Ordonare:
După relevanţă
Conform dexului, ca adjective cele două sunt sinonime, deci da aparent ambele sunt corecte.
Dar semitice e mai des folosit.
RăspundeCare crezi că e originea termenului semit/semitic?
Răspunde Din câte știu provine de la Sem (sau Șem) unul din fii lui Moise din care oamenii din trecut credeau că se trag evreii și cred că și africanii.
Trebuie sa te contrazic un pic, evreii credeau ca din Sem se trag semitii, altfel spus toate popoarele cu limbi inrudite cu a lor, din Iafet grecii si toti indo-europenii, iar din Ham egiptenii, negrii din Africa si in general popoarele cu pielea de culoare inchisa.
Când s-a introdus în circulaţie acest termen: în epoca modernă? în Evul Mediu? în antichitate?
In cultura evreilor, e clar ca atunci cand a fost redactata Geneza in forma finala, reflecta si ideile lor la data respectiva despre inrudire etnica, rasiala, culturala; poti oricand sa citesti Geneza si vei vedea ca au avut grija sa plaseze fiecare grup etnic cunoscut; odata cu raspandirea crestinismului, clasificarea din Geneza a devenit singura acceptabila, ca doar era revelata. Asa ca, impartirea din Geneza, inclusiv termenul ''semit'' e folosit in Europa din antichitatea tarzie, si de catre evrei, cel tarziu de la redactarea finala a Genezei.
Şi cam când s-a făcut redactarea finală a Genezei?
Pe timpul lui Ezra, 500 ien. Tehnic vorbind; poate ca in Geneza nu a avut de corectat nimic, dar nu poti sa stii sigur.
Sem era unul din fiii lui Moise?
Apropo, nu încerci problemă logică pe care am postat-o?
Interesant cum de nu a intrat în uz şi termenul "limbi iafetice"
Eu vorbeam despre termenii ''semiti'', ''iafetiti'', ''hamiti''; pana in secolul XIX oamenii nu erau interesati in relatiile dintre limbi, desi erau constienti de ele la nivel superficial; limbile iafetitilor se numesc limbi indoeuropene.
"In cultura evreilor, e clar ca atunci cand a fost redactata Geneza in forma finala"
Ştiu că nu te deranjează dacă încercăm să despicăm firul în mai multe. Ăsta e unul din motivele pentru care îmi place o conversaţie cu tine.
Încerc acum să mă transpun în perioada care este încadrată mai sus. Deci atunci au început ei să folosească termenul "semiţi" cu referire la toate neamurile care vorbeau o limbă înrudită cu a lor. Bun, pare simplu. Dar, dacă existau astfel de neamuri, poţi admite că, mergând în urmă pe firul istoriei, vei da de un strămoş sau, mă rog, de o origine comună. Cam cum zicem noi cu universul, că, dacă el se extinde, trebuie să fi fost la început un punct. Şi, în acest caz, vine întrebarea:
1. de ce n-ar fi acest "punct" Sem cu familia sa, considerând acele genealogii ca fiind exacte?
De ce se preferă termenul legendă sau legendar. Ezra pare să fi fost un cărturar, un fel de istoric. Presupun că analiza lui a fost matematică.
O altă întrebare. Dacă s-a răspândit creştinismul într-o aşa mare măsură,
2. de ce s-a adoptat termenul "limbi indo-europene" şi nu s-a apelat tot la Geneza ca să le zică "limbi iafetice"? Ar fi fost o dovadă în plus de preţuirea pe care o au pentru cartea biblică Geneza. Dacă aşa de simplu le-a fost cu termenul "semitic", ce i-a împiedicat să-l adopte şi pe "iafetic"?
2. Atunci cand aparut nevoia sa analizeze gradul de inrudire al limbilor in sine, erau deja in secolul XIX si nu mai simteau nevoia sa isi arate atasamentul fata de Biblie, ci independenta fata de ea.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
