi eu ca amică?! Deci mai bine că am fost nemernică de la început, măcar nu l-am făcut să sufere.
Dar doar că pe mine mă afectează propria-mi reacție, dacă tot doresc să-mi trăiesc viața alone și liber, de ce naiba mai sunt tot eu cea care plâng după tipi?! Mai ales când tot eu îi refuz. Aparent nici terapeuții nu mi-au deslușit misterul ăsta.
Iar acum că spui și tu de vârstă, mă anxietează și mai tare ideea că aș rămâne singură pe lume deși tot eu îmi doresc să-mi trăiesc viața singură.
Naiba știe, eu una am obosit să mai înțeleg ceva din persoana mea. Și nu musai că mna, oricum la 30 de ani mai m-ar interesa să mă cunosc, dacă oricum nu am fost în stare să mă cunosc și să știu ce vreau până la vârsta asta, dar cel mai tare mă consumă tocmai aceste indecizii, simt cum parcă faptul că-mi doresc ceva, dar apoi nu mi-l mai doresc, dar apoi când sunt pe cale să nu mai obțin acel ceva sau chiar eu dau cu piciorul la acel ceva, tot eu sunt cea care suferă, tot acest tipar al meu, simt cum îmi ia 5, 10 ani de viață într-un singur an. Și mă stresează la culme.
Parcă iar aș fi vrut să fiu altcineva, nu eu.

Nu stiu exact motivul din spatele senzatiei tale dupa ce ii refuzi, poate fi faptul ca iti aduce aminte de "marea iubire" unde chiar iti doreai acea persoana dar evenimentele au sfarsit acel capitol, poate fi din cauza ca vrei sa crezi ca cineva te iubeste ca in povesti, dar totodata te gandesti ca nu multe persoane au asemenea vieti si ca e prea frumos sa fie adevarat.

Iar legat de a vrea si a te razgandi ca nu mai vrei are multe explicatii, poate sa fie doar niste "compusi biochimici" din corpul nostru ce se "activeaza" pe scurt timp, urmat de a disparea in cateva clipe. Poate fi o explicatie ca suprapui acea persoana cu alta care nu mai exista, dar dupa o zi creierul realizeaza diferente in comportamentul celuilalt declarand ca nu este necesar sa continui iar lista continua.

Niciodata nu vei ramane singura pe lume, iubirea poate fi contrafacuta cateva zile cat sa iti minti constientul ca este real. (poti gasi pe cineva ce sa se comporte fix cum vrei dar trebuie sa o faca sa se simta real si nu fortat, putin mai greu la inceput sa nu simti ca este fals dar poti accepta asta)

Iar terapeutii nu iti poarta tie corpul, ci tu, informatiile tu le ai ascunse undeva. De ce vrei sa fi singura? Unde este acea tanara ce credea intr-un cavaler in alb ce o sa o salveze de plictisul turnului? Cum de s-a ajuns aici?

Inca mai ai timp, nu s-a terminat acum era ta, intr-adevar, nu se mai simte o relatie ca primele, cu emotii, greseli, suparari adolescentine, dar nu inseamna ca ele nu pot reaparea acum, tind sa cred ca ai nevoie doar de incredere in acea persoana cat sa te lasi in prada curentilor.

Dap, unii oameni nu sunt facuti pentru viata de cuplu. S-au invatat singuri si nu mai accepta un partener.

Nu esti nici heterosexuala, nici bisexuala, nici lesbiana. Esti pur și simplu onanista. Nu e o jignire, deoarece asa sunt 97% din barbati si 80% din femei. Bine, ei nu sunt exclusiv onanisti.

Te incurajez sa te inscrii la Fundatia crestina Elpis pentru un weekend de vindecare.

Dacă ești lezbiană, manifestă-te ca atare. Ieși cu femei, fă dragoste cu femei. Dumnezeu nu are nici o legătură cu orientarea sexuală a cuiva. În plus, există multe fete/ femei care se explorează. Acum vreo 10 ani am cunoscut o tipă care refuza să aibă de-a face din punct de vedere sexual cu bărbații. Era curtată constant. Cam așa a fost ea de pe la 23 de ani până în jur de 35 de ani când s-a îngrăgostit nebunește de un tip cu care ulterior s-a și căsătorit. Acum e în concediu de maternitate. E foarte ok din toate punctele de vedere.