Nu ii pasa! Deci nu merita! Persoana care te doreste si te vrea cu adevarat face orice pentru a te avea si a te respecta!
Depinde de decizia respectiva. In unele cazuri nici nu poate spune altceva fara sa apara deplasat. Alte decizii sunt foarte dureroase pentru partener si ii taie aripile. In alte situatii va spune ca respecta decizia dar va lupta intr-un mod mai subtil.
Eu sunt genul de persoana care spune ce simte, imi displace joaca de-a soarecele si pisica. Daca I-am spus ca vreau un anumit lucru, il vreau intr-adevar si nu o pun la incercare sa vad daca lupta sau nu. Tocmai pentru ca imi iubesc si imi respect partenera nu ma joc cu sentimentele ei.
Daca persoana pe care tu o placi te refuza politicos (motivul real fiind acela ca nu te (mai) place, atunci nu exista nici iubire, si nici motivatia de a lupta. Pur si simplu trebuie sa-i respecti decizia, tot la fel cum trebuie sa faci deosebirea dintre a lupta pentru o iubire si a lupta pentru o prostie.
Refuzul imi apartine. Ideea e ca ne invartim in cerc. Ieri imi ma cearta, azi ma cere de sotie si vazand ca nu dau curs invitatiei imi spune...tu ma poti intelege pe mine? oricare ar fi raspunsul tau...iti respect decizia!
Nu cred ca sa lupti pentru iubirea care o ai fata de cineva e injositor...orgoliul n-are ce sa caute intr-o relatie atat timp cat partenerul te respecta si tine cont de parerile tale. Injositoare e lasitatea dupa mine, faptul de a nu fi in stare sa pui piciorul in prag si de a forta pe celalalt sa ia decizii in locul tau care poate nu sunt cele mai bune... dragostea se face in (minim) doi hehehe
Nu prea sunt de accord cu tine, din pacate.
Am o personalitate puternica! Am un sistem de valori bine pus la punct, pe care nu il schimb doar de dragul cuiva sau a unei situatii.
La partea cu cerutul de sotie nu poate sa spuna altceva. El crede ca ati ajuns foarte departe in relatie iar refuzul tau este o lovitura foarte puternica (depinde si cum ai spus-o, si ce motive ai adus). Daca ar fi renuntat la lupta, probabil ca nu mai era cu tine, nu crezi?
Angel, in comunicare problema este aproape intotdeauna undeva la mijloc. Incearca sa te pui in locul lui si sa intelegi care e problema din punctul lui de vedere. Sunt perfect de acord cu ceea ce spui despre orgoliu, dar esti sigura ca practici ceea ce predici?
Fa ce zice popa, nu ce face popa, asa-i? Stii vorba aia...si tacerea-i un raspuns. Eu la asta am apelat dupa ce el s-a purtat intr-un mod care nu ii face cinste. Iar el mi-a scris multe. Se si acuza dar imi si reprosa lasand cumva de inteles ca e vina mea (eu vad ca din lasitate face asta pentru ca nu vrea sa-si asume ca ar fi vreodata vinovat pentru aceasta ruptura). La final imi spune ca mingea e la mine si ca indiferent care va fi decizia el mi-o respecta! tu cum ai lua-o?
Si ce te face sa crezi ca am facut vreodata ceva peste sistemul meu de valori doar de dragul de a placea persoanei cu care stau? Dimpotriva am zis ca atat timp cat exista respect si se tine cont de parerile celuilalt e o relatie reusita care nu ar trebui sa fie umbrita un orgoliu...prostesc. Personalitate puternica ar trebui sa aiba toate femeile astfel incat sa nu ajunga in situatia de a cadea prada unei situatii victima-calau (caz extrem dar nu rar, din pacate). Oricum, doua firi tari se vor agrea mai greu la inceput, insa prefer un om inteligent si cu caracter puternic, care sa-mi semene, in locul unui pampalau care sa se piarda in fata mea sau care sa execute totul pentru ca eu sunt 'sefa' (aia nu e o relatie).
Sau "practise what you preach" daca preferi. Ceea ce scrii este foarte general si nu pot sa imi fac o parere. Ar fi util daca as sti cate ceva si despre el si un pic de istorie a relatiei. Daca crezi ca imi poti da mai multe amanunte am putea discuta pe privat.
Asta e tot ce pot sa zic, sunt cuvintele lui. Lipsesc doar accesele de nervozitate pe care prefer sa nu le redau si la care oricum am raspuns prin ignoranta.
Daca tot suntem la capitolul "vorbe de duh", as mai adauga una" "The devil is in the details". Am incercat sa recitesc tot ce s-a discutat aici insa nu pot sa imi fac o parere. Stiind cate ceva despre tine, presupun ca sunteti intr-o relatie la distanta. Am trecut si eu prin asa ceva si imi amintesc foarte bine ce distorsionat vedeam totul si cum adaugam de la mine atunci cand nu aveam informatii. Chiar nu vad cum as putea lupta cu vorbe pe un ecran, cand fata pe care o iubesc e undeva la distanta si imi spune ceva neplacut. Cu atat mai mult cu cat e vorba de o fata foarte atragatoare, care lucreaza intr-un domeniu al tentatiilor si intr-un oras al tentatiilor. Sincer, m-as simti atat de mic... Pe de alta parte daca ea mi-ar da la fiecare pas cate un punct de sprijin, as muta muntii din loc pentru ea.
La ce te referi mai exact cand zici punct de sprijin? Nu l-am descurajat cu nimic, dimpotriva, evit sa raspund daca nu e cazul si ma provoaca la nervi. Ideea e ca pe mine nu ma satisface raspunsul iti respect decizia si vreau sa vad cum ar percepe altii acest raspuns (preferam sa imi spuna ca nici el nu mai vrea o relatie nu sa lase 'deciziile' in datoria mea!)
De exemplu (daca nu vrei sa ii dai prea mult): "as vrea sa vad ca esti barbat si lupti pentru mine/relatia noastra" sau "trebuie sa imi arati cat de mult iti pasa de mine". Daca e OK sa ii dai mai mult: "mi-ar parea foarte rau sa te pierd, dar asa nu merge, tu esti cel care trebuie sa iei o decizie". Nu stiu de ce va certati, dar perceptia mea este ca aveti o conversatie intre doi arici. El nu se simte incurajat de faptul ca nu il descurajezi
Da-i ceva. Spune-i exact ce ne spui noua, ca pozitia lui nu te satisface pentru ca o interpretezi ca indiferenta. Si cere-i ca daca vrea sa rupeti relatia sa ti-o spuna in fata, pentru ca daca asta ar fi situatia, veti suferi amandoi mai putin.
Ai putea sa mergi in tara de sarbatori si sa aveti o discutie fata in fata? De la zero, cu cartile (si sentimentele) pe masa?
Mai citeste odata ce ti-au raspuns Neutrino si Tudorel. Este adevarat ca lipsesc nuantele (iar noua ne lipseste informatia de detaliu) dar in linii mari este felul nostru de a gandi. Ideea ar fi ca fata nu ne (mai) place, iar relatia este compromisa. Vedem in fata noastra o mare moara de vant cu care sa ne luptam.
Poate nu mai are putere sa lupte. E cam rupta din context fraza, care a fost decizia ta?
Dupa un sir indelungat de reprosuri, eu am ales sa tac iar el...sa imi lase mesaje in care ma acuza ca e vina mea pentru tot si ca...indiferent de decizia pe care o iau, el mi-o respecta!
Pfff pana la sarbatori in ritmul asta o sa avem fiecare alta relatie. Nu pot sa fiu ipocrita, sentimentele nu dispar de azi pe maine insa nici nu vor dura cat ar fi putut sa dureze daca in incheiere auzi 'indif de decuzia ta eu ti-o respect'. Practic, mi-a taiat tot cheful de a mai dori ceva pentru ca si daca mi-as dori, mi-a dat senzatia ca pentru el e totuna daca ramanem impreuna sau nu!
Nu ne-ai spus ce are el de reprosat/certat. Tu de ce nu lupti un pic pentru el? Daca nu ii dai un pic de ajutor cred ca va despartiti. Te inteleg ca esti foarte suparata dar incearca sa intelegi un pic si psihologia masculina si mai ales incearca sa lasi emotiile deoparte (stiu, e usor de zis) si sa urmezi un pic logica. Destul de multi aici au incercat sa iti spuna ca el nu prea are de ales sau nu mai are puterea de a lupta. Mai da-i o sansa, fa un pas catre el. Ce vrei sa spuna mai mult decat ca te-a cerut de sotie? Pentru mine cererea in casatorie este pasul suprem, este declaratia mea ca vreau sa imi petrec fiecare clipa de acum incolo alaturi de aleasa mea. Ce as putea sa ii spun mai mult si mai concret de atat? Daca ma refuza ce mai pot sa fac? Eu o vreau, ea nu ma vrea pe mine. Cum sa mai lupt daca pana acum nu am fost in stare sa o cuceresc? Ti se pare logic ce scriu?
Cred ca te-ai scremut cam tare si ai facut niste hemoroizi. Poate reusesti sa si explici diareea verbala de mai sus (cuvinte goale, mesaj zero si jigniri - ti-ai facut cumva autocaracterizarea?)
Treaba cu cererea in casatorie am folosit-o ca metafora ea nu s-a intamplat de data asta, in zilele astea, pentru ca au fost tensionate si are orgoliul lui. Ok incearca sa-mi explici psihologia masculina...eu tac, el imi scrie ce se intampla in casa cu niste vecini, imi scrie o pagina, apoi imi spune in incheiere bafta! Si un manunchi de idealuri indeplinite! tu poti intelege ceva din asta?! Ma asteptam eventual sa-mi spuna ca s-a saturat de lipsa mea de a actiona si ca o rupem sau invers, ca nu suporta tacerea si ca vrea sa o luam de la zero si sa ne intelegem cum ne-am inteles la inceput. Psihologia mea feminina asa ar fi facut!
Cum gasesc si eu un argument, imi tragi covorul de sub picioare ![]()
Noi baietii suntem cam tampitzei in ce priveste relatiile. Am si dovada:
like.noinu.ro/2014/10/omul-pesterii-sau-barbatul-retras-in-carapace Chestia cu musca din articol seamana destul de mult cu partea cu vecinii. Cand noi nu stim ce sa facem pastram status quo. I se pare ca lipsa ta de actiune il avantajeaza. De asta si scrie prostii, ca sa treaca timpul si sa se rezolve problema de la sine. Omul isi da seama ca a bagat relatia in rahat, probabil ca se simte vinovat si nu stie ce sa faca. El nu va actiona, fie din orgoliu fie din prostie. Nu cunosc detaliile dar cred ca vrea sa fie cu tine, in caz contrar ti-ar fi spus-o deja. Multi dintre baieti nu inteleg ca astfel de situatii nu se rezolva de la sine.
Trebuie sa admit ca nu prea inteleg actiunile lui. Am observat de multe ori ca deciziile mele difera de ale celorlalti. Partea cu luatul de la zero ti-am propus-o si eu mai devreme
Trebuie sa recunosti ca eu lupt pentru el, nu ma dau batut usor. Daca eram in locul lui veneam la tine sa stam de vorba. tare imi e teama ca nu mi-a mai ramas decat sa te rog sa ii mai dai o sansa ![]()
Sanse a avut cred pana s-a saturat si el de ele...altfel avea sange in corp si in loc sa scrie (update!) ca a gasit un borcan cu zacusca, imi spunea ceva despre relatia noastra...parca evita subiectul intentionat si nu mai tine cont nici de 'decizia' aia care parca mi-o respecta!
Chiar ai citit ce ti-am scris in ultimul post, ca nu reusesc sa vad nici un semn? Exact asta ti-am si spus, ca evita subiectul intentionat si am incercat sa-ti explic si de ce. Cum pot sa te fac sa te linistesti un pic si sa nu mai pui raul inainte?
Si ce se intampla cu "beauty sleep"-ul tau? Ce ora e la tine acum? 4AM?
Va trebui sa ies acum. Daca vrei mai vorbim si maine. Poate ca noaptea, cat a mai ramas din ea, va fi un sfetnic bun pentru tine.