| Piotra a întrebat:

Scuze daca e cam lunga intrebarea, dar daca reuseam singur sa o scurtez nu ma mai aflam aicea. Faza e ca am scris un eseu : Relatia dintre 2 personaje intr-un basm cult, am urmat ultimul model de subiect de la bas si baremul aferent, dar nu-mi dau seama daca e bun, e prea lung. Va rog, opinii, dar justificate. Are 1576 cuv, ce as putea scoate pana la 1200-1300 cuv din asta :

ESEU : RELATIA DINTRE DOUA PERSONAJE DINTR-UN BASM CULT STUDIAT


1. Ion Creanga, autor cu o semnificativa activitate literara in perioada clasica, fiind contemporan cu Mihai Eminescu, Ioan Slavici si Ion Luca Caragiale, este considerat unul dintre cei mai valorosi povestitori ai poporului nostru, reprezentativ pentru spiritualitatea ancestrala romaneasca.


2. "Povestea lui Harap-Alb", cel mai reprezentativ basm al lui Creanga si publicat in revista „Convorbiri literare" in 1877 este o operă care se încadrează în tipologia basmului popular, dar care se remarcă printr-o caracteristică specială si anume aceea că fantasticul specific acestei specii literare este tratat aici mult mai realist, cu multă culoare ce aminteşte de satul humuleştean.


3. Relația dintre cele doua personaje este conturata prin intermediul elementelor de structura si de compoziție precum: titlul, tema, conflictul si perspectiva narativa. Relatia este una de tip stapan-sluga, in care acesta dintai tine sa-si arate superioritatea si adevaratul caracter cu orice ocazie ivita, pe cand acesta din urma isi demonstreaza loialitatea, supunerea si ascultarea indiferent de situatie. Harap-Alb intruchipeaza tipul tanarului neajutorat si Spanul pe cel al parvenitului asupritor.



4. Titlul operei are un rol deosebit pentru relatia dintre cele doua personaje evidentiind povestea devenirii eroului nevoit sa parcurga acest proces initiatic. Semnificatia titlului "Povestea lui Harap-Alb" reiese din scena in care Spanul isi pacaleste stapanul sa intre in fantana : "Fiul craiului, boboc in felul sau la trebi de aieste, se potriveste Spanului si se baga in fantana, fara sa-l trasneasca prin minte ce i se poate intampla". Naiv, lipsit de experienta si excesiv de credul, mezinul isi schimba statutul din nepot al lui Verde imparat in acela de sluga a omului span, care ii da numele Harap-Alb.


5. Tema basmului, avand sursa folclorica, este reprezentata de confruntarea dintre bine si rau, soldata cu victoria binelui. Pe fondul acestei lupte Creanga brodeaza istoria unei initieri, a formarii personalitatii protagonistului. In cadrul acestei batalii forta binelui este desemnata de Harap Alb care il are ca antagonist pe Span, reprezentantul fortei raului. Aceasta confruntare nu este una directa, fizica, exceptand scena finala a taierii capului eroului, de catre stapan, acesta din urma acuzandu-l de tradare, ci o lupta dusa pe fondul diferentei de statut social stapan-sluga. Tema este importanta in ilustrarea relatiei dintre Harap-Alb si Span, evidentiind parcursul relatiei tumultoase ce se stabileste intre ei, evolutia celor doua personaje, cat si marea necesitate a acesteia in cadrul procesului de initiere suferit de protagonist.



6.Conflictul textului este unul dublu, fiind vorba pe de o parte de un conflict general, specific basmului, (Bine-Rau) si pe de o alta parte, de un conflict particular, intre Harap-Alb si Spân. Conflictul debutează in momentul întâlnirii celor doi, când fiul Craiului este păcălit de Spân si devine sluga acestuia, fiind constrâns sa respecte cu sfințenie toate regulile impuse. Evoluția conflictului se bazează pe toate probele la care este supus Harap-Alb, menite sa îl duca la pierzanie, dar care in cele din urma îl ajuta in cadrul evolutiei sale. Conflictul se finalizează intr-un mod pozitiv deoarece Harap-Alb, deși este decapitat de Spân, este mai apoi readus la viața de fata Împăratului Ros, iar Spânul sfarseste prin a fi omorât de cal. Conflictul subliniaza existenta unor tipologii umane si a unor personalitati diferite, evidentiind ideea superioritatii binelui, in raport cu puterea raului.



7.Perspectiva narativa, ce reflecta gradul de implicare subiectiva a naratotului cu privirea la relatia dintre cele doua personaje ale sale, consta in prezenta unui narator omniscient, obiectiv, care relatează la persoana a III-a, cu focalizare 0 si viziune naratoriala "dindarat", centrata pe urmarirea evolutiei personajului principal, in detrimentul actiunii inlantuita cronologic. Cu toate acestea, mai apar si câteva notații subiective precum,, Boboc in felul sau la trebi de aieste’’.



8.Mai mult decat atat, relația dintre cele doua personaje este evidențiata si cu ajutorul statutului social, moral si psihologic ale acestora.


9.Personajul este o instanta a comunicarii narative esentiala intr-un text epic, ce participa la actiunea textului si care da glas viziunii autorului despre lume.


10.Harap-Alb este personajul principal, eponim si protagonistul actiunii operei lui Creanga. In incipitul operei, eroul atipic lumii basmelor apare in postura unui fecior de crai, fara o identitate anume si corespunde unui Fat-Frumos din basmele populare, insa nu are puteri supranaturale si nici insusiri exceptionale, deoarece se poarta firesc, fiind un om obisnuit, cu calitati si defecte : plange cand este dojenit, se manie si isi loveste calul, se vaita sau se teme, este ingandurat si nesigur de fiecare data cand e pus in fata unei noi probe. Este un antierou deoarece, spre deosebire de personajele din basme populare ajunge in deplinatatea calitatilor morale si fizice, la sfarsitul procesului initiatic, ceea ce-i confera si statutul de personaj rotund. Statutul sau social cunoaste trei etape, de-a lungul firului epic: fiu de crai, sluga Spanului si in final imparat. Este initiatul, cel asupra caruia se rasfrange procesul inaintat de Span, prin probele la care-l supune pe acesta dintai.


11.In raport cu statutul sau psihologic, mezinul este inițiatul, tânărul care parcurge un drum al maturizării necesare. Deși se plânge de soarta sa, și-o asumă și perseverează în înfruntarea acesteia. El are psihologia omului care suferă pe nedrept, dar care încearcă să rezolve această situație cu mijloacele cinstei, curajului și bunătății. Moral el reprezinta un ideal de frumusete si puritate sufleteasca.

12. Spanul, la fel ca si protagonistul povestii, nu este un personaj tipic, intrucat nici el nu este inzestrat cu atribute miraculoase, nefiind un zmeu sau un animal fabulos. Este personajul secundar, negativ si antagonistul operei, care intruchipeaza nedreptatea, rautatea si minciuna. In ceea ce privește statul social al acestuia, se poate remarca inca de la început prezenta unei persoane trecute prin viața deoarece acesta stie cum sa il pacaleasca pe fiul de Crai, prefacandu-se in sluga pentru a-i fura identitatea. Asadar, odata ajunsi la curtea lui Verde Imparat, acesta pretinde ca el este adevăratul fiu de Crai. Insa, din nefericire pentru el, isi pierde in cele din urma acest statut, fiind dat de gol de fata Împăratului.


13.Moral, ca orice antagonist, este înzestrat doar cu defecte, fiind caracterizat prin ipocrizie, lașitate, viclenie, fiind considerat însa,, răul necesar’’, ghid spiritual, inițiator pentru Harap-Alb. Psihologic, este inzestrat cu o personalitate puternica, hotarata si capabila sa iasa din orice impas ce-l impiedica a-si indeplini visele, chiar daca este pusa in slujba Răului.



14.Modalitatile de caracterizare prezente in text intregesc tabloul insusirilor personajelor. Caracterizarea directa, facuta de narator si de alte presonaje, a lui Harap-Alb ("naiv", "fricos ca o femeie", " Vedete-as imparat") reliefeaza trasaturi multiple ca naivitatea, lipsa de maturitate si frumusetea interioara, fata de cea succinta a Spanului ("un om span") care subliniaza uratenia atat morala, cat si trupeasca. Caracterizarea indirecta, mai bogata, si realizata prin fapte, gesturi si limbaj ilustreaza pe de o parte, bunatatea, milostenia si indemanarea eroului si pe de alta, tiranismul, cruzimea si lipsa de educatie ale antagonistului. De asemenea numele personajelor reprezinta o alta modalitate de caracterizare indirecta, astfel Harap-Alb face referire la statutul actual(rob), anticipand-el, totodata, si pe cel final, pe cand numele personajului secundar evidentiaza rautatea si mitocania acestuia din urma.



15. Nu in ultimul rand, relatia ascendenta de la rau spre malefic dintre fiul de Crai si Span este scoasa in evidenta si prin intermediul secventelor semnificative.

16.0 prima secventa narativa semnificativa pentru ilustrarea relatiei dintre cele doua personaje poate fi considerata cea a fantanii, in care asistam, după întâlnirea dintre fiul Craiului si Spân, la un botez spiritual in urma căruia fiul de Crai devine sluga, capatand numele simbolic de Harap-Alb. Din cauza neascultarii sfatului parintesc si din frica de a se rataci, accepta tovarasia Spanului, ce i se infatisase in cateva randuri sub diferite intruchipari. După ce a fost amăgit de Spân, care ii promite ca știe un loc cu apa rece si buna, acesta este atras in capcana si închis intr-o fantana din care nu a putut ieși, decât după ce i-a promite Spânului ca-l va asculta cu prețul vieții si I-a povestit viaat sa. Spânul ii adresează trei întrebări fundamentale: Cine ești? De unde vii? Încotro te îndrepti?, evidențiindu-si astfel rolul de inițiator pentru naivul fiu de Crai. Aflând cu ce scop a pornit la drum, îl pune pe tanar sa jure pe armele tatălui sau ca nu va dezvălui nimănui cele întâmplate, ca va fi de acum încolo sluga lui, si ca se va numi Harap-Alb. Aceasta secventa surprinde lipsa de experienta a tanarului, cat si cruzimea si parvenitismul Spanului. Acesta este totodata caracterizat si indirect, prin comportamentul si prin relația sa cu Spânul, ca fiind superficial si naiv.


  Finalul basmului se constituie intr-o alta secventa narativa, semnificativa pentru relatia dintre cele doua personaje, moment in care Harap-Alb se întoarce la curtea Imparatului Verde cu fata Împăratului Ros. Aceasta il da de gol pe Spân care la rândul lui se răzbuna pe fiul de Crai, tăindu-i capul. Fiind îndrăgostita de el, fata îl readuce la viața, cu apa moarta, apa vie si smicelele cu mar, iar Spânul sfarseste prin a fi omorât de cal. Simbolic, faptul ca fata îl reinvie sugerează faptul ca puterea iubirii este capabila de orice, iar dispariția Spânului evidențiază ideea ca maturizarea protagonistului este deplina, si nu mai are nevoie de ghid. Taierea capului protagonistului simbolizează renunțarea la vechile obiceiuri ale acestuia, capul fiind atât sediul rațiunii cat si al simțurilor - moare neinițiatul, reînvie omul matur.

Imi lipseste concluzia, stiu, dar o rez eu cumva. Mersi tuturor celor binevoitori si faini care si au rapit din timpul lor si au ajuns pana la ultimul cuvant al acestei intrebari. Mersi anticipat!

Răspuns Câştigător
| alina2k18 a răspuns:

Foarte frumoswinking