Fostul meu prieten m-a parasit pentru alta fata.
Cred că ca o iubește cu adevărat îi pune pozele pe internet și îi scrie mereu texte de dragoste.
Sunt geloasă pe ea mai ales că e mult mai mică decât mine.
Eu încă țin la el, cum să il uit? Cum să accept faptul că are altă prietenă?

Ce patetic suna "sunt geloasă pe ea", "eu încă țin la el".
Ti-a dat papucii, ce mai vrei de la el? De la ei? Vrei sa ti-l aduca cineva impachetat si cu fundita sau ce?
A plecat, lasa-l in pace si continua-ti viata.

Gelozia este legată de iubirea posesivă, consideri iubitul ca un obiect proprietate personală. El acum nu mai este al tău. Dar nu era nici înainte obiectul tău, cu drepturi asupra lui. Aceste drepturi de proprietate erau doar în mintea ta. Astfel, dacă îți dai seama de asta, renunți la acest mod de a iubi, pe el sau pe alții. Așa accepți că el are altă prietenă.
Ca să îl uiți, cauți în mod activ alt prieten.

De ce v-ați despărțit?

Nu te lăsa indusă în eroare de viața perfectă a altora expusă pe rețelele de socializare.
Tot ce vezi acolo reflectă mai mult sau mai puțin o aparență.
Sunt n bărbați chiar și în zona ta, sunt sigură că vei găsi pe cineva care să îți pară și mai atractiv decât fostul. Viața merge înainte!

Eu cred ca isi plateste datoriile pe care considera le are la tine. Iti arata cum ar fi putut fi relatia cu tine sau cum ar fi vrut sa fie.

Gelozia e o sansa pentru tine, inveti ceva din experienta asta sau nu. Reflectezi sau nu. Alegerea e a ta.

Https://www.youtube.com/watch?v=UAC-zhNmnJY

Bine zis! Nimeni nu e stăpân pe nimeni că să poate să afirme că "e al meu", "e a mea".

De ce nu-l blochezi definitiv și s-o blochezi și pe ea?
În acest fel nu mai vezi postările lor și nu-ți mai faci sânge rău.
Ca să-l uiți, îți recomand să ieși cu prietenii, să-ți iei un hobby, să călătorești.

Am zis bine, dar pentru un om gelos, lucrurile nu stau chiar așa de simplu.
Așa este teoria, nu am inventat-o eu, spun ceea ce am citit pe ici pe colo, mai ales în zona numită psihanaliză. Chiar înainte să învețe să vorbească și să înțeleagă lumea, sugarul constată că mama lui este izvor, sursă de mâncare și de subsistență, de grijă. Și această relație intimă o intepretează mai întâi ca identitate între el și mama, un fel de ombilic psihic care persistă mult timp. Apoi are conștiența diferențierii între sine și mama, dar relația vitală o interpetează ca o posesie, ca un bun personal. Când observă relația intimă între mamă și tată, interpretează pe tatăl ca un rival la posesia mamei și îl urăște pe tata, complexul lui Oedip. Aceste mod de relaționare cu persoanele apropiate în familie rămân în inconștientul lui ca modalități de bază de relaționare. Ce aștepți de la iubită? Să îți satisfacă nevoile fundamentale de viață, sex, mâncare, grijă, protecție sub acoperiș, deci devine substitut al mamei. Astfel, cum o iubești? Ca pe o mamă. Cum iubeai pe mama? Ca pe o proprietate personală a ta. Cum este porunca din Biblie?
...
... să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău."
...
Cum este aici femeia? Enumerată printre alte proprietăți ale bărbatului. Astfel relația cu soția în societatea patriarhală, condusă de bărbați, consfințește posesiunea.
În societățile islamice tradiționale acum e la fel. O dată așa m-a întrebat un student arab. Asta-i femeia ta? Nu m-a întrebat dacă îmi este soție, ci dacă este a mea, deci am drept legal de proprietate asupra ei, sau așa cum era o exprimare arhaică în Ardeal, dacă e întabulată ( înregistrată ca un bun) pe numele tău.