Autorul sau eroul?
Sau unul dintre eroi?
Puține sunt creațiile literaturii române în care autorul și-a creat opera (romanul, nuvela, schița ) la persoana întîia. În care se identifică cu personajul principal.
Nicuță Tănase parcă are ceva de genul acesta în „Muzicuța cu schimbător" ( dar nu mai știu precis, am citit-o în urmă cu aproape 60 de ani).
Și mai este acel „Fiul lui Monte Cristo", al lui Theodor Constantin, în care tot romanul e scris la persoana I-a.
Și, forțat de o anume împrejurare, eroul ( autorul) pleacă într-o noapte de acasă.
Bula întreabă: