anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:

Unele verbe din conjugarea a 2-a, adică cele terminate la infinitiv în "ea" (a avea, a bea, a cădea etc) par să aibă o tendinţă naturală de a trece în conjugarea a 3-a (terminate doar în e). De ce spun asta. Am găsit în scrieri vechi că mai demult era "a ţinea"; acum toată lumea spune "a ţine". La fel a fost şi cu "a rămânea", găsit tot în scrieri vechi, devenit "a rămâne". Nu sunt chiar sigur, dar cred că şi "a umple" a fost cândva "a umplea".
Am făcut această introducere ca să vă întreb despre "a plăcea", actualmente încă în conjugarea a 2-a. Cei mai mulţi spunem "mi-ar plăcea", dar deja sunt destui care zic "mi-ar place". Deci, ce credeţi, este şi acest verb în trecere spre conj. a 3-a, adică să devină "a place"?
Aceeaşi întrebare şi pentru a zăcea, a apărea, a cădea, a decădea; şi poate mai sunt.

7 răspunsuri:
| Irinelp a răspuns:

Ținea =el sau el ținea deci verbul este a ține.

| sabin89 a răspuns (pentru Irinelp):

Când spui "el ţinea", asta e forma timpului trecut (imperfectul). Dar nu despre asta e vorba, ci despre forma de bază a verbului, adică la modul infinitiv. Acum este "a ţine", înainte a fost "a ţinea".

| Irinelp a răspuns (pentru sabin89):

A ține este la infinitiv și ținea la imperfect.

| sabin89 a răspuns (pentru Irinelp):

Da, aşa este în zilele noastre. Dar mai demult atât infinitivul cât şi imperfectul erau "ţinea".

| Idkboy a răspuns:

Dacă e verbul din dictionar ar veni a place