| dodicuta a întrebat:

Cine stie formula chimica a uleiului?

8 răspunsuri:
| ioana21S a răspuns:

Buna...sunt mai multe ferului de ulei :D

poate gasesti pe aici
http://chimie-biologie.ubm.ro/......20ulei.pdf

ardnaxur1961
| ardnaxur1961 a răspuns:

Care ulei? Ala de prajit cartofi? Ala de pus la salata? Ala de uns cutia de viteze? Lumineaza-ne ca nu-s totuna!

| dodicuta explică (pentru ardnaxur1961):

De floarea soarelui daca nu de care o fi.

| dodicuta explică (pentru ioana21S):

60 de pagini? Totusi!

| dodicuta explică (pentru ardnaxur1961):

Dar de gatit sa fie!

| ioana21S a răspuns (pentru dodicuta):

Totusi ce? 60 de pagini.e mult pentru tine?

| MMihai a răspuns:

Uleiurile vegetale sunt combinații ce conțin multe substanțe chimice, și fiecare are formula sa.
De exemplu Uleiul de ricin era format din mai multe dar peste 3 substanțe.
http://www.terapii-naturiste.com/plante/plante_medicinale/ricin.htm
Compozitie chimica: semintele de ricin contin peste 50% grasimi, 20% proteine, cantitati mici de glucide, saruri minerale si apa. Uleiul de ricin este un amestec de gliceride ale acizilor grasi intre care in cantitate predominanta este acidul ricinoleic. In uleiul de ricin se mai afla acizii oleici, stearici, linoleici, etc. In seminte s-a identificat un alcaloid ricinina putin toxic si lipaza; o taxoalbumina; ricina 0, 2%; enzime si vitamina E.
vezi
http://ro.scribd.com/doc/26606983/Compozitia-Uleiurilor-Si-Grasimilor
http://valcenii.ro/totul-despre-ulei/
Uleiurile pentru gatit sunt in mare parte constituite din grasimi (lipide) de origine vegetala si cantitati mici de vitamine. Aceste uleiuri sunt extrase prin macinare sau dizolvare in anumiti solventi, a fructelor si semintelor diferitelor plante. Grasimile (lipide, trigliceride), sunt insolubile in apa si sunt compuse din glicerol (glicerina) si acizi grasi, prin tipul carora se diferentiaza foarte multe soiuri de uleiuri. Acizii grasi pot fi: saturati (o structura mai stabila ca reactivitate chimica si termica), acizi mononesaturati si polinesaturati (uleiurile care contin aceste 2 tipuri de acizi grasi imbatranesc mai repede, insa nu sunt sintetizate in corpul omenesc, dar sunt esentiale pentru dezvoltarea celulara).
Cele mai importante si utilizate uleiuri alimentare sunt:
Uleiul de floarea-soarelui:

- compozitia chimica: acizi grasi saturati (5-15%), acizi grasi mononesaturati si polinesaturati (pana la 90%), vitamina E, K;
- este rezistent prajirii la temperaturi mari, avand punctul de fum (ardere) situat la 232 grade Celsius;
- continutul de acizi grasi polinesaturati, in consum moderat, scade colesterolul si ajuta la evitarea unor boli ale inimii;
Uleiul de masline:
- compozitia chimica: acizi grasi saturati (15%), mononesaturati (75%), polinesaturati (10%), vitamina e, K;
- in uleiul de masline sunt prezenti 2 acizi grasi foarte importanti pentru organismul uman, care insa nu pot fi sintetizati in corp: omega-3 si omega-6. Acestia sunt acizi grasi esentiali, intre care insa, trebuie mentinut un echilibru, unul avand efect antiinflamatoriu, pe cand celalalt inflamatoriu;
- uleiul de masline are punctele de fum ceva mai scazute, 190 grade Celsius uleiul de masline virgin si 210 grade Celsius cel rafinat;
Uleiul de palmier:
- este un ulei bogat in acizi grasi saturati (50%), in componenta sa mai avand: acizi grasi mononesaturati (40%), polinesaturati (10%), vitamina E;
- avand o compozitie mare de acizi grasi saturati, uleiul de palmier este solid la temperatura camerei;
- procentul mare de grasimi saturate, aseamana uleiul de palmier cu grasimi animale, dar il si asociaza cu boli cardiovasculare si cresterea colesterolului;
- este foarte rezistent la temperaturi mari de prajire, avand punctul de fum la 235 grade Celsius.

In industria alimentara mai exista si alte tipuri de uleiuri: uleiuri potrivite pentru temperaturi mari de prajire (rapita, porumb, soia, alune), uleiuri potrivite pentru temperaturi medii (struguri, bumbac).
In procesul de prajire, alimentele pierd apa si inglobeaza in structura lor grasimile din uleiuri. Dupa punctul de ardere al uleiurilor, acestea incep sa se degradeze si sunt eliberati radicali de acizi grasi. Acestia sunt daunatori si chiar dupa unii cercetatori, cancerigeni. Degradarea uleiurilor incepe insa, inainte de a fi utilizat, prin oxidare (aer si lumina).

In concluzie, uleiurile, in special cele bogate in acizi grasi mononesaturati si polinesaturati, sunt importante pentru organismul uman, insa consumul trebuie sa fie unul moderat si care sa nu se adauge la cel al altor grasimi vegetale sau animale.