Reprosul este acel mod de manifestare a comportamentului uman prin care o persoana imputa, invinovateste sau mustra o alta persoana din anumite pricini reale sau imaginare.Reprosul pune in stare de inferioritate persoana dojenita; el poate fi indreptatit sau nu, politicos sau grosolan, depinde de personalitatea celui care il face. Dar si reactia la repros poate fi diferita:cel care se simte nedreptatit se poate revolta sau nu, cel care se simte vinovat va adopta o atitudine de scuza pentru o vina adevarata dar involuntara.In general, daca e sa vorbim despre o relatie, cei mai multi "furnizori" de reprosuri se "recolteaza" din randurile gelosilor!
Pai repros din punctul meu de vedere inseamna a striga unei persoane ceva.Adica ii reprosezi cuiva ca te-a ajutat cu un lucru iar dupa ti-a scos ochii pentru acel lucru eu am trecut prin faza asta
REPROS=imputare, dojanA, invinuire,
REPROSA=a mustra, a invinui, a(-si) mustra
sunt luate din dex
acum sigur ai gst definitia
REPRÓȘ s. 1. imputare, imputație, învinuire, vină, (livr.) reprehensiune, (prin Mold.) bănat, (înv.) pricină, prihană. (Nu merită nici un ~.) 2. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, (pop. și fam.) beșteleală, muștruluială, ocară, (înv. și reg.) înfruntare, probozeală, (reg.) probază, probozenie, (prin Mold.) bănat, (Mold.) șmotru, (înv.) dascălie, împutăciune, învățătură, preobrăzitură, probozire, răpște, remonstrare, zabrac, (fam. fig.) săpuneală, scuturătură (~ul pe care l-a primit, l-a cumințit.)
REPRÓȘ ~uri n. Dezaprobare verbală adresată cuiva în semn de nemulțumire pentru fapte sau vorbe reprobabile; bănuială; imputare; mustrare; dojană. Nu merită nici un ~. /
Ermer întreabă:
anonim_4396 întreabă: