De ce verbul ridere a devenit a rade?
a trebuit sa modific intrebarea si sa mai adaug cateva cuvinte.de ce verbul a rade nu se scrie a ride? doar vine de la deridere!¿as ruga pe cineva care stie gramatica si etimologie sa imi explice schimbarea. sunt doua litere pentru acelasi sunet.

Verbul asta suna foarte asemanator in doua alte limbi de origine latina:
-fr.:rire
-it.:ridere
In spaniola si in catalana, nu mai exista similitudini.
In limba romana, initial, se scria cu î, deci, era apropiat de termenul din latina. In plus, e vorba de particularitati fonetice ale fiecarei limbi. Cuvinte cu origini intr-o limba devin diferite de la o limba la alta de-a lungul evolutiei.

Nu poti sa NU faci analogii. Explicatiile de genul asta se bazeaza exact pe analogii. O limba vie este in permanenta influentata de diferiti factori, de alte limbi la fel de vii. Limba este un organism in continua schimbare. Exista evolutii si involutii; cuvinte care dispar, altele care apar, cuvinte care sunt inlocuite de alte cuvinte.
Pentru verbul "ridere", explicatia se afla in influenta mai mare a limbii latine asupra limbii romane decat influente ale altor limbi.
Probabil ca si dacii aveau un cuvant pentru asta, dar, datorita cine stie caror factori, s-a pastrat varianta latina si nu cea dacica.

Multa vreme(1950-1990) s-a scris cu "i". Apoi s-a preferat sa se scrie cu "a" prin hotararea Academiei.Limba romana a adoptat in majoritatea cazurilor o ortografie fonetica(scriem cum auzim), aceasta pentru simplificare.De aceea multe cuvinte mostenite din latina nu se scriu cu vocala din limba-mama. Ex."rivus"da in romana"rau","ventus" da "vant". Daca s-ar respecta modul in care este scris cuvantul in limba de provenienta am avea o ortografie etimologica cum au englezii sau francezii.

HepHap, nu e deloc cazul sa ne intoarcem la scrierea secolului 19. Nu era deloc rea ortografia anterioara, era o evolutie naturala a limbii si Academia doar a impus o involutie. E adevarat ca aceasta evolutie fusese transformata in norma in cursul perioadei comuniste, dar nu avea nimic nelalocul ei si nu era legata de comunisti. Se acceptase doar tendinta limbii si era foarte bine asa. Cum ar fi sa impuna acum Academia sa scriem si sa vorbim ca in cronicile lui Grigore Ureche? Bine, oare? Nu, nu cred, ca limba e un organism viu, care evolueaza si trebuie lasata sa o faca. E complet falacios rationamentul tau si imi arata ca exista o oarecare intoxicare a romanilor. Si ma intreb, oare chiar exista oameni cu studii superioare care nu au citit gramaticile lui Graur? Care nu au inteles pledoaria lui pentru î din i? Atunci e grav, tare grav.

HepHap, tendinta naturala a limbii a impus un singur sunte. Fiind o limba fonetica, logica impune un singur grafem. Lasa tu scanurile si citeste gramaticile. Ca ele stau la baza invatarii limbii. Inteleg ca iti alegi surse originale si e extraordinar. Dar citeste si sursele oficiale, studiile serioase ca sa ai cu ce face comparatie.
Cat despre termeni medicali: eu pot sa folosesc unii de sa nu inteleaga nimeni. Aici incerc sa-i evit pe cat posibil si i-am explicat de cate ori s-a cerut. Replica ta a fost din categoria: "ba si tu ai bube in cap". Da, am, dar stii tu povestea cu paiul si barna?

Eu nu am spus ca Graur a fost dizident, ci din cate stiu eu, a fost chiar un comunist notoriu. Dar in definitiv si Sadoveanu a fost comunist si asta nu-i anuleaza Baltagul. Nu accept ca argument apartanenta politica a initiatorului ideii, fiindca o consider de fapt o lipsa de argumente la subiect.
In al doilea rand, nu stiu de ce vi s-a parut anormal ca un om care scrie poezii sa fie un bun cunoscator al regulilor de scriere si citire. E prima lege a unui scriitor sa stie bine limba in care scrie.
Ce acuz eu si Zazu este lipsa de consecventa a regulilor Academiei, ceea ce le le face greu de inteles si de aplicat. Avem o limba fonetica (cu cateva exceptii: ci, chi, ghi, gi). Intr-o vreme (antebelic), exista o scriere etimologica, normata tot de Academie. Si se scria "vent" cu caciulita pe "e" si se pronunta vînt sau vânt )cum vreti=. S-a renuntat la ea fiindca era greoaie si nu li se putea explica elevilor care nu avea cunostinte de teoria limbii. In perioada comunista (fara legatura propriu-zisa cu regimul politic), s-a urmat o tendinta naturala a acestei limbi fonetice, adica exprimarea sunetului "î" printr-un singur grafem. Pentru a nu-si pune nationalistii si dacologii in cap, s-a acceptat o exceptie: România si cuvintele din familia lexicala.
Apoi, au intervenit oamenii de "bine". Ei au zis: daca s-a facut pe vreemea comunistilor, e rau. Hai sa daramam irigatiile, hai sa abandonam blocurile in constructie, hai sa ne intoarcem la scrierea fonetica. Si Academia n-a fost in stare sa faca o regula logia de la un cap la altul. Asa ne-am ales cu inca cateva exceptii de-a dreptul hilare (se scrie sunt si se pronunta sînt) si cu o scriere care nu e nici etimologica nici fonetica. Adica folosim "î" la inceputul si la sfarsitul cuvantului si "â" in mijloc. Nu ne intereseaza daca etimologia cuvantului e latina sau nu, nu ne intereseaza nici macar daca conform etimologiei sale nu ar trebui sa se scrie cu "î". Le scriem la norma si nu le explicam nimanui, ca nu e treaba nimanui.
Si, in lumina acestor idei, ii rog pe antevorbitorii mei pusi pe jigniri si insinuari sa-mi explice, ca pentru doctoranzi la litere, cu referinte etimologice si nu numai, de ce scriem a râde si nu a rîde. De ce aici nu respectam etimologia latina a cuvantului? Care e logica intr-o exceptie de scriere etimologica a unei limbi fonetice? Adica nu scriem nici fonetic, nici etimologic. Asta ce exceptie e si pe ce se bazeaza?

Presupun ca esti de acord ca Densusianu scriind Dacia preistorica (carte care inca mi se pare de fictiune) si-a consumat toata increderea pe care i-o puteai acorda ca om de stiinta si etimolog.
Si, apropos, va trebui sa gasesti ceva mai multe argumente decat: de unde stii tu ca e asa? si un dicton latin. Sa stii, ca in meseria mea, orice regula care are exceptie, nu mai e regula.

Enigma, nu oricine poate scrie poezie. Unii pot sa scrie manele sau rime imperecheate. Nu face confuzie, eu chiar scriu poezie. Din aia adevarata care necesita o cunoastere buna a limbii in care o scriu.
Iar chestia cu cacofoniile nu e de la mine, e tot de la Academie si intamplator sunt de acord cu asta. De altfel ii citasem lui Dumnezeu exact din norma Academiei, chiar daca ti se pare straniu.
HepHap, eu am cunoscut multi oameni inteligenti si bine intentionati care se inseala in diverse probleme. Nu ma bag in articolele si comunicarile pe care le scrii tu, dar pentru o persoana care studiaza limba, demonstrezi o inflexibilitate surprinzatoare si care nu iti face deloc cinste. Adica pana la urma mi-ai spus ca regula e regula fiindca e regula si argumentele nu conteaza. Eu sunt medic, dar sotul meu este filolog. Din ala cu Facultatea de limbi clasice, olimpic international la latina, traducator de latina si greaca veche. Si e un exemplu foarte bun de filolog priceput care are si argumente si sustine chestii mult mai logice si mai demonstrabile.
De aceea imi cer scuze ca am generalizat. Nu mi-am dat seama ca esti un specialist in domeniu, fiind eu obisnuita cu altfel de specialisti, probabil mai "de moda veche".
Cat despre asemanarea ideilor mele cu cele ale lui Zazu, nu vad de ce ce mi-ar fi rusine. A fost o rautate gratuita din partea ta, dar si-a ratat tinta. Atat eu cat si ea suntem doua femei destepte, care am avut ceva dispute in trecut, dispute pe care nu le lasam sa ne intunece mintea. Pur si simplu uneori suntem de acord, alteori nu. Si asta face parte tocmai din privilegiile inteligentei noastre. Ce ar fi insemnat acum sa-i spun: iti mai amintesti cand n-am cazut noi de acord, pai asta inseamna ca in principiu nu ne intelegem si n-ai dreptate? Cam cum mi-a zis mie Enigma... Ce multe as pierde in viata daca as fi atat de inflexibila si scortoasa...

Enigma, multumesc de apreciere.
O sa-mi fac mea culpa, eu nu cred ca persoanele din exemplele tale scriu cu adevarat poezie. Nici macar nu ma gandesc la ei legandu-i de aceasta notiune. De aceea am gresit.
Nu am link la normele Academiei, am un volum mare cumparat din librarie. O sa scanez intr-o zi pagina si o sa o urc udeva sa dau link.
Cat despre poeziile mele, le gasesti cu usurinta daca dai search dupa brigaela pe google.

Si in alte limbi exista foneme care se scriu diferit. In limba germana, se foloseste ß si concomitent dublu ss (pronuntie "s"), uneori chiar alternativ, pentru acelasi cuvant. Cum spunea si Enigma, e vorba de normele lexicale impuse de Academie. Cuvintele nu sunt datoare etimologiei, ci normelor ortografice in vigoare.

Poate ZAZUtotea si Brigaela ne vor explica de ce pe la sfarsit de secol 19, inceput de 20, se scria cand cu â cand cu î. Nu de altceva, dar unii isi fac doctoratul pe presa si manuscris de secol 19, asa ca mai pun mana pe texte vechi si isi pun intrebari. Si ca sa dau un exemplu, uitati-va in Dictionarul Universal lui Lazar Saineanu, eu am un xerox dupa editia din 1922 si e plin de "cadâne", "căpcâni", "vânturi" etc.

Si ca sa nu invocam Academia, mergem la Bolintineanu, si va dau un link, ca pe Saineanu sigur nu il gasiti:

http://books.google.com/......ttp?/books

Ete dracu, de la pagina 2 deja apare "mângâie", "strânge" alaturi de "plăpeînde" si "blînde". Si asta la 1865, inainte de a se infiinta Academia. Nasoala treaba pe la 1860, cand cu alfabetul de tranzitie de la cel chirilic la cel latin. Fiindca fonemele ă, â, ş, ţ nu sunt latine, ci slave. Si fiindca, daca inainte era aceeasi litera pentru sunetul â sau î, cum preferati, dupa trecerea la latin, lumea a inceput sa se incurce. Ca era greu sa te decizi intre a scrie "peâine" (pentru ca vine din latinescul "panis") si "rîde" (care vine de la "ridere").

Asa ca neniilor de la Academie, mai ales dupa 1990, nu le-a venit lor asa sa redeseneze alfabetul fara motiv. Ce simplu era daca eram italieni.

Brigaela, eu vorbeam de tendinta naturala a limbii, care a creat concomitent "â"-uri si "î"-urile. Pentru ca in timp ce ziarul "Universul" prefera "â"-urile, "Adevărul" preferă "î"-urile. Lasa gramaticile si pune mana pe sursele primare. Te pot ajuta eu cu niste scannuri, daca vrei. Si vorbim apoi de intoxicari si alti termeni cu rezonanta medicala, care iti plac tie atat de mult.

Brigaela, replica mea nu era un diagnostic, cu atat mai mult nu era un repros. Ti-am lasat doar o intrebare si o convingere personala: academicienii nu au schimbat normele ortografice fara un suport precedent. La urma urmei, văd că nici tu nici ZAZU nu ati insistat asupra motivelor politice si ii lasati pe putinii cititori care se impiedica de topicul asta sa creada ca reforma s-a facut dupa bunul plac al catorva academicieni reformisti. Reforma ortografica din anii 50 si cea din anii 90 nu avut exigente lingvistice, ci politice. Numai ca pe comunisti nu i-a luat nimeni la intrebari de ce au schimbat lexicul. Oficial, tot Academia a facut schimbarile. Doar ca Academia care a publicat in perioada interbelica dictionarele Fundatiei Regale si era impacata cu "â"-urile nu mai avea acelasi suport si aceleasi directive ca cea din perioada comunista. Academia a decretat tacit in anii 50 o involutie, sub numele frumos de "reforma", pentru ca a schimbat directiile lingvistico-culturale, si aici nu ma refer doar la litere, sub presiunea politicului. Tu crezi ca atunci nu erau nemultumiti? Doar ca atunci licenta poetica nu era reglementata de dreptul la libera exprimare, ci de mecanismele de cenzura. Nu scriai "a la lettre" (sper ca imi permiti deturnarea semantica), nu publicai.

Apropo, nu s-a revenit la ortografia de secol 19, ci la cea anterioara instaurarii comunismului in Romania. Si nu as fi putut pune problema revenirii la o ortografie anterioara secolului 20, tocmai datorita talmes-balmesului de care iti spuneam mai sus.

Limba fonetica si grafeme unice? Nu s-a oranduit asta tot cu tutelarea Academiei? Nu uita ca Academia are un secol si jumatate, cat statul roman modern si cat alfabetul latin romanesc. "Â"-ul a fost preferat intr-adevar pentru a fixa mai bine latinitatea, dar asta nu e o problema contemporana, ci apartine erei nationalismelor, extinsa pana spre inceputurile secolului 20. Nenii de acum nu au facut altceva decat sa revina la o ortografie statuata anterior. Motivele nu au mai fost de natura ligvistica, nu au mai fost sustinute de probleme identitare reale ale natiunii, ci de natura politica. Statement ca Academia si-a schimbat din nou tatucul si directivele si a revenit la normele precedente comunismului. Si e foarte bine, pentru cei adaptabili si care prefera un alt trecut decat cel comunist.

Nu citesc studii de gramatica pentru ca nu le consider ca facand parte din domeniul meu de cercetare. Asta poate te face sa intelegi ca nu am fost intoxicat de parerile nimanui. Constatarile asupra alfabetului si limbii sunt personale si sunt rezultatul unui studiu antropologic. Ma intereseaza mentalitatile si modul in care ele au fost intiparite in diverse surse. Urmarind stereotipurile de limbaj am descoperit stereotipuri de scriere si am observat si cum atitudinea unor publicatii protestare poate implementa uzanta altor norme decat cele generale.

PS: Graur a murit in 1988, deci inainte de revolutie. A fost un reputat lingvist roman, nu disident. Intelegi?

Draga Brigaela, nu se pune problema de apartenenta politica, ci de lipsa alternativelor. Vorbim totusi de o societate totalitara. Baltagul e beletristica; la fel e si Gobineau acum, si teoriile lui inca se publica si in tarile in care se condamna rasismul. Puneti altfel problema: de ce dupa '47 istoria romanilor a fost rescrisa? S-a dorit o eficientizare, o mai buna intelegere, o mai buna implementare in manualele scolare? Stii si tu ca ideologia a fost cea care a stat in spatele schimbarii. La fel si pe taramul lingvisticii. Comunistii au impus simplificarea sub motivarea combaterii analfabetismului si facilitarii exprimarii. Nu au tinut cont de faptul ca cei care stiau sa scrie erau de 30-40 de ani deprinsi sa scrie cu "â", dar la urma urmei, obliterarea trecutului e absolut normala intr-un proces de reeducare. De asta cuvintele au fost rescrise si redefinite, multe carti au fost interzise, cenzurate, reeditate, istoria a fost reinventata, crestinismul sufocat. Si in efervescenta momentului, timp de 10-15 ani si cand iti scriai propria nationalitate, foloseai î, nu â.
Nu spune te rog ca in creuzetul reformelor si epurarilor impuse (in absolut toate domeniile:politic, economic, cultural, social etc) in perioada '47-'53 s-a strecurat si o reforma de bun simt. Justificata de evolutia normala a limbii. Absurd. Politica schizoida a comunismului a atentat si asupra simbolurilor si superstiitilor, inventand dusmani ai statului si elemente subversive: l-au inlocuit pe Mos Craciun, l-au retrogradat pe Dumnezeu, au macelarit credinte si traditii. Oare care era locul latinitatii?


Dacologi, latinisti, nationalisti? Glumesti, dejismul si politica blocului socialist defecau pe asemenea indivizi. Revenirea la "român" s-a facut sub umbrela ruperii de Moscova, la inceputul anilor 60, si redescoperitul nationalism a pretins din nou putin suport lingvistic. Cauza e de fapt efectul, Brigaela.

Cum ai constatat tu evolutia fireasca spre "î"? Nu spune ca ai aflat asta in studiul unui "comunist notoriu", pentru ca studiile partinitoare reprezinta de fapt absenta unor argumente credibile. Eu as fi apelat, in locul tau, la Densusianu, un mare reformist si care, printre multe altele, a sustinut î-ul. Nulla regula sine exception, pentru ca aproape toti academicienii interbelici si antebelici sustineau contrariul.

Vad ca ai revenit pe final asupra intrebarii: etimologia lui "a rade". Oricum ai lua-o, cu "â" sau "î", nu vei gasi solutii pentru a respecta etimologia in ortografierea tuturor cuvintelor din lexic. Ma opresc asupra unui exemplu din domeniul tau de interes, cel medical: cum e sa scrii "sînge" stiind ca vine din latinescul "sanguis". Si cum ramane cu contradictia deranjanta dintre cuvintele din aceeasi familie: sînge, sîngeriu - sangvin, sanguin? Scapa tu de neclaritati daca poti si vei rezolva si problema inconsecventei academicienilor.

In privinta jignirilor, cum ti se pare raspunsul colegei tale? Care ia afirmatiile tale ca postulat dar in acelasi timp acuza asocierile de pareri. E suficient sa scrii ceea ce ea asteapta pentru a o convinge ca ai dreptate. Mi se pare ca ea te-a jignit cel mai mult: eu m-as fi simtit lezat sa imi spuna ca e gand la gand cu mine.

@ Brigaela

Densusianu ar fi putut fi invocat daca sustineam punctul tau de vedere. In ceea ce ma priveste, studiilor mai mult sau mai putin fabulatorii le acord aceeasi credibilitate pe care o acord si scrierilor partinice.
Nu stiu cum sunt formulate regulile si exceptiile in medicina. Probabil ai dreptate. Insa nu ne-am intalnit pe domeniul tau de cercetare, ci pe al meu. In schimb, nu te voi contrazice niciodata pe probleme medicale, doar fiindca am mai citit cate un tratat de anatomie. Si nu iti voi recomanda sa mai lasi practica si sa mai citesti si niste "studii serioase". Pentru ca asta chiar ar insemna sa te jignesc.
Consider ca am adus suficiente argumente la o postare care intreaba de ce "ridere" a devenit "a rade". Avand in vedere nu pot sa imi asum postarile astea ca si activitate stiintifica, prefer sa imi canalizez parerile pentru articole si conferinte.

"Adica pana la urma mi-ai spus ca regula e regula fiindca e regula si argumentele nu conteaza."

Nu, nu am spus asta; nu as fi niciodata de acord cu asa ceva. Si chiar nu inteleg ce anume din ce-am scris eu te-a facut sa concluzionezi asta. Ma intreb daca chiar imi citesti raspunsurile cu atentie, pentru ca eu unul intotdeauna ti-am citit raspunsurile cu preocupare. Sa fie clar:
Nu am afirmat ca reforma din 93 a fost imperioasa si impusa de nevoi reale. Am spus clar ca au fost politice. Dar ti-am mai spus ca reforma din 53 nu a fost mai "fireasca" sau mai "naturala". Am mai atras atentia ca impunerea unei directii latinizante in limba romana nu a fost gresita, insa asta intr-un alt moment decat cel la care voi faceati tacit referinta. Modul in care tu si Zazu ati transat problema, vorbind atemporal si ignorand contextul anterior instaurarii comunismului, e macelaresc si lasa oamenii sa traga concluziile cele mai gresite.
Dincolo de discutia de fata, eu continui sa te apreciez si sa iti urmaresc raspunsurile cu interes. Zazu? Am fost rautacios? Nu, ea a fost, in mod repetat; vis-a-vis de declaratiile ei, replica mea are o finete de odalisca.
In ceea ce priveste ultimul tau raspuns dat lui Enigma, iti dau un sfat, folosindu-ma de cuvintele tale: "Lasa tu scanurile si citeste gramaticile".
Apropo, si eu am publicat poezii. Dar nu as considera niciodata ca asta m-ar legitima sa imi asum o anume autoritate in polemici lingvistice.

Ne vedem data viitoare, la vreo alta intrebare, pe subiect. Aici e deja balci. Over and out.

Din simpla placere de a scurta unele cuvinte...sau poate din cauza pronuntiei gresite...

Hm... inainte se spunea "a ridere"? Doar toate verbele la infinitiv sunt precedate de "a", nu?

Pentru ca se scrie aproape la fel ca vb a rade, si eu stiu ca ridere=a rade.

Pentru ca asta inseamna, a rade, cel putin asa stiu eu.

Pai si ce trebuia sa devina? A plange? De ce grebla se numeste grebla?

Imi pare rau, dar a trebuit sa reeditez intrebarea, nu era completa.

Vorbesc de limba romana, nu fac analogie cu nici o alta limba straina vorbita.am inteles ca nici macar academia limbii romane nu are prea multe de spus, referitor la schimbarea literelor asa zise"comuniste". sunt scriitori care, inca, isi scriu cartile asa cum o faceau si inainte de 89.

Nu te inteleg.normele s-au schimbat si se schimba mereu.Acum,in interiorul cuvantului nu se mai scrie cu,, î'' ci se scrie cu,, â'', iar la inceputul cuvantului se scrie cu,, î''. Exceptie face atunci cand un cuvant care incepe cu,, î'', primeste un prefix.De ex:
înteles-bineînteles, întina-neîntina, etc.
si inca ceva, verbul este a râde, nu râdere.

Din punctul de vedere al istoriei limbii toate cuvintele au sensuri motivate: cuvintele latine homo, bonus, ridere, bene, moştenite în limba română, au devenit om, bun, râde, bine.
http://209. 85. 135. 132/search? q=cache:GBvy8LRGfpsJ:ctconstructii.ro/site/doc/adaugate/Notiuni_de_semantica.pps+ridere+a+devenit+a+rade&cd=4&hl=ro&ct=clnk&gl=ro

Stii? Oameni ca Evanghelionu Brawnian Almanahe care Este, au existat din vremuri imemoriale. Astfel limba a suferit treptat, modificari. Deci daca ceva ne surprinde, avem cui multumi

Chiar ma gandeam la tine, Brigaela, mai ales ca tu scrii poezii si ai alta legatura cu scrierea. de multe ori intuitia functioneaza si exact la acelasi lucru ma gandeam si eu.probabil ca nu am stiut sa ma fac inteleasa fata de ceilalti. eu o citesc pe Lucia Verona si chiar ea explica ca cei din academie nu pot da o explicatie plauzibila acestor schimbari, au facut o greseala pe care nici macar nu o vor recunoaste sau nu o vor indrepta. Mira-iti multumesc mult pentru ca mi-ai explicat ceea ce inseamna ortografie etimologica.

@zazu-de ce oare nu ma mai mira nimic?

Ai zic si eu mai enigmo, cand am vazut chestia aia pe care ai scris-o cu verbul a rade si radere, de aceea i-am dat un inteligent lui alllina, ca macar are bunul simt si nu zice nimic din burta si iti poate da peste nas cu un link de pe google, ca sa mai inveti si tu ceva, si mai lasa-ma cu increderea oarba in acolitii tai ca vezi bine ca o dau in bara.chiar ma scoti din pepeni cu aberatiile tale continue. e vorba de academie, academia facut o greseala si punct.asta era ideea, nu aberatiile tale.mai lasa-ma...