De ce unii pronunță "șepte" în loc de "șapte", deși ei știu că "șapte" e forma corectă?

Uneori se pronunta șepte deoarece unii confunda șapte cu șase.

Cand vorbesti la telefon si pronunti mai multe cifre, de exemplu dai cuiva un numar de telefon. Daca spui șapte se poate confunda cu sase. Daca spui septe nu se poate confunda cu sase.

In telefonia cu fir, si cu centrala se pronunta obligatoriu asa pentru a nu se confunda cu 6. Sunetul era de prosta calitate pentru ca trecea prin mai multe centrale, unle mai noi, altele mai vechi. Oamenii au crezut ca asa este corect.

Pentru ca-i regionalism si asa se pronunta la ei in sat, comuna sau oras.

Pentru că e proști dar vor să pară dăștepti!

Cum s-a zis deja. E o forma folosita popular, cu origini arhaice, pentru a evita confundarea sunetelui cuvantului cu sunetele asemanatoare din cifra șase.

Si in germana e la fel, cu 2-3.
In zona mea si in majoritatea dialectelor, 2 nu e "zwei", ci "zwö".

E o chestie arhaică am auzit-o la bunici.
Pentru că în vorbirea curentă, șase are o sonoritate destul de apropiată de șapte.
Și ca să elimine orice posibilitate de confuzie "sonoră", negustorii, pe vremuri au început să pronunțe "șepte". Așa au creat o diferență sonoră marcantă între "șase" și "șepte" pentru a elimina confuziile posibile.

In armata, cand se trimiteau radiograme, pentru a nu fi confundat cu sase se pronunta si se mai pronunta septe. Asta si datorita receptiei mai putin bune, datorata conditiilor de ecranare, distanta, relief, conditii atmosferice etc.

De unde știi tu că ei știu care e forma corecta?

„Șapte": forma corectă? Din ce punct de vedere? Pentru că așa spune Academia Română.
Limba română standard este o limbă artificială, cu nenumărate alegeri arbitrare. Limba standard s-a construit pe baza nenumăratelor varietăți din toate regiunile României, și pentru că erau atâtea variații, cum ar fi pluralul „căși" pentru „case", unele forme au trebuit să fie favorizate, iar altele au fost abandonate, pentru a avea o limbă consistentă, dar totuși artificială.

În româna veche, cuvântul pentru „șapte" era „șeapte", și conform evoluției fonologiei, ar fi trebuit să devină „șepte", după cum pluralul pentru „feată" (=„fată") era „feate", și a devenit „fete".
Dar s-a ales arbitrar „șapte" și nu „șepte" pentru motive care nu ni s-au explicat.

Cei care spun „șepte" folosesc forma organică, naturală, moștenită din forma din româna veche: „șeapte", iar academia a ales probabil o varietate din Muntenia pentru a justifica „șapte", la fel cum justifică și „așază" în loc de forma originală „așează", sau „s-a" în loc de cea arhaică „se-a" (datorită standardizării, forma a dispărut în mare parte din varietățile regionale, deoarece limba standard, prin educație, a pătruns chiar și în graiurile de la țară).

Iar în graiurile din Nord (din Moldova și din Ardeal), se spune altfel: „șăpte", „șăpti" „șeapte", „șeapti" etc. (continuare la răspunsul meu anterior).

Unii pronunță "șepte" în loc de "șapte", pentru a nu se confunda cu șase...de obicei când spui un număr la telefon pentru a nu se crea confuzie, deoarece șapte se aude aproape asemănător cu șase.